|
Biographie Elena Văcărescu
...s-a născut în 1864, în București. Tatăl ei provenea dintr-o veche familie de boieri munteni, patrioți și literați deopotrivă, ce-l dăduseră pe cultivatul Ienăchită Văcărescu sau pe curajosul Ioan, potrivnicul greu de stăpânit al rușilor în epoca Regulamentului Organic. Mama sa a imbogatit blazonul Vacarestilor cu stema Falcoienilor, boieri olteni cunoscuți din timpul lui Mihai Viteazul, lipsiți de talente literare, nu și de pricepere în adiministrarea treburilor statului în diferite funcții. Elencuța și-a împărțit copilăria între moșia bunicilor săi de la Falcoi, pe malul drept al Oltului, și conacul de la Văcăreștii Dâmboviței, unde descoperă nu numai plăcerea lecturii dar și pe aceea a petrecerii timpului în natură sau a explorării satului din apropiere. Literatura engleză o va cunoaste prin intermediul guvernantei engleze sosite la noi ca atâtea altele, iar datorită studiilor la Paris se va familiariza cu cea franceză, mai ales ca aici are șansa să-i cunoasca pe Leconte de Lisle și Victor Hugo, pe care il va evoca mai târziu în amintirile sale. Izbucnirea războiului de independența trezește în sufletul copilei de 13 ani o dublă emoție, pe de-o parte provocată de entuziasmul romantic față de cauza romanească, ce se va reflecta în câteva poezii cuprinse in volumul de debut din 1886, iar pe de alta datorită grijii pentru soarta tatălui sau, ofițer pe frontul balcanic. Educația și-o desăvârșește la Paris, unde audiază cursuri de filosofie, estetică și istorie în cadrul Universității Sorbona, iar arta poetica îi este desăvârșită sub îndrumarea celebrului poet parnasian Sully Prudhomme. Însă ăntalnirea care îi va schimba viața a fost aceea cu regina Elisabeta, Carmen Sylva. Întoarsă în țară în 1888, pătrunsă de cultura occidentală și cu speranța regăsirii satului romanesc și a pădurii de la Văcărești, are surpriza unei invitații la palat din partea reginei, ce aflase de preocuparile sale de la generalul Theodor Văcărescu, unchiul Elenei si mareșal al palatului. Carmen Sylva, încă neconsolată după pierderea unicului copil, principesa Mărioara, va transfera întreaga sa dragoste maternă catre Elena, într-o legatură trainică și de durată. În anul următor publicarea \"Rapsodului Dâmboviței\", o culegere de cântece populare adunate de ea și traduse în limba germană de regină, îi va asigura faima europeana datorită aparițiilor succesive în diferite țări. Fericirea va fi brutal întreruptă în urma proiectului neinspirat al Elisabetei care sprijină logodna dintre Elena Văcărescu, devenită domnișoara sa de onoare și prințul moștenitor al tronului, Ferdinand, o mezalianță care a întampinat refuzul categoric și măsurile punitive ale regelui. Elena Văcărescu își va urma regina în exilul venețian la sfârșitul căruia se va stabili în capitala Franței, consolată și încurajată de prietenii ei literați. A fost numită de Nicolae Iorga „ambasadoarea sufletului românesc”. A fost laureată în două rânduri a premiului Academiei Franceze.A tradus în limba franceză din poeziile lui Eminescu, Blaga, Goga, Toparceanu, Minulescu, Vinea...
S-a stins din viață pe 17 februarie 1947, la Paris.
|
Textes Recommandés
