ȘI un bătrân, stăpânul unui han, zise: "Vorbește-te despre Mâncare și Băutură".
Iar el dădu răspuns:
"O, dacă ați putea trăi din aroma pământului și, asemenea plantelor, să vă îndestulați cu lumină!
Dar dacă trebuie să ucideți pentru a mânca și să furați mieilor și iezilor laptele de la mamele lor pentru a vă potoli setea, atunci faceți din acestea un act de sfințenie.
Și fie-vă masa un altar pe care cei puri și nevinovați din păduri și câmpii sunt jertfiți, pentru tot ce este mai pur și încă mai nevinovat în om.

Atunci când ucideți o vietate șoptiți-i în cugetul vostru:
"Aceeași putere care te dă morții mă va ucide și pe mine; și eu, la rândul meu, voi fi devorat;
Fiindcă legea care te dă mâinilor mele mă va da apoi unor mâini mai puternice;
Sângele tău, ca și sângele meu, nu este decât vlaga care hrănește arborele cerului".

Când, cu gura însetată, mușcați dintr-un măr, spuneți-i în cugetul vostru:
"Semințele tale vor trăi în trupul meu, și mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea.
Și împreună ne vom veseli în toate amintirile"

Toamna, când culegeți viile și stoarceți mustul strugurilor, să ziceți în sinea voastră:
"Și eu, la fel, sunt o vie și rodul meu va fi cules și stors,
Și ca și vinul cel nou voi fi depus în vasele veșniciei."
Iar în iarnă, când veți pritoci vinul, să tresalte în inima voastră un cântec pentru fiecare cupă.
Și să aveți în fiecare melodie câte un gând pentru zilele toamnei, pentru zilele toamnei, pentru vie și pentru teascuri".