|
Biographie Maurice Maeterlinck
Maurice Polydore Marie Bernard Maeterlinck (n. 29 august 1862 la Gand - d. 6 mai 1949) poet, eseist și dramaturg belgian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1911.
Maeterlinck s-a născut la Gand, într-o familie de nobili belgieni. Urmează cursurile colegiului Sainte-Barbe (unde îi are drept prieteni pe Charles Van Leberghe și pe Grégoire Le Roy), apoi pe cele ale Facultății de drept, fiind o vreme înscris în barou. Din anul 1886 locuiește la Paris, publicând în revista "La Pléiade". Vara, la Gand, se consacră horticulturii și apiculturii. Scrie poeme, piese de teatru, esuri, cărți despre științele naturii. În primul război mondial, e gata să se angajeze în armata belgiană (la 52 de ani) dar e sfătuit să-și slujească țara prin condei; drept care, scrie pamflete, ține conferințe. În anul 1919 se căsătorește cu tânăra Renée Dahon. Al doilea război mondial îl surprinde în Portugalia, Saratosa, Florida, unde scrie în continuare articole, scenarii, redactează amintiri. Penultima carte îi apare la New York, unde sărbătorește a 80-a aniversare împreună cu André Maurois, Jules Romains, Robert Goffin.Înțelepciunea sa doritoare de armonie îl face să propună în cărțile de eseuri mai ales "bucurii simple" ca termen de legătură între existența imediată și fericirea finală. În poezie, simbolist cu tehnici mai degrabă suprarealiste; în teatru, comparat cu elisabetanii, Ibsen etc., a lăsat tehnici care, spun specialiștii, pot fi regăsite la Prévert, Ingmar Bergman, Ionesco, Beckett. Moare în anul 1949.
Opera
Serres chaudes (Sere calde), poeme - (1886)
La Princesse Maleine - (1889)
Pelléas et Mélisande - piesă de teatru după care Claude Debussy a scris în 1902 opera cu același nume - (1893)
Alladine et Palomides, Intérieur, La Mort de Tintagiles (Aladin și Palomide, Interior, Moartea lui Tintagiles) - (1894) "trei drame pentru marionete"
Le Trésor des Humbles (Comoara celor umili), eseuri - (1896)
La Sagesse et la Destinée (Înțelepciunea și destinul) - (1898)
La vie des abeilles - (1901)
Monna Vanna - (1902)
L'Intelligence des fleurs - (1907)
Ariane et Barbe-Bleue (Ariane și Barbă-Albastră), pentru care muzica a scris-o Paul Dukas - (1907)
L'Oiseau bleu (Pasărea albastră), teatru - (1909)
Marie Magdeleine (Maria Magdalena), teatru - (1913)
Le Miracle de Saint-Antoine (Minunea Sfântului Anton), teatru - (1919)
Le grand Secret (Marea taină), eseuri - (1921)
Le Malheur passe (Nefericirea trece), eseuri - (1925)
La Puissance des Morts (Puterea Morților), eseuri - (1925)
La grande Féerie (Marea feerie), eseu - (1929)
La Princesse Isabelle ( Prințesa Isabelle), teatru - (1935)
L'autre Monde ou le Cadran stellaire (Lumea cealaltă sau cadranul stelar) - (1942)
Bulles bleues (Globi albaștri de aer) - (1948)
***
Maurice Maeterlinck naît le 29 août 1862 à Gand (Belgique). Il est l'aîné d'une famille de trois enfants, flamande, bourgeoise, catholique, conservatrice et francophone. Après des études au collège Sainte-Barbe de Gand, Maeterlinck publie, dès 1885, des poèmes d’inspiration parnassienne dans La Jeune Belgique. Il part à Paris où il rencontre plusieurs écrivains qui vont l'influencer, dont Stéphane Mallarmé et Villiers de l’Isle-Adam. Ce dernier lui fait découvrir les richesses de l'idéalisme allemand (Hegel, Schopenhauer).
Maeterlinck publie en 1889 « Serres chaudes », recueil de poèmes édité par Léon Vanier le 31 mai 1889. C'est le seul recueil de poèmes de l'auteur belge. Dans ce recueil, Maeterlinck regroupe dix-neuf poèmes en vers réguliers publiés entre mai 1887 et mars 1889, auxquels s'ajoutent quatorze poèmes écrits en 1888, dont sept en vers libres, parmi les premiers de la poésie belge francophone. Certains des poèmes qu'il contient ont influencé Guillaume Apollinaire, les Surréalistes, Paul Éluard.
Il connaît la gloire avec « Pelléas et Mélisande » en 1892, puis, Maeterlinck apparaît bientôt à travers ses poèmes, ses drames et ses essais, comme la figure majeure du symbolisme européen. En 1896, paraîtra un petit recueil « Douze Chansons ». Maeterlinck s’installe en France à partir de 1897 et il reçoit le prix Nobel de Littérature en 1911. Il décède à Nice le 6 mai 1949.
|
Textes Recommandés
