|
Biographie Giovanni Raboni
S-a născut la Milano în 1932. A studiat dreptul exercitându-și profesia pentru un timp, apoi a devenit consultant editorial (a condus frumoasa colecție de poezie „Quaderni della Fenice” de la editura Guanda din Milano), colaborând la reviste („Paragone”, „Quaderni piacentini”, „Tuttolibri”) și la unele ziare („Il Giorno”, „Il Messaggero”). După două plachete (Il catalogo è questo, 1961; L´insalubrità dell´aria, 1936), publciă Le case della Vetra (Mondadori, 1966), Cadenza d´inganno (Mondadori, 1975), Il più freddo anno di grazia (Edizioni S. Marco dei Giustiniani, Genova, 1978, cu două prezentări de Vittorio Sereni și E. Siciliano), Nel grave sogno (Mondadori, 1982). Și-a strâns în volum critica literară (Poesia degli anni sessanta, Editori Riuniti, 1976) și unele micro-povestiri (La fossa di Cherubino, Guanda, 1980). A tradus din Baudelaire, Apollinaire, Proust.
Făcând parte din așa-zisa „linie lombardă”, Raboni e un poet cu o statură proprie, atent să-și construiască o formulă originală și s-o întrețină afiliindu-se abil mai degrabă la orientarea postmodernistă a tinerilor din generația lui Maurizio Cucchi decât să se înscrie în programul post-avangardiștilor de aceeași vârstă cu el. Mai scurt, se poate afirma că este un poet ce-și cultivă un univers citadin în care se intersectează fanatisme lingvistice cu fantasme reale și imaginare. Un cap de școală al „liniei lombarde”, cum a fost numit V. Sereni, susține următoarele: „născut și crescut în Lombardia, Raboni s-a îndepărtat gradual de așa-zisa linie lombardă, adică de ingredientul geografic-afectiv al acesteia. În ceea ce privește poetica obiectului, sau a obiectelor, ce prin convenție o însoțește, aș spune că a folosit-o invers (...) În Raboni se-ntâmplă un fapt divers, dacă nu opus: obiectele sunt acolo cu enigma lor, cu sensul lor nedescifrat și amenințător. Trebuie să le descifrăm până în punctul în care sunt ele, obiectele, cele ce ne dictează nouă cuvântul lor ascuns articulându-l în situații concrete în loc să-l facă să explodeze în iluminări”. În acest sens, Sereni a intuit perfect acel mod specific al lui Raboni de autoidentificare cu lucrurile pentru a putea să trăiască realitatea la maxima ei consistență, cu maximă gravitate; pentru aceasta poetul procedează printr-o segmentare afectivă, ascunsă în pliurile unui discurs postmodernist.
(extras din Marin Mincu, Poezia română din secolul XX, Ed. C.R., Buc., 1988, p. 494)
|
Textes Recommandés
