...Evident, toate acestea nu prea au de-a face cu cele ce vreau sa spun, continua Mavrodin. Dar nu ma grabesc. Si-apoi mi se pare ca am sa gasesc undeva, printre amintirile acestea, deslegarea intamplarilor care au urmat. Poate mi s-a facut candva vreun semn, poate ca mi s-a indicat ceva... Ar fi inspaimantator sa crezi ca din tot acest Cosmos atat de armonios, desavarsit si egal cu sine, numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui n-are nici un sens...Ma intreb bunaoara daca nu cumva in ziua cand am inceput sa iubesc nu s-a intamplat ceva langa mine, ceva pe care eu nu l-am inteles, si prin ignorarea caruia m-am abandonat, fara luciditate, cu totul iresponsabil, intamplarilor...