Poetului îi sade bine
Să fie trîndav, bleu si pur.
Mînînce miere de albine,
Beie din sticle bors de-azur.

îmbuibă-se printre chiftele,
Cu tîrtite de fluturi moi.
Poetul trebuie să-si spele
Zilnic picioarele-n oloi.

Și mîinile în lapte dulce,
Și fata-n bulion de crin.
Dînsul de-a pururi va să-si culce
Pe plusuri trupul longilin.

Să nu citească, să nu scrie,
Ci numai doar poet să fie,
Cu papanasi la pălărie
Și c-o iubită fistichie
Ce are sîni cît garderoba
Și coapsele cît Europa!