|
Biographie Alexandru Gherghel
Alexandru Gherghel s-a născut la 27 aprilie 1879, la Pitești. După absolvirea studiilor juridice la Facultatea de drept din București, se consacră avocaturii, pe care o profesează de-a lungul întregii vieți la Constanța. Decan al baroului acestui oraș, Alexandru Gherghel moare la 20 decembrie 1951. Debutează în literatură la revista "Viața nouă", cultivând cu insistență și entuziasm, în numeroase volume, o poezie de tip amator, care o va sustrage atenției criticii literare. De altfel, nu va deveni membru al Societății Scriitorilor Români decât în 1942. O ultimă culegere de versuri, prefațată de Al. T. Stamatiad, a rămas în manuscris, din cauza decesului ambilor poeți. A mai publicat studii de drept penal și volumul "Dobrogea în viața românească" (1935).
OPERE (poezii):
Cântece în amurg, Buc., Sfetea, 1906;
Insula uitării, Constanța, 1924;
Raze și umbre, Constanța, 1933;
Solitare, Constanța, 1935;
Solitare, Sonete, Constanța, 1935.
COLABORÃRI:
Viața nouă (1905, 1907 - 1911, 1915 - 1916, 1918 - 1919); Românul literar (1905 - 1907).
REFERINȚE:
Notiță despre "Cântece în amurg", Viața nouă, II, 1906, p. 454; Notițe despre scrierile lui Al. Gherghel, Convorbiri critice, 1907, p. 148; Caion, Cu prilejul unui volum de poezii (Al. Gherghel: "Cântece"), Românul literar, tom. V, 1906, p. 256.
|
Textes Recommandés
