În izvorul ochilor tăi
freamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenței.
În izvorul ochilor tăi
marea își ține făgăduiala.

Aici îmi lepăd eu
– o inimă care-a zăbovit printre oameni –
veșmintele și strălucirea unui jurământ:

Mai negru în negru, sînt și mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sînt tu, abia când sînt eu.

În izvorul ochilor tăi
plutesc, la pradă visând.

Un năvod de-un altul se prinde:
ne despărțim îmbrățișați.

În izvorul ochilor tăi
un spânzurat sugrumă ștreangul.