Doar te-am vãzut È™i-ndatã m-am È™i aprins la faÈ›ã
Cãtând o cunoÈ™tinÈ›ã-n privirile-È›i strãine ;
ÃŽmpuprurarea ta s-a È™i rãsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-și deschide dimineața.

Doar ai cântat – și plânsul un val mi-a pus privirii
Cãci inima-mi fusese de glasul tãu miÈ™catã ;
Mi se pãrea cã îngerii l-au chemat, sã batã
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.

Iubito ! Ochii tãi, deschis sã recunoscã
De-am sã te miÈ™c vreodatã cu vorba sau privirea ;
Nu-mi pasã : oameni, sorta, de-au sã se-mpotriveascã,

Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Și dacã mâna-È›i altuia au s-o dãruiascã,
Sã recunoÈ™ti cã mie mi-e sufletul tãu scris.