Prefaþã
Mircea Eliade este cea mai puternicã, mai tenace ºi mai captivantã energie uutoconstructivã din cultura românã. Sigur, multe au fost personalitãþile care au avut din copilãrie conºtiinþa propriei valori ºi viziunea împlinirii lor sociale, profesionale, politice etc. insã nimeni nu s-a mai forjat ºi cizelat cu atâta luciditate ºi insistenþã, cu atâta siguranþã ºi sistemã. Iar asta iarã - aparent - eforturi teribile, oricât ar pãrea de „inumane" tentativele de privare de somn, de claustrare ºi înfrângere a instinctelor ºi ispitelor.
La un capãt de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu întâmplãri ºi cazuisticã adolescentinã, conºtient cã demi¬urgul din el este dator sã însufleþeascã literar lumea ºi cã, undeva, într-o „Academie din Apus", o „salã imensã, plinã de lume, a venit sã asiste la încoronarea mea"'. La celãlalt capãt, savantul respectat
1. Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânãr cu doi ani) scria despre acest „caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creaþie în afarã de ordinea comunã". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929 „e un om care a trãit, care trãieºte, care loveºte ideile, pentru a suferi de replica lor brutalã, care se agaseazã spiritual, zdruncinându-ºi ºi menþinându-ºi totuºi un echilibru, prãbuºindu-se ºi crescând. Niciodatã un cuget de aici n-a simþit mai aproape minunea experienþei plurale ºi indisciplinate. I-a plãcut sã se joace ideal, sã se distrugã prin chin, sã încerce ºi sã se aventureze. A înþeles cel mai bine dintre noi
de o întreagã comunitate ºtiinþificã internaþionalã', fermentul profesional dotat din plin cu acele calitãþi coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantul unei generaþii ºi nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire ºi afirmare pentru tot ce va sã zicã imensa voinþã de creaþie a tineretului interbelic 2.
Tradiþia exegeticã îl situeazã pe Mircea Eliade - pe bunã dreptate - în suita Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre aceºtia însemnând mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istoricã, esteticã, politicã, didacticã, spiritualã. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un „gagne-pain" efemer. Pentru alþii, dimpotrivã, opera savantului a fost doar masca oficialã a literaturii, când nu chiar a „doctrinarului". Unii încearcã sã vadã dincolo de sinteza ºtiinþificã ºi universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru alþii Eliade rãmâne un diletant în toate, important ca instanþã formativã pentru tânãra generaþie dintre rãz¬boaie ºi atât! Mai sunt ºi cei pentru care eseistul ºi gazetarul din Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-un fel, o bãtaie mai lungã decât romancierul ºi istoricul religiilor!
acest resort spiritual: aventura." (în voi. Semnele Minervei, Publicisticã, I, 1927, 1929, ediþie de Marin Diaconu, editura Humanitas, 1994, p. 462)
1. Dintre multele exemple de verdicte superlative, prsfer sã citez acum relaþia Eliade-C.G.Jung fãcutã de Gilbert Durând: „Comme Jung de-couvre la terra incognito des archetypes qui animent la psyche in-dividuelle, l'ouvre d'Eliade met au jour la terre si occultee par la de-myhologisation trop chere pozitivisme [...] Eliade comme Jung est â la tete de cette lente mais sure entreprise de remythologisation..." (Eliade ou l'anthropologie profonde, în voi. omagial Mircea Eliade, ed. de l'Herne, 1978, p. 39).
2. Pentru imensul, stufosul dosar al generaþiei '27 ºi pentru ce a însemnat „activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din Mircea Vulcãnescu, Cãtre ºtiinþa spiritualitãþii româneºti, din Di¬mensiunea româneascã a existenþei, ediþie de Marin Diaconu ºi Zaharia Balica, voi. III, 1996, pp. 5-55.
în sfârºit, între omul absolut1 ºi omul „fãrã destin"2 existã o în¬treagã ierarhie de polaritãþi. Ei bine, pentru toate cheia o constituie Romanul adolescentului miop. Aici (vorba lui Eminescu: „Viitorul ºi trecutul/sunt a filei douã feþe/vede-n capãt începutul/cine ºtie sã le-nveþe"), aici se aflã în starea cea mai purã ºi mai limpede exprimatã suma de contrarii-în-armonie care compun personali¬tatea lui Eliade, definind-o totodatã ca însumare exponenþialã a generaþiei '273.
Dacã pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tânãrul nostru cititor are a consulta obligatoriu capitolul Primul roman din monografia lui Mircea Handoca4, pentru circumstanþele elaborãrii
1. „Nu sunt douã sãptãmâni de când a apãrut cartea acelui tânãr prodigios de luciditate în care ne place, celor mai mulþi dintre noi, sã recunoaºtem pe ºeful spiritual al generaþiei noastre. Vorbesc de întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. E un roman al ratãrii generaþiei aceastã carte! Al irosirii ei fãrã sens, rarã finalitate, incapabilã pânã ºi sã se sinucidã" (Mircea Vulcãnescu, loc.cit, p. 35).
2. Formula „Eliade - omul fãrã destin" îi aparþine lui Emil Cioran, într-un text acid ºi nedrept, apãrut în Vremea, din 1 octombrie 1933 (v. voi. Singurãtate ºi desîin, ed. Humanitas, 1991, p. 240 º.u.): „Mobilitatea excesivã a omului fãrã destin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin alþii, în raport cu gândurile altora...". Ar¬ticolul, avea sã mãrturiseascã peste ani Cioran, se datora tulburãrii pri¬cinuite de suferinþa eroticã a Soranei Topa (v. cap. Eliade în Cioran, Exerciþii de admiraþie, Eseuri ºi portret, trad. Emanoil Marcu, ed. Hu¬manitas, 1993, p. 115 º.u., de unde se cuvin extrase, acum, rândurile despre dualitatea lui Eliade, „atras deopotrivã de esenþã ºi accident, de atemporal ºi cotidian, de misticã ºi de literaturã. Aceastã dualitate nu produce la el nici o sfâºiere: este natura ºi ºansa lui sã poatã trãi si¬multan sau rând pe rând la niveluri spirituale diferite, sã poatã, fãrã dramã, sã studieze extazul ºi sã urmãreascã anecdoticul").
3. Ca sã nu repet ceea ce am scris, nu o datã, în ultimii ani, despre acest subiect îmi îngãdui sã fac trimitere la capitolul II („La ºcoala generaþiei '27") din volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura Dacia, 2001.
4. Mircea Handoca, Mircea Eliade.Câteva ipostaze ale unei personalitãþi proteice, editura Minerva, 1992, pp. 230-248.
cãrþii esenþiale rãmân, bineînþeles, capitolele IV ºi V („Tentaþiile unui tânãr miop" ºi „Navigare necesse est...") din Memoriile auto¬rului ': „în toamna acelui an, 1921, intram în clasa a V-a. Termi¬nasem gimnaziul ºi începeam cursul superior [...] Convins cã voi studia la Universitate ºtiinþele fizico-chimice, alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sã-nþeleg cã mã-nºelasem, cã alesesem gre¬ºit..."
Acolo sunt descrise mansarda bibliomanului, complexele puberului, experienþele fizice de autopenitenþã întru cunoaºtere, rolul jurnalului ca oglindã a fantasmelor compensatorii, creuzet al rea¬litãþii ºi athanor de neliniºti, „umilinþa ºi ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematicã Vanciu, ca ºi prieteniile cu „eroii" romanului: Dinu Sighireanu („bãiat frumos, brun, cu ochii verzi, dupã care suspinau multe fete"), Radu Bossie („miop ca ºi mine, destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare ºi borcãnat, dar avea un umor ºi un farmec fãrã pereche"), Haig Acterian („de o frumuseþe leneºã, orientalã"), Petre Viforeanu („înalt, mândru, ironic, izbutind sã fie premiant fãrã pedanterie"), J.V. Vojen („bãlai, rivaliza în frumuseþe, eleganþã ºi succese feminine cu Dinu Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Moºuna-Sion, des¬coperirea (decisivã) a lui Giovanni Papini2, experienþa bordelurilor din Dudeºti, în tovãrãºia lui Mircea Mãrculescu („þãndãricã") alã¬turi de care cunoaºte „îndeaproape viaþa evreilor sãraci" º.a.m.d.
1. Mircea Eliade, Memorii (1907-l960) ediþie de Mircea Handoca, Edi¬tura Humanitas, 1991, p. 66 º.u.
2. „O asemenea întâlnire - decisivã ºi pentru mine ºi pentru soarta Romanului adolescentului miop - a fost Un om sfârºit al lui Giovanni Papini. Citisem, ca atâþia din colegii mei, L 'Histoire du Christ, dar nu mã cucerise. Dimpotrivã, Un om sfârºit a cãzut ca un trãznet. Nu-mi putusem închipui pânã atunci cã pot semãna atât de mult cu altcineva. Mã regãseam aproape pe de-a-ntregul în copilãria ºi adolescenþa lui Papini. Ca ºi el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce ºi fãrã margini, voiam sã citesc tot, visând cã pot scrie despre toate. Ca ºi el, iubeam singurãtatea ºi mã înþelegeam numai cu prietenii inteligenþi sau erudiþi" (v. continuarea afinitãþilor în Memorii, ed.cit., voi. I, p. 92).
„Romanul unui om sucit"
Mai este oare cazul sã spun cât de etern valabile ºi de general rãspândite în lume sunt mai toate simptomele adolescenþei elia-deºti ºi ce formã vitalizantã are acest roman pentru cititorul cople¬ºit de sfintele furii, complexe ºi disperãri... acneice de aici ?!?
în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gãsim câteva mãrturisiri esenþiale pentru ce ne intereseazã acum: „Mã simþeam superior tuturor colegilor mei, mãcar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi lãrgi ºi adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Mã aflam în plinã crizã de pubertate, mã descope¬ream în fiecare dimineaþã mai urât, mai stângaci, descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid ºi de neatrãgãtor, în comparaþie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se pânã la sfârºitul liceului. Propabil cã datoritã ei n-am mai ajuns sã termin romanul. La un moment dat, am simþit cã nu mai pot scrie decât la persoana I, cã orice fel de literaturã, în afarã de cea direct sau indirect autobiograficã, n-avea nici un sens. Aºa am început Romanul adolescentului miop [...] Pe timpul când luam parte asiduu ºi entuziast, la întrunirile societãþii noastre, începusem deja sã-mi iau în serios urâþenia ºi - în bunã parte, închipuita - solitudine. Eram singurul care veneam Ia «Muza» în uniforma de liceu, toþi ceilalþi purtau de mult costume «civile». Singurul care nu încercam sã-mi camuflez pãrul tuns, ci, dimpotrivã, mã tun-deam cu maºina numãrul zero [...] în plus, aveam o mare scãdere: nu ºtiam sã dansez [...] Dar mã complãceam din ce în ce mai mult în aceastã situaþie care mi se pãrea cã face parte din destinul meu de adolescent excepþional. Mi se pãrea cã toate eºecurile mondene, întocmai ca ºi umilinþele pe care le înduram la liceu, aveau menirea sã mã izoleze de lume, sã mã pãstreze exclusiv pentru «opera» pe care eram chemat s-o scriu, operã pe care trebuia sã o inaugureze Romanul adolescentului miop". în fine, „am devenit cercetaº la timp. Aplecarea mea spre «aventurã», satisfãcutã atâþia ani pe mai¬dane ºi în pivniþele Universitãþii alãturi de haimanale ºi vagabonzi,
îºi gãsise acum o ieºire care îi îngãduia sã se disciplineze ºi sã se adânceascã..."'.
„Romanul unui om sucit" - aºa se intitula iniþial romanul de faþã. Topirea Jurnalului în roman este cea mai stimulativã ºi mai fermecãtoare „lecþie" de extras din aceste pagini. Chiar dacã astãzi tânãrul de 15-l8 ani navigheazã pe Internet prin Cyber spaþii ºi realitãþi virtuale, experienþa edificãrii de sine prin alchimia realitãþii în jurnalul personal rãmâne una de disciplinare fundamentalã.
„Durerea adolescentului miop" („sunt ºi eu ca toþi ceilalþi: adolescent sentimental ºi visãtor. Zadarnic încerc sã mã ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de voinþã, de virilitate, de personalitate" etc), jurãmintele pentru sine („trebuie sã muncesc mult ºi sã sufãr"; „mi-am fãgãduit nãprasnic cã voi desface sãlbatec pulpele celor mai frumoase femei"), „tristeþea celui care înþelege", aºteptarea „cu pumnii strânºi, între cãrþi" a bãtãliei cu viaþa, apoi puseul egofil, inevitabil („ei ,mã so¬cotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-au înþeles niciodatã cât de puþin mã intereseazã sufletele lor"; „cel care e ispitit de amintiri se dovedeºte sensibil. Cel care se înfrânge, 'senin, depãºeºte sensi¬bilitatea de elitã"), trânta cu credinþa/necredinþa („presimt cã întreaga mea viaþã lãuntricã se va dãrui. Cui? Nu pot sã mã gândesc la bisericã. Nu sunt un mistic ºi nici un ateu satanic, cinic, disperat. Cum aº putea ajunge atunci la Isus?"), tipicele viziuni rãzbunãtor compensatoare („mã închipuiam mort"; „m-am gândit mult dacã trebuie sã plec, sã fug pentru totdeauna"; „m-am închipuit trist, dispreþuit de prieteni, batjocorit de rude ºi duºmani ºi am înþeles cã
1. ªi tot de acolo: „începuserã crizele de melancolie [...] Mult timp, con¬diþia singurãtãþii mele mã apãrase ca o platoºã lãuntricã împotriva tutu¬ror eºecurilor ºi umilinþelor. ªi, dintr-o datã, singurãtatea care mi se pã¬rea predestinatã mã apãra ca o lespede de mormânt. Aº fi încercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p. 81 º.u.) în sfârºit, pentru comparaþii ºi nuanþãri, a se vedea, alãturi de destãinuirile din Memorii ºi cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu Claude-Henri Roquet, Proba labirintului, trad. Doina Cornea, ed. Dacia, 1990, p. 19 º.u.)
10
numai aºa am sã pot scrie titlul Romanul adolescentului miop care mã va face celebru într-o noapte, ºi bogat..."; „cândva voi pãºi pe strãzi cu strãlucirea biruinþei oglinditã în ochi..."), febrila, perma¬nenta oscilaþie eliadescã între supremaþia livrescului ºi triumful senzorialitãþii („ascentismul meu fu în curând înfrânt. Mã resemnai sã accept fiziologia [...] Niciodatã nu voi izbuti sã mã cunosc aºa cum îmi cunosc biblioteca") - nimic nu lipseºte din acest Manual de sinceritate. O panoplie a sinceritãþii ce slujeºte perfect ca exerciþiu de identificare pentru generaþia confruntatã astãzi cu confesiunile lui Mircea Cãrtãrescu ºi H.R.Patapievici.
„înþelegeam cã ursita sensibilitãþii e suferinþa, cã cea a creierului e neputinþa, cã ursita cãrnii e dorinþa întreruptã numai de dez¬gust ºi niciodatã potolitã. înþelegeam toate acestea ºi mã bucuram cã nu le bãnuieºte nimeni. Primãveri înapoia mea, primãveri înainte. ªi iatã cã acum nu mã mai tem de ele. ªi scriu aici, nebãnuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. ªi nimeni nu poate sã afle dacã sunt trist. ªi nu sunt trist, nici de toamnã, nici de povestea cu amintiri".
Iar dacã nu vã recunoaºteþi în personaj, nu vã iluzionaþi: însãºi de-limitarea, ne-recunoaºterea, este o lecþie perfectã de autocu-noaºtere"
Dan C. Mihãilescu
TABEL CRONOLOGIC
1907,9 martie - Se naºte, la Bucureºti, Mircea, fiul Ioanei ºi al lui Gheor-ghe Ieremia (ofiþer). Din admiraþie pentru Ion Heliade Rãdulescu îºi va schimba numele în „Eliade".
1913-l917 - ªcoala primarã o face la Bucureºti.
1917-l925 - Urmeazã cursurile liceului „Spiru Haret" din Bucureºti.
1921 - Debuteazã cu proza fantasticã Cum am descoperit piatra fiilo-sofalã la Ziarul ºtiinþelor populare ºi al cãlãtoriilor. Tot aici va pu¬blica ºi ciclul Convorbiri entomologice.
1924-l925 - Lucreazã la proza autobiograficã Romanul adolescentului miop, lucrare rãmasã neterminatã.
1925 - Se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Bucureºti, pe care o va absolvi în 1928.
1926 - Fondeazã Revista universitarã, dar, dupã o recenzie negativã la o lucrare a lui N. Iorga, revista va fi opritã.
1928-l932 - Primeºte o bursã de studii ºi pleacã la Calcutta (India).
1928 - Obþine licenþa în filozofie cu lucrarea Contribuþii la filosofia Renaºterii.
1929 - Definitiveazã romanul Isabel ºi apele diavolului.
1932 - Publicã lucrarea de eseuri Solilocvii.
1933 - întors în þarã, va fi numit asistent la Facultatea de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Bucureºti, unde va iniþia un curs despre Problema rãului în filozofia indianã.
I se tipãreºte romanul Maitreyi, inspirat din propria experienþã din
India.
Obþine doctoratul în filozofie, primind titlul magna cum laudae, cu
teza Istoria comparatã a tehnicilor Yoga.
1934 - I se tipãresc romanele întoarcerea din rai ºi Lumina ce se stinge ºi eseurile India, Alchimia asiaticã ºi Oceanografie.
13
1935 - Publicã romanele ªantier ºi Huliganii (în douã volume).
1936 - Apare romanul Domniºoara Christina. Primeºte premiul Societãþii Scriitorilor Români.
1937 - Tipãreºte romanul ªarpele.
Editura Fundaþiilor Regale publicã Scrieri literare, morale ºi politice de B.P.Hasdeu, lucrare îngrijitã de Mircea Eliade.
1938 - I se publicã romanul Nunta în cer.
1939 - Publicã eseul Fragmentariurn^ Editeazã revista Zalmoxis.
1940 - Este numit ataºat cultural la Londra.
Scrie nuvelele Secretul doctorului Honigberger ºi Nopþi la Se-rampore. 194l-l943 - Este consilier cultural la Lisabona.
1942 - îi apare volumul Mitul reintegrãrii.
1943 - Publicã eseul Insula lui Euthanasius. 1945 - Se stabileºte la Paris.
1946-l948 - Susþine, la L'ecole Pratique des Hautes Etudes, un curs liber cu tema istoria religiilor.
1948 - I se tipãreºte lucrarea Techniques du Yoga.
1949 - Publicã Trãite d'histoire des religions ºi Le Mythe de l'eternel retour.
1950 - Apare, la Paris, traducerea romanului Maitreyi sub titlul La Nuit bengali.
1951 - I se publicã Le Chamanisme et Ies Techniques archai ques de l'Extase.
1952 - Editeazã, la Paris, lucrarea Images et symboles. Scrie nuvela fantasticã 12.000 capete de vite.
1954 - Publicã volumul Le Yoga. Immortalite et liberte.
1956-l957 - Este invitat la Universitatea din Chicago, Illinois, ca visiting
professor de istoria religiilor; ulterior devine profesor titular ºi
coordonator al catedrei de istoria religiilor. 1959 - Scrie nuvela fantasticã La þigãnci.
1961 - împreunã cu Ernst Jiinger înfiinþeazã, la Stuttgart, revista Antaios. 1963 - Vede lumina tiparului volumul de prozã Nuvele. 1966 - Publicã volumul Amintiri, I (Mansarda) .
Devine Doctor Honoris Causa la Universitatea din Yale.
Membru al Academiei Americane de Arte ºi ªtiinþe.
1968 - Apare nuvela Pe strada Mãntuleasa.
1969 - Este Doctor Honoris Causa la Universitatea din La Plata, Argen¬tina.
1970 - Publicã Noaptea de Sânziene (lucrare în douã volume).
Este membru corespondent al Academiei Britanice.
Este Doctor Honoris Causa a! Universitãþii din Loyola, Chicago. Apare, la Paris, lucrarea De Zalmoxis ã Gengis-Khan. 1973 - Membru corespondent al Academiei Austriece de ªtiinþã.
1975 - Doctor Honoris Causa al Universitãþii din Lancasterf Este membru al Academiei Belgiene.
1976 - Doctor Honoris Causa al Universitãþii Sorbona din Paris. 1976-l978 - Lucreazã la monumentala Histoire des croyances et des
idees religieuses.
1977 - Publicã, la Paris, In curte la Dionis.
1978-l979 - Scrie ºi publicã nuvela fantasticã Tinereþe fãrã tinereþe. 1980 - Tipãreºte, la Paris, nuvela Nouãsprezece trandafiri.
1984 - Primeºte, la Sorbona, Cordonul Legiunii de Onoare.
1985 - Catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago, condusã de Mircea Eliade, îi va purta numele.
Primeºte titlul Doctor Honoris Causa al Universitãþii din Wa¬shington. -
1986, 22 aprilie - Se stinge din viaþã Mircea Eliade, la Chicago.
R.M.
14
Volumul I 1924-l925
PARTEA I
/. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN
Pentru cã am rãmas singur, m-am hotãrât sã încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Voi lucra în fiecare dupã-amiazã. Nu am nevoie de inspiraþie; trebuie sã scriu, doar, viaþa mea, iar viaþa mi-o cunosc, ºi la roman mã gândesc de mult. Dinu ºtie; pãstrez caiete din clasa a IV-a, când aveam pistrui ca un ovrei ºi învãþam chimie într-un laborator in¬stalat în firida sobei. De câte ori mi se pãrea cã trebuie sã fiu întristat, scriam în Jurnalul meu. ªi acel Jurnal de acum doi ani avea un „subiect": trebuia sã se vãdeascã într-însul viaþa unui adolescent suferind de neînþelegerea celorlalþi. Dar adevãrul era altul: Jurnalul mã mãgulea ºi îmi alina dorul meu de rãzbunare; rãzbunare dreaptã împotriva celor care nu mã înþelegeau, credeam eu.
Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, fireºte. Mã tem, însã, cã viaþa mea - stinsã între copii ºi cãrþi - nu va interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansardã, în înserãri calde ºi tulburãtoare, preþuieºte mai mult decât anii tovarãºilor mei risipiþi în jocuri, în sãrbãtori de familie ºi idile. Dar cititorii?... înþeleg ºi eu cã toatã durerea unui adolescent miop nu va miºca nici un suflet dacã acest adolescent nu se va îndrãgosti ºi nu va suferi. De aceea, m-am ºi gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui sã aibã loc prin prezenþa acestei fete. Dinu m-a întrerupt ºi m-a rugat: dacã într-adevãr îi sunt prieten, sã schimb numele eroinei în Laura.
M-am tulburat mult la început, pentru cã nu ºtiam cum sã fie fata care va strãbate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin, care în nici un caz nu pot trece într-un ro¬man. Cea mai mare, Mãria, era slabã ºi rea; îºi teroriza fraþii, fura caise verzi ºi þipa alergând dupã tramvaie. Cealaltã, Puica, era grasã ºi mur-
17
darã. Nici una, nici alta nu puteau seduce un adolescent. Aceasta, nimeni n-o putea înþelege mai bine ca mine.
Dinu mi-a mãrturisit cã mã poate ajuta. A cunoscut atâtea fete, îmi spune. Dar cum aº putea scrie eu un roman cu o eroinã cunoscutã de Dinu? M-am hotãrât sã mã gândesc, în timp ce voi scrie, la varã-mea. De câteva sãptãmâni, de câte ori o întâlnesc, îi pun întrebãri. Am vestit ºi pe Dinu cã varã-mea se aflã sub observaþie.
- Dacã vrei sã scrii un roman, m-a sfãtuit ea, sã-l faci pe erou frumos ºi bun. ªi sã-l cheme Silviu.
Când i-am spus titlul ºi subiectul romanului, nu i-a plãcut. Sã fie doi eroi, unul frumos ºi altul urât, vrea ea. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primãvarã, sau La ºaptesprezece ani. în zadar mi-au fost explicaþiile: „Vally dragã, acesta e un roman cerebral, cu drame interioare" etc. în zadar. ªi atunci i-am ascultat mãrturisirile. Mi-au folosit, cãci am învãþat vocabularul fetelor. ªi am cunoscut câte ceva din visurile, nos¬talgiile ºi tulburãrile ei. Parcã aº fi ascultat mãrturisiri auzite de mult. îmi aminteam cã varã-mea nu se deosebeºte mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet puþin exaltat ºi le închipuie. Dar pot eu ºti cã aceasta e varã-mea, aceasta care mi se dezvãluie la rãstimpuri, antrenatã de confesiuni?
ªtiu despre ea cã viseazã sã cunoascã o prietenã micã ºi bunã, care sã aibã moºie, iar la moºie un frate brun ºi curajos. El le-ar întovãrãºi prin pãdure, le-ar învãþa sã vâneze ºi le-ar spune „tu". îmi mãrturiseºte cã i-ar plãcea sã fie într-o noapte conacul cãlcat de hoþi. Ea ar apuca revolverele ºi ar apãrea în salon tocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un þigan. Ar mântui viaþa fratelui ºi l-ar îngriji într-un dormitor alb, cu mãsuþa acoperitã de sticluþe colorate. Pãrinþii s-ar arãta recunoscãtori ºi i-ar lãsa singuri, zâmbind.
Varã-mea se opreºte. Nu vrea sã-mi spunã dacã ea s-ar roºi sau ºi-ar trage sfios mâna când fratele prietenei i-ar ºopti, apropiindu-se: te iubesc!... ªtiu eu ce mai gândeºte varã-mea asupra bãiatului brun ºi convalescent, vegheat de o sorã micã ºi o prietenã frumoasã?...
Dar romanul trebuie scris. Mi-a spus ºi Dinu: „Cine va mai cuteza atunci sã te lase corigent?" Se gândeºte, poate, cu bucurie la însemnãtatea lui în roman. M-a rugat sã se numeascã tot Dinu, ºi sã-l fac melancolic, încolo, pot scrie orice despre el. Stãruie chiar sã scriu tot ce cred eu despre el. „Dar pe cine ar putea interesa aceasta?" gândesc eu, ca un adevãrat autor de romane.
îmi merge tot mai rãu, de la o vreme, cu ºcoala. Singura nãdejde a rãmas romanul care va apare în vitrine la toamnã. Corigent tot voi rãmâne, dar pentru cea din urmã oarã. Profesorii se vor teme de mine, mã
vor respecta ºi se vor împotrivi în cancelarie când Vanciu va hotãrî sã mã lase corigent la matematicã, iar Faradopol la germanã.
Nu am avut deloc noroc sãptãmâna aceasta; ºi se apropie sfârºitul ultimului trimestru. Luni am dat extemporal la francezã, din „gramaticã". Trollo dã, de ºase ani, extemporale numai din „gramaticã". ªi, fireºte, nu am învãþat nimic de ºase ani. Am sã iau ºi de data aceasta „insuficient", cum am luat ieri la germanã, când Faradopol mi-a cerut sã-i povestesc pe nemþeºte primul act din Nathan der Weise. Din clasa a Ii-a ne cere sã povestim pe nemþeºte. Dar dacã nu ne-a învãþat niciodatã nemþeasca?...
Azi-dimineaþã pornisem melancolic spre ºcoalã. înfrunziserã toþi castanii ºi era senin, iar eu nu aveam nici o problemã scrisã. Mã gân¬deam: ar trebui sã fug în Ciºmigiu. Dar geanta m-ar fi umilit. ªi apoi, mi-ar fi fost tot timpul teamã sã nu fiu vãzut de vreun profesor. Mã întristam aflând cât sunt, încã, de slab, de timid, de nehotãrât. M-ar fi desfãtat sã am voinþa furtunoasã ºi sã fug, sã lucrez în porturi, sã dorm în bãrci, sã cutreier þãri. Dar eu mã mulþumeam sã visez o izbândã târzie ºi sã sfârºesc caietele Jurnalului. Pãºeam îngândurat cãtre ºcoalã. Dinu m-a ajuns din urmã ºi m-a strigat: doctore! Aceasta, pentru cã sunt miop ºi citesc cãrþi cu coperte cenuºii. El era fericit; îl ascultase Vanciu ºi rup¬sese un „suficient". Pe astãzi aveam patru probleme:
- ...Grele ºi încurcate.
Atunci am schimbat vorba. I-am spus cã romanul meu va avea patru sute de pagini ºi cã va fi primul dintr-o serie ce se va numi Dacia Felix. Eu ºtiu cã n-am sã scriu niciodatã aceastã serie. Pentru cã trebuia, totuºi, sã uit problemele grele, i-am mãrturisit cã cel de-al doilea volum se va petrece într-un salon de coiffeur. Dinu a râs.
- Are sã-þi vinã greu, pentru cã tu n-ai fost niciodatã bãrbier. Mai bine situeazã volumul al doilea într-o ºcoalã de fete.
Aici am protestat eu. I-am amintit cã nu cunosc nici o elevã, afarã de cele câteva din societatea noastrã „Muza". Varã-mea, unicul izvor de inspiraþie, a urmat câþiva ani la cãlugãriþe, dar se aratã plictisitã de câte ori o întreb asupra vieþii din pension.
Am acceptat, totuºi, sã public la sfârºitul Romanului adolescentului miop un apel cãtre elevele din cursul superior, prin care aº putea obþine „jurnale", confesiuni ºi amãnunte. Cu acest material cules „sur le vif aº putea compune volumul al doilea.
Intrând în curtea liceului, a trebuit sã uitãm Romanul ºi sã ne grãbim, ca sã nu fim zãriþi de pedagogul cel nou. Am alergat pe coridor, am sãrit treptele patru câte patru. în clasã, mi-am luat locul din banca I, iar Dinu s-a strecurat, liniºtit, în fund.
18
19
Eu nu am noroc. Alþii au noroc ºi la fete, ºi la cãrþi, ºi la ºcoalã. Eu am renunþat bucuros la jocul cu fete ºi la jocul de cãrþi numai ca sã am noroc la ºcoalã. Dar nu am.
Când sfârºisem de copiat de la un vecin cea dintâi ºi cea mai uºoarã dintre cele patru probleme grele, intrã Vanciu. Mie îmi piere tot curajul când îi zãresc catalogul cu scoarþe negre ºi en-tete alb. Vanciu saluta demn ºi îngãduitor, sigur de evidenta lui superioritate ºi de nenorocul nostru. De câte ori nu mi-am jurat eu, privindu-l cum intrã, cã voi studia pãtimaº matematica numai ca sã-i pot împotrivi aceeaºi privire seninã ºi sigurã... în gând - dacã sunt ascultat - îmi bat joc de pântecul pe care încearcã sã ºi-l ascundã sub croiala vestei. Am aflat de mult cã Vanciu e un Don Juan. Dacã aº fi femeie ºi l-aº avea tot profesor de matematicã, sunt sigur cã nu i-aº putea rezista. Mã stãpâneºte cu glasul, cu calmul, cu ochii ºi cu dezlegãrile problemelor. Mi-e ciudã cã nu m-a pãlmuit niciodatã, ca sã-l pot urî. îmi spune numai „cap de lemn" de câte ori gre¬ºesc semnele algebrice; ºi „cap sec" de câte ori mã intimidez la tablã, fascinat de un desen geometric cãruia trebuie sã-i gãsesc rost, valoare ºi dezlegare.
Am fãcut rugãciunea, ºi eu mi-am dat seama cã mã rugam, nu ºtiu cui. Mã rugam ca Vanciu sã întoarcã foaia catalogului ºi sã asculte colegii de la sfârºitul alfabetului; sau sã fie chemat la minister; sau sã intre servitorul ºi sã-i aducã o veste neaºteptatã, iar noi sã avem întreaga orã liberã. Poate mã rugam ºi altceva.
Fireºte, m-a chemat cel dintâi la tablã, cu toate cã nu eram singurul neascultat din clasã. Am pãºit demn, cu caietul, cu creta ºi buretele. Nu voiam ca ceilalþi sã afle cã mi-e teamã de Vanciu. De altfel, cum mã apropii de tablã, mã liniºtesc. Panica piere din senin. Privesc calm ochii profesorului ºi, când ºi-i pleacã în caiet, zâmbesc îngãduitor celor din bãnci.
- Câte probleme am avut?
- Patru.
- Unde sunt?
- N-am putut sã le fac pe toate, rãspund eu umilit ºi cântãrind dis¬preþul privirilor lui Vanciu.
- Fã-o atunci pe prima. ªtii enunþul?...
Nu-l ºtiam. Dar am fãcut semn cã-l ºtiu. Vanciu ºi-a întors scaunul cãtre mine, ºi-a încruciºat braþele ºi aºtepta. A înþeles, ºi a început sã-mi dicteze:
- „într-un cerc de razã R, zona nãscutã de un arc, când cercul se învârteºte în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcu¬lui, are ca bazã un cerc, a cãrui suprafaþã este egalã cu sfertul zonei. Sã se calculeze înãlþimea x a zonei."
20
Nu ºtiam de unde sã încep. Nu pricepeam nimic ºi nici nu mã pu¬team gândi la problemã. îmi fixasem privirea pe cele câteva cifre scrise la colþul tãbliei ºi începui a-mi frãmânta figura, ca sã creadã Vanciu cã-mi frãmânt mintea. în timpul acesta, eu gândeam: „Ei, al dracului!" ºi apoi pocneam din dinþi. Era tot ce puteam face.
Vanciu mã socotise multã vreme imbecil ºi mã menajase. Poate a aflat, însã, cã mã prefac, cã nu învãþ niciodatã ºi, de atunci, nu se mai lãsa înduioºat de nãtângia mea. Totuºi, bâlbâielile, zãpãcelile ºi mimica simulatã la tablã nu rãmân fãrã efect; Vanciu îmi dã întotdeauna ajutor.
- Ei, nu merge?
- Avem un cerc...
îmi adusei aminte cã ºi în caiet fãcusem unul, plimbând creionul pe marginea unui capac de cãlimarã. începui a construi cercul, ºi ºtergeam mereu, ca sã mai treacã din timp. Dar totul era zadarnic, pentru cã nu ºtiam problema.
-De ce nu îi'eþi, mã?
- în acii desfrunziþi...
Eu am vru* sã am sufletul lui Brand. Suflet torturat, aspru ºi sumbru. Sub care sã se ascundã, totuºi, lava fierbinte a entuziasmului, a dragostei ºi a urii. Eu ºtiam cã nu va trece mult ºi glasul meu va fi glas temut în þarã.
Voiam, însã, ca - pânã atunci - sã nu trãdez nimic din zbuciumul, din întunecimile ºi flãcãrile sufletului meu.
Nimeni sã nu mã vadã ostenit de luptã ºi, iarãºi, nimeni sã nu cunoascã Dumnezeul pentru care lupt.
Voiam sã trec printre semeni neluat în seamã. Sã fiu crezut un ado¬lescent urât ºi plicticos, ºi, cu toate acestea, sã am cugetul ºi sufletul des¬prinse din stâncã. Sã izbucnesc dintr-o datã, copleºind turma târâtorilor ºi uluind neputinþa celor care m-au cunoscut ºi m-au dispreþuit. Sã-i biciuiesc ºi sã le necinstesc feþele ºi sã mã desfãt simþindu-mi trupul gâlgâind de viaþã rodnicã ºi creatoare.
Nu mi-a plãcut sã am prieteni. N-am vrut sã-mi descopãr sufletul adolescenþilor livizi ºi melancolici. Mândria cã port în mine o tainã pe care n-o ghiceºte nimeni mi-ajungea.
ªi gândul cã voi înfricoºa cândva cetele oamenilor de carne, mã îmbãta. Eu ºtiam cine sunt. ªi lucrul acesta îmi umplea sufletul cu o nemãrginitã încredere ºi mã silea sã-mi încordez braþele ca pentru luptã. Cu atât mai mult, cu cât nimeni nu bãnuia cine sunt ºi ce voi putea ajunge.
...Dar n-a fost aºa. Mi-am cãutat ºi eu, ca toþi oamenii slabi, prieteni. Mi-am descoperit ºi eu sufletul cerºind mângâiere ºi sprijin. Am trãdat
84
85
colþuri din taina mea ºi am lãsat sã se vadã ceea ce nu trebuia sã cunosc I decât eu. M-am vrut neîndurat. ªi n-am izbutit. Am fost schimbãcios ºi j plin de compromisuri, ca orice adolescent. Am fãcut ºi eu glume, am râs j ºi eu mai mult decât era nevoie, mi-am risipit ºi eu timpul în vorbã cu] colegi imbecili ºi prieteni plictisitori, am dormit ºi eu opt ceasuri ca toþi ] ceilalþi, am rãtãcit ºi eu, seara, pe strãzi, murmurând confesiuni; am 1 aruncat ºi eu priviri femeilor cu trupuri calde, mi-am pierdut ºi eu ne- ] vinovãþia într-o noapte, pe ploaie, într-o odãiþã umedã, pe un pat în care] se frãmântaserã zeci de trupuri, în râsetele celor care aºteptau afarã...
ªi eu, ca ºi toþi ceilalþi. ªi eu, ca ºi turma. Ca ºi oricare alt adolescent I slãbãnog ºi vicios, care doarme cincisprezece ore duminica, râde spart, j flirteazã cu dudui la ceaiuri, ciupeºte noaptea trecãtoarele pe stradã,] danseazã la cabareturi, joacã la curse, citeºte Rampa, adorã pe Mosjou-l kine ºi se sileºte sã parã blazat. Ca ºi Robert, care admirã pe Musset... ]
ªi nu numai atât. Am nesocotit cea mai frumoasã hotãrâre a mea:| aceea de a pãstra în mine, pânã la desãvârºire, tot ceea ce nãzuiam sã] împart mai târziu celorlalþi. In loc de a pãºi sigur ºi mândru cu gândurile I mele întregi ºi cu cãrþile sfârºite, m-am dat puþin câte puþin, cu articole publicate prin reviste populare, cu pagini în care nu se gãsea nici su- j fletul, nici cugetul meu, cu rânduri scrise fãrã entuziasm ºi fãrã origina- ] litate.
Am cucerit ºi eu, cu greu, - ca toþi ceilalþi - un loc în coloanele j revistelor de a doua mânã, care-mi tipãreau articolele cu greºeli de tipar j ºi cu semnãtura necompletã.
Dospea ºi în sufletul meu atâta josnicie, încât sã aºtept cu nerãbdare publicarea unei traduceri ºi sã mã supãr pentru amânarea ei. Am început] ºi eu ca toþi cei care se numesc „scriitori". Care poartã pãrul retezat la ceafã ºi lavalierã neagrã, ºi pãlãrie cu boruri largi. Care se împrietenesc] cu directorii de reviste ca sã le tipãreascã o-nuvelã pe lunã. Care publicai un volum de versuri la o tipografie din provincie, un volum de nuvelei cu coperta coloratã, intrã slujbaºi la minister, se însoarã ºi îndurã toatãj viaþa povara unei soþii slabe ºi a unor copii rãu-crescuþi. Am avut ºi ein mica mea glorie. Am avut ºi eu mediocra mulþumire a unui articol tipã-J rit în fruntea revistei, fãrã greºeli de tipar ºi cu numele dedesubtul ti-j þiului...
ªi am cãzut tot mai jos. Croitorul mi-a fãcut haine „moderne". Ani început a folosi ciorapi de mãtase, am regretat cã nu am plete, m-am pu-j drat ºi eu ca Dinu, am citit ºi eu ultimele romane franþuzeºti ºi revistele! literare, m-am dus ºi eu la cinematograf, ºi - dupã fiecare înfrângere -l prietenii mei, bunii mei prieteni, mã încredinþau cã mã civilizez ºi mâl apropii de „normal"...
86
Nu mã pot, deci, mustra cã mi-am pierdut o dupã-amiazã privind ce¬rul ºi amintindu-mi tristeþile în acest colþ. Faptul trebuia sã se întâmple.
Acum, e searã. Melancolia a fost izgonitã de amintiri. Am sã pot citi fãrã teama de a întârzia un ceas la o paginã. Sunt liniºtit ºi abãtut. în sufletul meu e un gol pe care nici o voinþã omeneascã nu-l poate umple. Ar fi zadarnicã ºi neputincioasã orice încercare.
VI. REPETIÞII
Au început repetiþiile pentru Un liceu model. Ne adunam în fiecare searã în sala de muzicã. Regizorul este d-l Filimon, de la Teatrul Na¬þional. D-l Filimon ne regizeazã toate piesele pe care le reprezentãm la serbãri. Cunoaºte bãieþii ºi îi simpatizeazã. Fumeazã mult, ne bate prie¬teneºte pe umãr ºi ne povesteºte discret anecdote. Anecdote care nu tre¬buiesc repetate nici acasã, nici în clasã, adaugã d-l Filimon.
Profesorii au primit cu cãldurã sã jucãm „revista" lui Fãnicã. Acum vreo zece zile, dupã ce s-au sfârºit cursurile, s-au adunat cu toþii în sala de muzicã. Era acolo ºi directorul, care zâmbea ºi se încrunta dupã îm¬prejurãri. Profesorii s-au aºezat zgomotoºi în primele bãnci ºi aºteptau, fumând, lectura „revistei". Fãnicã - roºu din pricina gulerului ºi a emoþiei - stãtea în picioare lângã pian. îl acompaniam eu. Pe o mãsuþã, alãturi, pusese maldãrul de note pe care trebuia sã le descifrez. Erau ro¬manþe, dansuri moderne, marºuri ºi cuplete.
Am început. Fãnicã fredona cu tresãriri în glas. Pãrþile de tenor le simplifica sau le cobora cu o octavã.
Profesorii ascultau, furaþi, ºi domnul director întorcea necontenit privirea cãtre fiecare, ca sã înþeleagã ce atitudine trebuie sã ia faþã de „revista" elevului Bãnãþeanu ªtefan. Profesorii îl încurajau.
Fãnicã dãdea explicaþii:
- Bãieþii mondeni cântã fiecare câte un cuplet în cancelarie. Directorul întreabã curios:
- ªi eu le dau voie sã cânte în faþa mea?
- A, nu! Dumneavoastrã nu sunteþi atunci în cancelarie.
- Dar unde sunt?
- Sunteþi la clasã.
Domnul director s-a lãmurit. Zâmbeºte. Fãnicã - emoþionat ca la ora de trigonometrie - continuã:
87
- ...Dar intraþi deodatã în cancelarie, îi gãsiþi dansând ºi cântând, supãraþi ºi strigaþi: „Ce-i cu voi aici? Ce sunt uniformele astea? Ce-i p rul ãsta? Unde vã sunt numerele?..."
Fãnicã reproduce, pe cât îi stã în putinþã, furia d-lui director. D-l di¬rector e mãgulit. Râde ºi îºi saltã pântecul. Un gest moºtenit de pe vn mea când îl stânjenea o ranã din rãzboi.
Profesorii aprobã cuplet dupã cuplet, dialog dupã dialog.
- Acum vine cupletul elevului bolnav de gãlbenare din pricina chimii Priviri semnificative între Fãnicã ºi Toivinovici. Profesorii râd zgi
motos ºi fumeazã cu desfãtare. înainte de a începe, Fãnicã îmi tonul. Eu apãs pe rând trei clape albe. Apoi, ºase mãsuri de introduceri Aria e cunoscutã. Se aude în fiecare varã la Teatrul „Cãrãbuº". Ritmi sãltãreþ al cupletului a câºtigat pe toþi. Fãnicã se sufocã cu entuziasm, ajutã, la mãsurã, ºi de picior. Se opreºte dupã fiecare strofã ºi explicã.
- Acum cântã d-l profesor...
Toivinovici se înroºeºte. Cine ar fi putut ºti ce gândea atunci Toivi-j novici?
- Acum cântã elevul:
„ Noaptea zãu cã sar din pat
ºi-mi pare cã-s întrebat:
ce-i alcoolul,
ce-i fenolul,
dar benzina,
glicerina,
stearina,
parafina,
fosforatul
ºi hidratul,
chiar ºi clorul,
vitriolul
ºi oxine,
ºi amine,
oxigen,
hidrogen
ºi sulfit,
ºi cuprit,
ºifructozã,
ºi glucoza,
apatit,
galatit...
ªi-n mormânt tot
ca ºi viu, tot pe rost am sã le ºtiu!"
Profesorii n-au gãsit nici o obiecþie actului I. Actul II, cu marºul eroic ºi protestul împotriva „Curbei Lalescu", i-a pus, întrucâtva, pe gânduri. Fãnicã a izbândit, însã, ºi aici. Fiecare profesor râdea cu poftã de cupletele în care se ironizau ceilalþi. Aºa cã, la sfârºit, fiecare ºi-a avut mica lui parte de satisfacþie ºi de ciudã.
Directorul a hotãrât sã se înceapã repetiþiile. Profesorii au aprins þi¬gãri ºi au ieºit din sala de muzicã felicitând pe Fãnicã. Fãnicã se ºtergea cu batista pe frunte, pentru cã el nu era tenor.
Bãieþii, care aºteptau în curte rezultatul, l-au primit cu entuziasm. S-au împãrþit ºi cele din urmã roluri.
Ne adunãm în sala de muzicã. în bãnci, în afarã de „actori", se mai gãsesc câþiva bãieþi care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a VlII-a, vine printre cei dintâi. Are nasul mare, dar e foarte blând. ªi e sufleurul cel mai de preþ. Lângã el stã, de cele mai multe ori, Dinu, care ia parte cu cãldurã la repetiþii. Mai vin Petriºor Furtuneanu, Perri ºi alþi colegi. Stau în fund ºi comenteazã rolurile. Fac pronosticuri asupra succesului fiecãruia dintre noi. Mi se prevede izbândã sigurã.
Când sunt prezenþi toþi cei care joacã în prima scenã, d-l Filimon bate din palme.
- Ei, domnilor!
La pian, plictisit, cântã Fosil. Ca sã-l entuziasmeze, bãieþii îl ghion¬tesc de câte ori au prilejul ºi îi strigã:
- Miºcã, Fosil!
Pianistul, însã, se plânge regizorului ºi ameninþã cã va reclama cazul domnului director.
Gianni se miºcã greu „în scenã". D-l Filimon ofteazã, îºi ºterge ochelarii ºi se plesneºte pe frunte, disperat.
- Nu aºa, domnule Gianni. Nu aºa semeþ, frate.
Gianni se înroºeºte, pentru cã spectatorii din bãnci se desfatã. Se îm¬bufneazã. ªi ameninþã cã nu va mai juca „dacã se face gãlãgie". Ame¬ninþãrile îl zãpãcesc pe Fãnicã. Fãnicã tremurã sã nu i se dezorganizeze „trupa". împacã pe Gianni ºi îl asigurã cã glasul ajunge tot mai rãsu¬nãtor ºi mai plin. Gianni cântã:
„în clasã-i plictisitor La oricare profesor, Totuºi stau ca-ntr-un salon ªi citesc pe La Garconne".
Când sfârºeºte, bãieþii din bãnci aplaudã, d-l Filimon râde mulþumit ºi autorul îºi ciupeºte unghiile de teamã sã nu se retragã Gianni. D-l Filimon bate iar din palme.
- Ei, domnilor! Mai multã seriozitate! Pianul...
Fosil ofteazã. Sufleurul îºi cautã paginile. La fereastrã s-au grãmãdit bãieþaºi din cursul inferior, care sorb din ochi pe „actori". Fãnicã îi go¬neºte cu demnitate.
în mijlocul clasei, cei patru elevi mondeni danseazã cântând un re¬fren pe aria Machinalement. Filimon þine mãsura cu amândouã braþele. Profesorul de gimnasticã, d-l Daian, fumeazã ºi ascunde þigara la spate.
Regizorul întrerupe:
- Dar uite ce e. Mi-e teamã sã nu vã cãlcaþi între dumneavoastrã pe scenã. Da. înc-o datã! Toþi:
„Ei nu înþeleg cã dupã rãzboi Ne-am schimbat ºi noi. "
Unul:
- Stai, mã, cã merge. Filimon întrerupe.
- Pardon. Lãsaþi reflecþiile pentru public. s Publicul râde mãgulit.
Vine scena cu un „pãrinte exasperat". Exasperat din pricina orelor suplimentare de muzicã ºi gimnasticã, la care e silit sã ia parte - aproape în fiecare dupã-amiazã - fiul sãu. „Pãrintele" e Pake. L-au ales provizo¬riu. Pentru cã Pake nu are o dicþiune prea corectã. Iar lipsa de dicþiune revoltã mult pe regizor.
- D-l Protopopescu! -N-amrol-lul...
D-l Filimon se plesneºte pe frunte:
- De ce nu veniþi, domnilor, cu rolele? De ce nu vii, domnule Proto¬popescu? De ce nu vii, neniºorule?
Fãnicã îºi ciupeºte unghiile.
- Parcã þi-am scos rolul.
- Dar de un-nde sã ºtiu eu c-cã e repetiþie astãzi?
- Ceilalþi cum au ºtiut? Filimon se resemneazã:
- Haid' cã-ncepem. Suflã d-l Minculescu. Minculescu primeºte, mulþumind cu capul. Regizorul face un semn:
- Intrã.
Pake intrã în mijlocul clasei, scena.
- „Bunã zziua!"
- Nu aºa: bunã ziua! Tare, d-le Protopopescu! Tare, sã se audã.
- „Uitã-te ddom-nule..."
- Pardon! Nu se aude nimic, neniºorule. Nici pânã aici. Vorbiþi rãspicat, domnilor.
- „Dar bbine ddom'nule, toat-tã zziu-a? A-asta-i ddin c-c-cale af-farã. Fiul meu, c-care în-nvaþã nou-nouã ore pe zi, a-a-cum nu mai în¬vaþã de-decât cinci ºi ºi-a ajuns pre-miant al doi-lea, în loc s-ã-sã iasã pre-miant întâiu. Vã-vã rog, scu-tiþi-l!..."
- Nu, nu, nu, nu!... vorbeºte, frate, mai încet. încã o datã... intrã!
- „Bu-nã zziua, domnule director..."
Spectatorii râd. Cineva fãcuse o glumã, care se comunicã din bancã în bancã. O auzise ºi Filimon. ªi se supãrase, pentru cã era zgomot ºi nu izbutea sã gãseascã o replicã imediatã.
- Gura largã, domnule Protopopescu. Dacã ai dicþiune, poþi vorbi cât de repede ai vrea.
Tãcere. Pake repetã pentru a treia oarã. Nu merge, ºi ceilalþi sunt exasperaþi. Fãnicã se trudeºte sa gãseascã un înlocuitor al „pãrintelui exasperat". Pake, care învãþase din primul ceas cupletul ºi melodia, în¬cearcã mântuirea:
- Sã cânt cupletul.
- Lasã, domnule, cupletul. De cuplet ne arde nouã acum? Pake râde.
Lângã fereastrã, în palton, a apãrut d-l Boloveanu. Vine pentru fan¬farã. De când cu „repetiþiile de teatru", nu mai are unde sã-ºi organizeze adunãrile pentru fanfarã. De fapt, adunãrile acestea sunt reduse. Bãieþii s-au plictisit de fanfarã. Nu mai vin decât elevi din cursul inferior ºi câte un întârziat în disciplinã, care crede încã în ameninþãrile d-lui Bolo¬veanu.
„Repetiþia" de teatru înveseleºte pe maestru. Râde cu poftã. îºi aminteºte, însã, pentru ce a venit ºi încearcã o învoialã cu d-l Filimon. In acelaºi timp, scoate din buzunar o coalã cu ºtampila liceului ºi sem¬nãtura prelungitã a d-lui director. Coala trebuie semnatã de toþi membrii fanfarei. Prin aceasta se obligau sã vinã regulat la repetiþii ºi sã asculte de cuvântul d-lui Boloveanu.
Nu o iscãleºte aproape nimeni. Pretexte absurde sau inexistente. Câte unii, mai rãutãcioºi, fac observaþii cu glas tare, ca sã-i audã ºi d-l Boloveanu.
D-l Filimon dã explicaþii generale.
90
91
- Domnilor, hei, neniºorule! Ascultaþi-mã. Sã nu greºiþi cumva ieºirile, sã vã pripiþi, sã nu nimeriþi uºa. Sau sã vã împiedicaþi. Aþi stri¬cat tot efectul cu o ieºire proastã. Credeþi-mã pe mine. începe scena cu profesorii de muzicã ºi de gimnasticã.
Directorul - adicã Bricterian - cheamã servitorul, zis Coteþ. Pe servitor îl joacã Vintilescu. Pentru cã amândoi sunt din judeþul Severin. Directorul sunã. Intrã servitorul:
- Ia cheamã, mãi, pe domnii profesori de muzicã ºi gimnasticã. Profesorii sunt chemaþi ca sã dea lãmuriri pãrintelui exasperat de
orele suplimentare.
Bãieþii sunt obosiþi. Stau rezemaþi de ziduri ºi privesc zbuciumul regizorului, al autorului ºi al celor doi profesori de muzicã ºi gimnas¬ticã. Totuºi, unii lucreazã. Gianni „repetã" rolul cu Morariu, dansând. Fãnicã se trudeºte sã înveþe pe cei cu cupletele grele. La rãstimpuri îi ascultã ºi îi ameninþã încruntat când fac prea multe greºeli. Bricterian încearcã la orgã, cu un deget, Cavalcada Walkyriei.
Cel mai mulþumit e, însã, Robert. Se plimbã prin clasã cu picioarele încovoiate în ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului, cu capul lãsat într-o parte, cu mâinile depãrtate de trup, ochii pe jumãtate închiºi. Sorbea deja gloria, voluptatea bisãrii în scenã deschisã, dupã cum ne-a mãrturisit el.
Se opreºte în faþa mea. Mã bate pe umãr ºi apoi îmi încredinþeazã ultima lui tainã:
- ªtii c-am învãþat cupletul Bacalaureatului?
- Impecabil. Mi-am'aranjat ºi costumul. ªi cum am sã mã fardez. Ochii fãcuþi, buzele roºii, puþin roºu în obraz... îi tai pe toþi... Or sã se uite damele la mine.
ªi nu numai atât. La repetiþia generalã, el se va învãþa sã priveascã -în timp ce cântã cupletul - prin loji.
- Aºa fac toþi artiºtii mari. Iar dupã reprezentaþie, îþi jur c-am sã primesc scrisori de dragoste ºi declaraþii.
Tace. Mã priveºte în ochi ºi îmi zâmbeºte dulce. Mã mângâie pe obraz.
- Al dracului mai eºti tu, doctore.
Plecãm în grupuri. Filimon povesteºte anecdote ºi bãieþii râd zgo¬motos, ca sã-i facã plãcere. în faþa porþii ne despãrþim în trei cete. Bãieþii mondeni se îndreaptã cãtre Calea Victoriei.
Noi, actorii, nu ne îngrijim de lecþii. Profesorii nu îndrãznesc sã ne asculte. îi minþim cã facem repetiþii în fiecare zi, toatã dupã-ami Profesorii ne cruþã. Fiecare se gândeºte cã îºi are un reprezentant pe nã. Aºa sunt profesorii: oameni cumsecade.
VII. DRUMUL CÃTRE MNE ÎNSUMI
Trebuie sã mã cunosc. Trebuie sã ºtiu odatã sigur cine sunt ºi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru cã mi-era teamã. Mi-era teamã cã nu voi izbuti sã-mi luminez sufletul sau cã lumina ce va aluneca asupra-i sã nu mã îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacã acestea nu existã aievea? Dacã ele n-au fost decât o pãrere?
Ceva mai mult. Eu am cãutat sã mã supun acestor trãsãturi pe care le-am socotit pãrþi din sufletul meu. Mi le-am impus ºi mi le-am însuºit. Ce se va întâmpla cu ele, dacã voi ºti cã nu sunt decât niºte vestminte îmbrãcate în silã? Voi putea, oare, sã le pãrãsesc fãrã sã mã copleºeascã golurile sufletului meu?
Am hotãrât de multe ori sã mã analizez pânã la capãt, sã pãtrund cât mai adânc ºi calm în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodatã nu m-am putut concentra. N-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam sã mã analizez, mã trezeam într-un întuneric desãvârºit. De unde sã încep sã mã caut? Unde aº putea fi eu însumi?
Ce cãutam eu? Sufletul meu. Unde? ªi cum se putea recunoaºte adevãratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine?
Gândurile se risipeau. Mã deºteptam cugetând la alte lucruri. înce¬peam din nou, încãpãþânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apã¬sând tâmplele. Acelaºi întuneric. ªi nu întâlneam, nicãieri, nici o lumi¬nã, nici un sprijin. Cum sã ajung la mine însumi? Cum sã-mi cunosc eu sufletul ºi sã vieþuiesc întocmai dupã nevoile lui?
Pentru cã eu vreau sã mã cunosc, pentru a înþelege calea pe care va trebui sã pãºesc.
Am pierdut, odatã, o dupã-amiazã întreagã. Am aflat un singur lu¬cru, pe care-l bãnuiam, însã, de mult: cã eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din ceasul trecut ºi cu atât mai puþin celui din ziua trecutã. Ceea ce m-a uluit. Nici nu mai înþelegeam acum rostul hotãrârii mele de a-mi gãsi sufletul. Dacã sufletul meu nu e unui, ci o infinitate, cum l-aº putea cunoaºte pe cel adevãrat? Eu am observat cã, de-a lungul zecilor de conºtiinþe, existã o linie de continuitate. Dar mã îndoiesc asupra realitãþii acestei linii de continuitate, care ar alcãtui personali¬tatea. Mi se pare cã ea se datoreºte voinþei mele sau sugestiilor celor din jurul meu. Am observat cã un om se trudeºte sã nu dezmintã ceea ce crede el sau alþii despre sine. Personalitatea n-ar fi, atunci, decât ceva
92
93
impus de voinþã, iar nu izvorât întocmai dinlãuntrul sufletului. Ar fi numai o mascã.
Dar tot ce am scris pânã acum ºtiu cã nu e adevãrat. ªtiu cã existã un singur suflet, rãsfrânt în mii de atitudini trecãtoare. Cã acelaºi suflet se aflã îndãrãtul tuturor stãrilor de conºtiinþã. Cã, de multe ori, se stre¬coarã într-însul stãri de conºtiinþã streine, dar acestea sunt trecãtoare ºi pot fi îndepãrtate la cea dintâi cercetare lãuntricã.
Eu simt, deci, cã existã un singur suflet în mine. Dar cum sã ajung la el? Lucrul mi se pare atât de greu, încât mã înfioarã. Dacã mi s-ar da o problemã de algebrã sau de geometrie - cu toatã slãbiciunea mea la matematicã -, eu aº putea-o rezolva sau aº putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. Aº ºti, în cel mai rãu caz, de unde trebuie sã încep.
Când încerc sã mã gãsesc pe mine însumi, însã, nu am nici o metodã, nici o indicaþie. Mie mi se pare o lume nouã. Am vrut sã mã lãmuresc citind cãrþi de psihologie, dar în cãrþile de psihologie nu se gãseºte ceea ce caut eu. Acolo se cerceteazã alte lucruri, interesante, dar nu mijlocul de a mã cunoaºte pe mine însumi ºi a intra în stãpânirea tuturor forþelor sufletului meu.
ªi lucrul acesta e necesar. Altminteri, nu voi avea curajul sã pãtrund în viaþã. Eu ºtiu cã voi pieri dacã nu voi urma drumul sufletului meu.
Sufletul meu... Iatã ceea ce mã tulburã. Nu-l pot aduce la luminã. Aº vrea sã-mi gãsesc sufletul cum gãsesc pancreasul unui câine la ana¬tomie. Sã-l mãsor, sã-l cântãresc ºi sã-l preþuiesc în valori. Aº vrea sã ºtiu dacã sufletul meu e sufletul unui adolescent melancolic sau al unui mascul întãrâtat. Dacã eu sunt un om de ºtiinþã sau un sentimental. Dacã mã pot încrede în preocupãrile mele actuale sau trebuie sã fiu bãnuitor ºi sã mã tem de timpurii schimbãri.
Pentru cã sunt zile când voinþa mi-e sigurã ºi mintea limpede ca unui bãrbat. Atunci lucrez cu sârg, plãnuiesc lecturi ºi scriu indicei cãrþilor.
ªi iarã sunt zile când mã deºtept târziu ºi mã întorc abãtut de 1 ºcoalã ºi toate din jurul meu mi se par veºtede ºi inutile. Sunt zile care eu le urãsc.
Ochii îmi alunecã de pe paginã ºi îmi ºterg mereu ochelarii, ca treacã timpul, ºi mã întreb: la ce bun? Iar dacã recitesc planurile luc rilor de mai târziu, mã întristez.
Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei me sau pãºind pe strãzi necunoscute, pe sub castani. Ceasuri care mã tulb rã, mã neliniºtesc. Ceasuri în care nu mã recunosc. Atunci, un gând frãmântã ºi eu, din toatã puterea voinþei mele, îl izgonesc. Altminteri, pierde curajul. Eu mã întreb: dacã voi regreta mai târziu adolescenþa
care mi-am petrecut-o, absurd, în marginea vieþii? Dacã voi plânge mai târziu cei ºaptesprezece ani pe care îi am acum ºi pe care îi sfârºesc în niansardã, singur, privind la rãstimpuri doi plopi?
ªtiu: nu sunt un bãiat frumos, dar am ºaptesprezece ani. ªi în ceasu¬rile când ochii îmi alunecã de pe carte, iar voinþa îmi slãbeºte, mã gân¬desc mult la aceºti ºaptesprezece ani.
De multe ori, izbândesc. Lucrez pânã noaptea ºi adorm fericit cã m-am învins pe mine. Adorm surâzând.
Alteori, însã, nu izbutesc sã mã apãr. Sunt copleºit ºi pornesc pe strãzi.
ªi toate acestea mã întristeazã. Trebuie sã lupt mereu, trebuie sã mã apãr împotriva sufletului meu, pe care nu-l cunosc ºi care mi se dezvã-luie la rãstimpuri, contradictoriu. Niciodatã nu mi-am gãsit sufletul ace¬laºi, în fiecare zi, altul. Iar eu trebuie sã lupt ca sã duc mai departe ceea ce începusem cu o lunã, cu o sãptãmânã, cu o zi mai înainte.
Dacã m-aº cunoaºte... Atunci aº fi atât de sigur de mine însumi ºi de viaþã... Aº spune: aºa mi-e sufletul, ºi aºa vreau eu. Dar acum mi-e tea¬mã de viitorul acela întunecat ºi ameninþãtor cãtre care mã îndrept cãlãuzit de un suflet orb. Dacã mai târziu se va face luminã ºi voi înþelege cã am apucat o cale greºitã? Dacã mã voi simþi strein în lumea pe care o socotesc acum prietenã? Voi mai avea curajul sã mã întorc pe aceeaºi cale ºi sã încep o altã viaþã, nouã? ªi voi avea putere?...
De multe ori, încercând sã aflu cine sunt, m-am înspãimântat. Nu mã recunoºteam în multe fapte împlinite ºi vorbe rostite. Mi se pãrea cã a fost altcineva. înainte de a adormi, mã gândeam la ziua care se scursese, fãrã veste. Mã întrebam: care a fost sufletul meu? ªi îmi apãreau suflete streine, ºi mã înfioram.
Am aflat cã însuºi sufletul, pe care-l simþeam în timp ce citeam îmi era strein. Atunci adormeam obosit ºi îndurerat.
în alte zile, mã grãbeam sã ajung acasã ºi mã aþâþam la muncã ºi eram stãpân pe gândurile ºi pe sufletul meu.
ªi pãºind, astfel, auzeam revãrsându-se pe vreo fereastrã game la clavir sau sonate pe care le frãmântasem ºi eu, demult, lãcrãmând de ciuda degetelor prea mici ºi a octavelor prea mari. Sau auzeam melodii care îmi deºteptau în suflet tristeþi ºi pãreri de rãu. îndatã încetineam pasul. Sufletul mi se schimbase. Eram abãtut. Gândul odãiþei cu cãrþi nu mã tulbura. ªi pãºeam tot mai încet, ºi ocoleam strãzi multe pânã sã ajung acasã, ºi nu mã gândeam la nimic. Nici la vremea preþioasã pe care o pierdeam pe sub castani. ªi nici la cãrþile pe care le voi scrie.
Altã datã, mã întristau simple ºi neînsemnate viniete risipite prin reviste. Undeva, o fatã pe o bancã, sub un copac înfrunzit, iar în depãr¬tare, liniile dealurilor pe care le ghiceam însorite. Gravura aceasta mã
94
95
întristeazã întotdeauna când o privesc cu luare-aminte. Nici eu n-; putea spune pentru ce. Dar e atâta melancolie în privirea fetei, singurã, sub copacul înfrunzit... ªi atâtea pãreri de rãu în liniile dealurilor, care existã undeva, aproape de tot, ºi pe care eu nu le privesc, ci trec alãturi, cu privirea aþintitã cãtre o lume moartã...
ªi iarãºi mã întristeazã o vinietã tot atât de simplã. Un drum de þarã, mãrginit cu plopi. în câmp se zãresc secerãtori. Iar pe drum, un drumeþ pãºeºte. Banal. Plictisitor. Dar eu rãmân mult timp privind plopii ºi dru-' meþul. Poate mã gândesc la plopii din curtea cu grilaj de fier, pe care eu îi zãresc pe ferestruicã. Mã gândesc la câmpurile pe care nu le vãd decât vara sau în duminicile de primãvarã, când umblu mult ºi ajung departe de oraº.
Ascund revistele ºi citesc înainte. Dar nu pot citi. Mã mustru. Pri¬vesc pe ferestruicã plopii ºi acoperiºurile plumburii ºi aud - stinse M zgomotele din stradã. Câteodatã se înnopteazã. Poate de multe ori am lãcrãmat, dar n-am ºtiut aceasta.
Apoi aprind obosit lampa.
Atunci, odãiþa reînviazã ºi cãrþile din rafturi îmi vorbesc, iar sufletul meu se întoarce. ªi întotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut pri¬vind pe fereastrã sau întristându-mã pentru o melodie de clavir ºi o vi¬nietã cu un drum de þarã, vara.
Aº vrea sã ºtiu cine sunt, ºi nu ºtiu. Am scris caiete multe ca sã des¬copãr. N-am izbutit. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudaþi. Su¬fletele lor nu vor fi liniare, dintr-o singurã bucatã. Eu n-am întâlnit pânã acum un asemenea suflet printre adolescenþi. Dar nu-mi voi putea ana¬liza personajele, pentru cã nu le cunosc. Nu le pot înþelege în adâncurile sufletelor.
Mã privesc. Privesc în mine. Atâtea trãsãturi streine, contradictorii...
Iatã de ce nu voi putea scrie niciodatã Romanul adolescentului miopi singura mea nãdejde.
VIII. INCIPIT VITA NOVA
A nins toatã ziua. Sufletul meu ar fi dorit, poate, sã se simtã trist, dai nu i-am îngãduit eu. De aceea am fost astãzi fericit, pentru cã aºa am voit eu. Am citit pânã noaptea târziu. Apoi am obosit ºi m-am întrebat* asupra mea. A trecut toamna, ºi multe lucruri dintre cele care îmi fãgã-J duisem sã împlinesc nu le-am împlinit. în caietul acesta am scris tot mafl
96
rar ºi mai puþin serios. Nu m-am analizat. N-am învãþat psihologie, ca sâ pot sã mã cunosc.
Au început sã mã strãbatã alte gânduri. Au început sã-mi placã alte lucruri. De chimie, îmi amintesc prea rar. Aº vrea acum sã ºtiu ce e sufletul, dar cred cã lucrul acesta e foarte greu de aflat. Am citit multe cãrþi, dar n-am câºtigat nimic. Dimpotrivã. Vreau sã citesc acum ºi pe Bergson.
Sunt fericit, cel puþin, cã am scãpat de matematicã. A trebuit sã mã hotãrãsc sã trec la modern. ªi am trecut. Mi s-a îngãduit sã dau exame¬nul de diferenþã în mai. Sã mã prezint cu texte latineºti pentru clasa a V-a ºi a Vi-a.
La modern e altã atmosferã ºi altã viaþã. Profesorul e blând, erudit ºi ironic. Ne spune multe lucruri pe care noi le vorbim. Dar dispreþuieºte ignoranþa noastrã. „Maestrul" e un ocultist ºi filozof. De aceea se ocupã prea puþin de cunoºtinþele noastre la gramaticã ºi ne cerceteazã mai cu plãcere logica ºi calitatea ºtiinþei noastre. îi place sã ne asculte discutând ºi se desfatã, apoi, dovedindu-ne golul argumentelor noastre.
Pânã acum, am învãþat prea puþin latineºte. A trebuit s-o iau de la început, cu aquila, aquilae, ºi sã ajung la Caesar. Totuºi, acum traduc din Horatius. Mi-am cumpãrat textele legate în pânzã ºi cu coperte de carton. ªi am citit toate introducerile. îmi place mult ºi limba latinã, ºi profesorii, ºi autorii, ºi clasa noastrã.
Pentru cã „maestrul" nu ascultã decât la sfârºitul anului ºi pentru cã nu ne sileºte nici la teme scrise, nici la extemporale, discutãm aproape tot timpul ºi comentãm câte un text de câteva rânduri. în felul acesta, toþi îl ascultã. Pentru cã nu ne mai temem de notã sau de extemporal. La discuþii iau parte, de obicei, Leiber ºi Petriºor. Când traduce ºi comen¬teazã Leiber, se ridicã Petriºor ºi criticã. Dupã ce sfârºeºte Petriºor, se ridicã Leiber ºi se apãrã. ªi unul ºi altul risipesc ironii. Dar noi nu apre¬ciem decât ironiile lui Petriºor. „Maestrul", însã, se îndoieºte de cali¬tatea amândurora.
Fãnicã stã în banca a doua. îºi are textele învelite în hârtie albastrã ºi înseamnã cuvintele latineºti într-un caiet special. Lângã el, Brãtãºanu. Brãtãºanu e formidabil în gramaticã. însuºi „maestrul" i-a spus într-o zi:
- Ai sã te tâmpeºti, mã!...
Brãtãºanu cunoaºte toate excepþiile ºi traduce orice text. Traduce chiar fãrã sã se uite în carte, ci numai ascultând fraza. Dar nu pricepe de ce a ajuns August împãrat, nici pentru ce a scris Horatius Carmen Sae-culare. De asemenea, pentru el, toþi poeþii sunt „frumoºi". Când trebuie sã comenteze: „ Vides ut alta stat nive candidum Soracte... ", el ne dã lãmuriri asupra Soractelui ºi asupra climatologiei Romei. La Istoriile lui Tacit, Brãtãºanu cunoaºte toþi consulii, cu anii respectivi. Se informeazã
97
din dicþionarul Varemberg ºi Saglio. Totuºi, nu e un erudit. Uitã aproape! tot ce înmagazineazã. Numai gramatica latinã ºi cuvintele germane nu 1 le uitã. Brãtãºanu cunoaºte un covârºitor numãr de cuvinte nemþeºti ºi, j cu toate acestea, nu poate sã citeascã fãrã dicþionar o carte germanã.
El ºtie ºi trigonometrie, ºi chimie, ºi fizicã, ºi zoologie. Brãtãºanu ºtie ] tot ceea ce se cere unui premiant. De aceea e premiant cu cununã, de 1 când a venit în liceu. De fapt, cred eu, nu ºtie nimic. Nu ºtie decât lecþia. ]
E simpatizat pentru cã e „bãiat bun" ºi primeºte sã vinã la domiciliu I ºi sã predea gramatica latinã, fãrã nici un onorariu. Apoi întârzie mult ] dupã miezul nopþii, ca sã-ºi facã „lecþiile". ªi le face, într-adevãr. învaþã j tot ce i se dã sã înveþe, chiar când „lecþia" e prea puþin interesantã ºi el ºtie cã nu-l mai ascultã. E revoltãtor de conºtiincios. Pentru „teze", repe¬tã toatã materia. Pentru cã teza - ne spune Brãtãºanu - se dã din toatã materia trimestrului. Ceea ce e exact. Dar eu n-am citit niciodatã o tezã bunã, semnatã Brãtãºanu. Niciodatã nu spune mai mult decât a citit sau a auzit de la profesor. Nu poate.
E „ºeful" clasei. ªi e cestor, la modern. Adicã stã pe catedrã ºi ame-J ninþã:
- Marcule, te scriu!
Marcu e cel mai leneº ºi cel mai neastâmpãrat, când nu are nici un j roman cu el. Dar Marcu - deºi dispreþuieºte civilizaþia latinã, „tiranicã" ! - e mult mai bine informat. Marcu a citit pe tot Tacit, ceea ce n-a fãcut nici unul dintre premianþi. ªi a citit multe volume de Boissier, ceea ce iarãºi n-a fãcut aproape nimeni. Dar Marcu nu ºtie gramaticã ºi traduce foarte prost. Când poate, copiazã. Iar la examenul oral pregãteºte dupã juxtã câteva paragrafe la întâmplare. De aceea, Marcu are „insuficient" la latinã. Dar nu rãmâne corigent, pentru cã „maestrul" nu lasã corigenþi:
- ªtiu eu cã tot nu învãþaþi...
Robert stã lângã Bricterian, într-o bancã din mijlocul clasei. Robert | nu ºtie nici sã traducã, nici n-a citit multe cãrþi asupra Romei. Dar Robert vorbeºte. El vorbeºte oricând ºi despre orice. Aceasta, nu pentru cã are talent, ci pentru cã i se pare cã vorbeºte „bine". Aºa i se pare lui j Robert. De aceea se ridicã zâmbitor ºi tuºeºte. ªi vorbeºte. Rar, melo-dios - spune el -, cãutând cuvintele ºi articulându-le victorios, când se! întâmplã sã le gãseascã. Dilueazã întotdeauna, ca sã poatã vorbi mai mult. Totuºi, spun bãieþii, anul trecut, în varã, a þinut o conferinþã asupra ] Jocurilor de circ la romani, care a avut succes. „Maestrul" l-a felicitat] ºi i-a prezis cã va ajunge mare scriitor ºi mare orator. Robert se îmbujo-l rase ºi cãlca încrezut. De-abia ne mai vorbea. Conferinþa a fost însã oj întâmplare. ªi o izbândã, pentru cã a venit dupã cea a lui Brãtãºanu, carej vorbise despre ªosele ºi apeducte la romani, rezumând o sutã de pagini]
98
in quarto din Varemberg ºi Saglio. Bãieþii jucau þintar sau table. „Maes¬trul" moþãia cu ochii închiºi. în clasã nu se auzea decât conferenþiarul ºi zborul muºtelor. Când a sunat clopoþelul, toþi au rãsuflat. Erau mântuiþi. Dar Brãtãºanu nu sfârºise Apeductele. ªi nici nu le-a mai sfârºit, pentru câ s-au împotrivit bãieþii. Iar a doua zi a vorbit Robert.
înainte de a intra „maestrul", Brãtãºanu þine un curs de gramaticã latinã, însoþit de o traducere. în acelaºi timp, cu trei bãnci în urmã, Leiber comenteazã. Comentariile lui Leiber sunt originale ºi instructive. Aceasta, pentru cei care n-au citit La cite antique. Pentru cã, de fapt, erudiþia lui Leiber în „antichitãþi" - ca ºi a lui Brãtãºanu - e numai o legendã. Leiber se informeazã din Fustei de Coulanges cu o searã îna¬inte de lecþie, iar a doua zi citeazã cu multã siguranþã autori latini ºi cu¬legeri de izvoare pe care nu le-a vãzut niciodatã.
Leiber „vorbeºte" întotdeauna dupã ce a sfârºit Robert. ªi îl criticã, erudit. Cât timp se petrece aceasta, Petriºor zâmbeºte ironic. Fireºte, dupã ce oboseºte Leiber, se ridicã Petriºor. Nici Petriºor nu cunoaºte „antichitãþi". Dar datoria lui e sã critice pe Leiber. Oriºice ar spune Leiber, noi suntem siguri cã Petriºor nu-l aprobã. Dimpotrivã. Adevãrul se aflã întotdeauna de partea lui Petriºor.
Clasa se desfatã ori de câte ori discuþiile între „oratori" se încing cu aprindere. Tot „orator" e ºi Miºu Tolihroniade. El, însã, vorbeºte mai rar. Când se ridicã se îmbujoreazã ºi articuleazã rãspicat. De cele mai multe ori zâmbeºte ironic. Aceasta, ca sã-ºi „deruteze" adversarul.
Colegii mei de la modern mã entuziasmeazã. Cu mulþi sunt bun prieten. Modernul, de altfel, e incontestabil superior realului. La real era o atmosferã îngheþatã, din pricina lui Vanciu. Cei care ºtiau la matema¬tici îºi îngãduiau sã mãnânce cornuri pânã la intrarea lui Vanciu. Cei¬lalþi, însã...
De aceea sunt fericit. ªi toatã tristeþea pe care mi-au dãruit-o zilele de ninsoare trebuie uitatã. Am drept tovar㺠pe Horatius.
IX. CUMOª-AJUNUL
Corul se adunã la mine în mansardã, în fiecare searã. Ca sã fie mai multã luminã, ridicãm globul de la lampã. Fumãm ºi suntem fericiþi. Pânã ne adunãm cu toþii, comentãm ºi bârfim. Comentãm repetiþiile pentru Un liceu model ºi bârfim pe Robert. Toþi simþim o deosebitã bu¬curie sã bârfim pe Robert. Pentru cã Robert a ajuns nesuferit de când spune cã va fi în curând iubit de o prinþesã.
99
Suntem cu toþii buni prieteni. Adicã ne spunem pe nume, ne înjur' fãrã supãrare, ne împrumutãm bani ºi ne povestim „cuceririle". Popri ºan — care e bas ºi locuieºte în mahalaua Floreasca - ne dã în fiec searã amãnunte inedite asupra unei femei care-l iubeºte. Popriºan afi mã cã e „istericã", ºi noi îl ascultãm, pentru cã aºa se obiºnuieºte între buni prieteni.
Fãnicã se intereseazã de anumite localuri. Fãnicã e un bãiat seriosH Dupã câte ºtiu, n-a dorit niciodatã aventuri cu femei „isterice". El pre-| ferã sã cheltuie sãptãmânal o anumitã sumã ºi sã fie liniºtit. Fãnicã el preocupat de chimie ºi matematicã, ceea ce revoltã pe Robert, care va fa în curând iubit de o prinþesã.
Vin ºi alþi buni prieteni - tenori, baritoni, baºi -, care îmi admir« cãrþile ºi rãbdarea. Fiecare îmi face aceeaºi mãrturisire: cã el n-ar avea atâta „voinþã". Iar eu sunt mãgulit ºi mã arãt modest ºi îi bat pe umãr. l
Câte unul din „elitã" mã întreabã ce mai scriu ºi unde mai publicj Sunt sigur cã nici unul n-a citit o paginã din tot ce am publicat eu. Pentru! cã nu-i „intereseazã". îmi admirã, însã, cutiile de gândaci ºi se minu-| neazã. Se minuneazã de numãrul lor ºi de faptul cã n-au picioarele rup-| te. ªi eu le explic cã îi conserv în soluþie de sublimat ºi îi usuc pe o I bucatã de plutã, între ace. Toþi mã întreabã cum se numesc gândacii] verzi-aurii, din colþ. ªi eu le spun calm: cetonia aurata. Ceea ce îi im-J presioneazã.
Fãnicã regretã cã am prea puþini fluturi ºi prea multe „albine". D aceeaºi pãrere se aratã a fi încã trei prieteni. Eu le spun cã acelea nu s albine, ci himenoptere. Cum însã noi, la zoologie, n-am ajuns încã clasa insectelor, Fãnicã nu are de unde sã ºtie lucrul acesta. El afirmã, totuºi, cã fluturii sunt mai „frumoºi" ºi mai interesanþi.
- Dau alt aspect.
Pentru cã suntem prea mulþi, nu se încing discuþii literare ºi nici filo¬zofice. De obicei, când vin Bricterian, Petriºor ºi Dinu, întârziem pânã! seara discutând. Bricterian vorbeºte ºi se învârte prin odaie. ªi cum: mansarda mea e prea micã, învârteala - în loc sã-l liniºteascã - îl enerveazã.
Dinu discutã fumând în fotoliu. Dacã se înfurie, ia o poziþie mai ver-| ticalã ºi vorbeºte mai tare.
Petriºor argumenteazã sofistic. Ceea ce izbuteºte sã ne supere toþi. Aceasta, pentru cã nici unul dintre noi nu e în stare sã-i nimiceas logic, sofismele.
începem repetiþiile sub bagheta lui Fãnicã. Perri îi împrumutã diapa zonul. Fãnicã îl loveºte cu putere de marginea biroului, apoi închid
ochii ºi încearcã: laaaa... Diapazonul e indispensabil, dupã cum e ºi ba-. gheta de trestie. ^-**-
Cântãm întâi Bunã dimineaþa la Moº-Ajun pe trei voci. Tenorii deschid gurile cât pot ºi-ºi lasã capejdte"pe spate. Baºii îºi strâng buzele ºi-ºi înfig bãrbiile în piept. Ei spun cã aºa fac chiar cei de la Mitropolie.
Fãnicã e mulþumit de Bunã dimineaþa. Noi suntem roºii ºi ne ºter¬gem cu batistele, satisfãcuþi. Dupã aceasta, cântãm A ruginit frunza în vii, cântec ieºit din modã, dar trebuincios pentru casele bãtrâneºti. A-ceasta ne explicã Fãnicã. Apoi, O, vis al vieþii studenþeºti, care ne întris¬teazã ºi pe care Bricterian îl cântã gândindu-se la Heidelbergul de altã¬datã. Mai repetãmPe -al nostru steag e scris Unire, pentru casele patrio¬te. ªi în toatã Sevilla nu-i una ca tine, romanþã din Don Juan. Acesta e cântecul favorit al lui Robert. Robert ne mãrturiseºte cã noi „nu înþele¬gem", închide pe jumãtate ochii ºi zâmbeºte. Câþiva îl privesc cu admi¬raþie. Robert îºi trece mâna prin pãrul mãrunt ºi ofteazã:
- Iubesc o fr,neie...
Fãnic? îi aminteºte cã trebuie sã repetãm ºi Gaudeamus igitur. Robert se resc rneazã. Ceilalþi sunt entuziasmaþi de imnul studenþesc ºi-l cântã solemn, tara sã cunoascã cuvintele, ºi trãgând cu urechea la vecin:
- „...ita^nostra, ã, evis est".
- „evis... iii, ere tur.."
Fãnicã se trudeºte sã pronunþe cât mai clar cuvintele,, ca sã le audã toþi tenorii. Dar tenorii sunt entuziasmaþi ºi nu-ºi mai ascultã dirijorul.
La sfârºit cântãm Mulþi ani trãiascã ºi Totdeauna, totdeauna, sã bem vinul ca ºi-acuma. Aceasta, pentru cã vom fi invitaþi în câteva case prie¬tene ºi trebuie sã fim pregãtiþi. Acolo ne vom lãsa paltoanele în vestiar, vom zâmbi moderat ºi vom desface'mandarine. Acolo vor fi domni¬ºoare care ne vor îndemna:
-Luaþi, yãrog!...
ªi doamne care ne vor admira:
- De cânii pregãtiþi corul?
Apoi, Bricterian va fi rugat sã cânte prologul din Pagliaccio, ºi el va rãspunde cã e rãguºiºi va tuºi semnificativ. La sfârºit, însã, va trebui sã cedeze^ºi va începe:
„Sipuo, sipuo, Signore, Signori; Scusatemi. Se da sol mi presento: Io sono iiprologo... "
Domniºoarele se vor îndrãgosti de el, iar prietenii îi vor spune, lovindu-l pe umãr:
- Ai fost bine, armene.
100
101
Noaptea era seninã ºi rece. Zãpada puþinã îngheþase ºi sticlea. Bãieþii soseau grupuri, grupuri ºi se întâmpinau - la uºa mansardei - cu entu^ ziasm:
- Salve, Babo!
- Ura, bã!
- Aãã...
Fãnicã îi iscodea dacã au mâncat nuci sau au bãut vin negru. A fixat, apoi, ºi pedepsele celor nedisciplinaþi. Pentru o abatere micã, douãzeci de lei amendã, scãzutã din suma ce o vom încasa fiecare, la sfârºit. Pen¬tru o abatere mare, excluderea de la masa finalã sau excluderea defini¬tivã. Fãnicã e un mic tiran. Dar numai ameninþã. ªi restricþiunile sale sunt pur formale.
La nouã ºi un sfert pornim. Suntem cincisprezece bãieþi. Unsprezece coriºti, un dirijor, un casier ºi doi „chibiþi". Cântãm, în curte, mamei. Mama ascultã la fereastrã, zâmbind. Apoi ne dãruieºte mandarine, smo¬chine, pesmeþi dulci, mere, iar casierului îi strecoarã o bancnotã. Toþi spun „sãrut-mâna" ºi se întreabã:
- Cât a dat?
începem apoi colinda. Pãºim prin mijlocul strãzii ºi ne uitãm unii 1 alþii, ºi ne admirãm, ºi strigãm:
- Mulþi mai suntem, mã! ªi râdem.
Am intrat într-o curte cu grilaj ºi castani. A urlat un câine ºi aj s-a stins, brusc, lumina. Fãnicã a ºuierat printre dinþi:
-Drace!...
Dar bãieþii au fost revoltaþi. Au înjurat pe proprietari ºi au ieº: trântind poarta.
Alãturi, ne-au primit. Am cântat, fals, Bunã dimineaþa... Apoi, 7«þ toatã Sevilla... Apoi, O, vis al vieþii studenþeºti. Am aºteptat. ªi am cântat iar: Mulþi ani trãiascã! A ieºit o doamnã cu faþa luminatã ºi ne-a! întrebat de traiste. Noi am înþeles cã doamna glumeºte ºi am râs cu hohote, deºi ne puteam mulþumi cu zâmbete..
Pe tavã erau adunate fructele tradiþionale. Bãieþii s-au apropiat sfii-j cioºi ºi au apucat cu mâinile ce au putut. Când am ajuns ºi eu, nu mai erau pe tavã decât vreo cinci nuci ºi o smochinã. Le-am luat, mulþumind politicos doamnei.
Casierul ne-a vestit, lângã poartã:
- O sutã de lei!
La o casã mare, de pe strada Batistei, am gãsit lanþul pus la uºã. L| alta, s-a stins de asemenea lumina, cum am strigat noi, entuziaºti:
- Bunã dimineaþa la Moº-Ajun. t
102
Popriºan a luat atunci preºul de fier ºi l-a târât prin toatã curtea, zvâr-lindu-l peste gard.
- ...mama lor de ciocoi. Stingeþi lumina, ai? Apoi, cãtre cei din casã, tare:
- Dar ce credeþi voi, bã, boanghenilor!? Cã murim de foame ºi am venit sã cerºim, ai? Tradiþia, bã... Pastele vostru...
Fãnicã ar fi intervenit, dar râdea în guler ºi nu putea sã se stãpâneas¬cã. Noi ne-am furiºat repede în stradã, unde am prins curaj. Vocabularul lui Popriºan revoltase pe unii, entuziasmase pe alþii.
Am umblat ºi pe alte strãzi. Auzeam câteodatã, pe la rãscruci, glasuri bãrbãteºti ºi ne opream sã-i ascultãm. Toþi eram de acord cã nici un cor nu-i ca al nostru.
La Radu ne-am lãsat paltoanele în vestiar ºi ne-am îngrãmãdit în sufragerie, unde ni s-a servit ceaiul. Pe masã, în pomiere de cristal, ne pofteau mandarine ºi mere lucioase. Ceaiul ni s-a servit cu cozonac ºi câþiva dintre noi - care nu cinaserãm - am fost fericiþi. în tot timpul am socotit cã e de datoria noastrã sã facem spirite. Þinta tuturor era Robert, precum ºi alþi câþiva. Radu, însã, a fost cruþat.
Am cântat.
- Totdeauna, totdeauna, sã bem vinul ca ºi-acuma!
Unii spuneau:
„ Câte un pic!"
Iar alþii rãspundeau, scoborând glasul: - JPfc/ Pier
Ceea ce izbutea întotdeauna sã ne entuziasmeze. Cântam zâmbind, cu feþele iluminate.
Am plecat de la Radu îndatã ce mama lui ne-a dãruit o sutã de lei, ºi am plecat culegând toate merele ºi portocalele ce mai rãmãseserã pe masã. Cozonacul se sfârºise de mult.
Aproape de unsprezece am fost primiþi într-o casã foarte luxoasã. Noi am cântat cât am putut mai frumos. ªi am repurtat izbândã cu Lopã-tarii, noaptea vine. Cei care ne-au ascultat se arãtau mulþumiþi ºi ronþã¬iau fursecuri în faþa noastrã. Dupã aceea ne-au mai întrebat dacã nu mai ºtim nimic, ºi - convingându-se de aceasta - ne-au dat patruzeci de lei.
Drept care, noi am luat ghiulelele de oþel de la uºã ºi le-am purtat în braþe o stradã întreagã. Ceea ce ne-a spãlat ocara ºi ne-a liniºtit.
La douãsprezece, vãzând cã nu mai întâlnim decât prea puþine case cu ferestrele luminate, ne-am hotãrât s-o sfârºim. Am pornit, de aceea, cãtre mine, unde ne aºtepta masa întinsã ºi sticlele cu vin. Mai înainte, însã, trecuserãm pe la Fãnicã, de la care cãpãtarãm, pe lângã bani, ºi cinci sticle cu vin. Vin ne-a mai dat ºi Robert, dar l-am bãut pe drum.
103
Au fost zadarnice toate ameninþãrile lui Fãnicã. Nu se mai temea nim de amendã.
- Am îngheþat, ºefule!
- Ne-nfierbântãm ºi cântãm mai bine, Fãnicã.
- Rãguºim altminteri...
- ªi n-avem tenori.
In mansarda mea, mama aºezase totul mai înainte.
Iar bãieþii au fost mulþumiþi ºi de curcan, ºi de vin, ºi de atmosft Câþiva, mai obosiþi, trecuserã în odaia.vecinã ºi fumau. Baba ºi cu priºan desfundau sticlele ºi încercau sã-l îmbete pe Brãtãºanu. Brãi ºanu venise cu o sticluþã de lichior fabricat de el ºi cu o pungã plinã pãhãruþe. Ne turna ºi ne mãrturisea cã lichiorul e excelent. Nici unul n putut goli, însã, pânã la fund pãhãruþul, pentru cã era prea dulce. Brã ºanu vorbea atât de mult ºi schiþa atâtea gesturi, încât ajunsese ispitii ºi bãieþii nu s-au putut opri sã nu-l îmbete. îi turnau pahar dupã pahar îi spuneau:
- Cu sãnãtate, ºefule.
„ªeful" îl golea triumfãtor, apoi rãsufla:
- Nu mai beau.
- Nu fi copil, ºefule.
- Am bãut destul.
- Aº! Trei pahare.
- Mi se pare cã þi-e fricã...
- Nu mi-e fricã.
- Atunci bea-l ºi p-ãsta.
- Nu mai pot.
- Fii serios, ºefule.
- Hai cã se-ncãlzeºte.
- Nu mai pot sã beau.
- Ce-eºti copil?
- Dacã mã iubeºti... -Þt!
- Lasã-l, mã, în pace, cã îi e fricã...
- Þi-e fricã sã nu te-mbeþi?
- Dar cin' te vede, mã?
îi apropiau paharul de gurã, ºeful se hotãra. Apuca paharul ºi-| sorbea dintr-o înghiþiturã. Se fãcea mai roºu. Apoi, articula:
- Nu mai beau.
Ceilalþi din odaia vecinã se interesau „cum merge".
Unii asigurau cã într-un sfert de ceas va fi „turtã". Dãdeau sfaturi.
- Ascultaþi-mã pe mine, schimbaþi vinul...
- Toarnã un pahar cu rom în sticlã.
104
Dar lucrurile s-au sfârºit altfel. Brãtãºanu s-a smuls din lanþul Popriºan-Baba ºi s-ajurat cã nu mai îºi atinge toatã noaptea nici buzele de vin. Apoi, deodatã... a început sã-ºi strângã pãhãruþele, sã întrebe dacã a plãcut lichiorul ºi, la sfârºit, a vestit:
- Eu plec.
Bãieþii l-au înconjurat:
- Unde pleci, bã?
- Stai, cã mergem la Coana Roza...
- Fetiþe, bã!
Dar Brãtãºanu ºi-a împachetat pãhãruþele, a strâns câte mâini i-a fost cu putinþã ºi s-a îndreptat împleticindu-se cãtre uºã. Atunci bãieþii i-au cântat:
Numai la beþie
Uit de sãrãcie,
Numai la pilealã
Vindec orice boalã!...
Brãtãºanu a mulþumit, dar a rãmas nestrãmutat în hotãrârea lui de a se întoarce acasã.
- ªi de ce vrei sã pleci?
- Aºa vreau.
- Dar de ce vrei?
- Am eu un secret.
- Lasã, bã, c-o întâlneºti mâine.
- Azi e noapte sfântã.
- Mergem, mã, cu toþii la Coana Roza. Unul interveni mustrând:
- Lãsaþi, mã, cã se ruºineazã!... Brãtãºanu protestã:
- Nu mã ruºinez, pentru cã ºtiu ºi eu.
- Dacã ºtii, de ce nu mergi?
- Pentru cã aºa vreau eu.
I-au dat drumul! Brãtãºanu a pornit singur prin zãpadã, cãutând sã parã netulburat.
Noi am mai rãmas încã multã vreme. Am mâncat totul ºi am golit aproape toate sticlele cu vin. Curând, din pricina fumului, a trebuit sã deschidem ferestruicile.
Când ne-am hotãrât sã plecãm, era patru ºi jumãtate.
Am ieºit cu toþii în stradã ºi am umblat o bucatã de drum fãrã sã ne despãrþim, foarte veseli. Gândindu-ne ºi dezbãtând mult, ne-am convins cã nu mai putem trece ºi pe la coana Roza, pentru cã era prea târziu.
105
Ne-am urat, însã, unul altuia, „Sãrbãtori fericite" ºi ne-am fãgãduit sã ne întâlnim a treia zi de Crãciun la Fãnicã, pentru cã era ziua lui. Dupã aceea, despãrþindu-ne definitiv, eu am mers pânã acasã cu Dinu ºi am fredonat amândoi:
Pe calul bãlan, pe calul bãlan,
Cu ºaua verde (bis).
Pãi, þini-mi-l, Doamne, þini-mi-l, Doamne, Nu mi-l pierde (bis).
SFÂRªITUL PÃRÞII a Ii-a
PARTEA A III-A
/. SÂMBÃTA
Trebuie sã scriu aceasta: aºteptãm sâmbãta ca pe o zi rarã. Nu pentru cã e urmatã de duminicã, ci pentru cã sâmbãta e ziua trupului. Robert ar spune a dragostei. Iar Popriºan, a femeilor isterice.
Adevãrul este, însã, altul. Sâmbãta noaptea, noi ne îndreptãm cãtre casele cu felinare roºii; unde nu gãsim nici dragoste, nici femei isterice.
La vârsta noastrã, aceasta se socoteºte un lucru obligatoriu. ªi bãnu¬ieli ruºinoase copleºesc pe acela ce încearcã sã se furiºeze. Casele cu felinare roºii sunt gimnazii unde se descoperã ºi se educã forþele mas¬culine. Sunt ºi aici examene, întovãrãºite de aceleaºi emoþii ce strâng sufletele ºi întunecã vederea. ªi sunt tot atât de necesare.
Noi - lipsiþi ºi de fascinaþie personalã, ºi de timp, ºi de bani - nu ne încumetãm sã „cucerim" femei. De altfel, lucrul acesta se petrece foarte rar. Noi ne cumpãrãm cu bani puþini sfertul de ceas datorit dragostei. Ceea ce poate fi socotit un lucru trist.
Adolescenþa noastrã îºi þesuse, poate, alte chipuri decât cele pe care le zãrim dupã miezul nopþii, rânjind. Poate ºi noi am fi dorit sã strângem în braþe trupuri ºi sã muºcãm buze. Poate am visat ºi noi - aºa cum se gãseºte scris prin cãrþi - femei cu ochi negri ºi priviri de jãratec, care sã ne robeascã sufletele ºi sã se furiºeze, noaptea, în iatac. Dar au trecut ani dupã ani, ºi femeile gândurilor noastre nu ni s-au coborât în cale. Nu ne-au privit în ochi, rãscolindu-ne sângele. Nu ni s-au apropiat, fierbinþi ºi rãutãcioase. Nu ne-au ºoptit cuvinte din cãrþi ºi din vise. Nu ne-au sãrutat lung, cu buzele strivite de buzele noastre, cu rãsuflarea su¬grumatã, cu pleoapele apropiate. Au rãmas nãluciri tulburi, pe care noi toþi le pãstrãm ascunse în suflet ºi le chemãm atunci când suntem triºti, când suntem singuri, ca sã ne mângâie.
In locul lor, noi ne-am deprins sã mângâiem prudenþi trupuri istovite ªi sã sãrutãm umeri cu miros de pudrã ieftinã ºi apã de colonie. Ne-am deprins cu greu. Am pãºit la început cu teamã în curþile pietruite. Ne-am apropiat de ferestre, cercând sã zâmbim, curajoºi. Am întâlnit trupuri
107
veºtede ºi obraji ofiliþi, ºi ochi stinºi, ºi guri înroºite murdar. Ne îmbiau cãrnuri despicate obscen. Pentru noi, pulpele se dezgoleau, ºi cãmãºi strãvezii vãdeau forme moi, sleite. Nouã ne zâmbeau buze ce se cum- : parau în preþul trupului. Pentru noi se rosteau cuvinte afrodiziace, îne¬cate în râsul spart de fecioarã beatã...
Eu nu ºtiu nimic de ceilalþi. ªi nici nu vreau sã ºtiu în caietul acesta, care trebuie sã rãmânã numai al meu. Eu îmi amintesc de noaptea mea. De dragostea mea. De trupul care s-a dãruit mie, respectând tariful car¬tierului.
A trebuit sã fac ºi eu acest pas. ªi l-am fãcut silindu-mã sã par liniºtit ºi demn. Am intrat în curte, o datã cu ceilalþi trei, cunoscãtori ai casei ºi ai „fetelor". Am râs, deºi tremuram. Tremuram nu de teama revelaþiei trupului, ci de cea a femeii strãine, cãreia trebuia sã-i vorbesc, ºi a banc¬notelor pe care trebuia sã le las pe masã, „dupã".
în faþa ferestrei se adunaserã bãrbaþi ce priveau, iluminaþi sau crunþi. Am privit ºi eu, cu ceilalþi. Mi-am ales trupul. O rochie dureros de scur¬tã, fãrã mâneci. Obraji tineri. Glas ºoptit. I-am fãcut semn, bãtând în geam ºi zâmbind. A zâmbit ºi ea. Ceilalþi m-au felicitat de alegere. Mi s-au comunicat toate farmecele pe care „fata" le dãruieºte în schimbul celor douã bancnote. M-au însoþit pânã la uºã, zgomotoºi, cu sfaturi ºi glume.
Odaie în care rãmâi o clipã singur ºi priveºti cadre de prost gust ºi lampa învãluitã în foiþã roºie, ºi patul.
„Fata" s-a întors. A zâmbit tot timpul. A încuiat uºa ºi s-a apropiat de mine, afectând gesturi de felinã. La rându-mi, eu m-am trudit sã cred. Dar „fata" mi-a spus cã sunt „drãguþ". Ceea ce m-a descurajat. Eu mã cunosc: nu sunt „drãguþ". Nu mi-e ruºine de aceasta. Dar am înþeles cã „fata" minte, fãrã sã se oboseascã sâ mã cerceteze.
M-a întrebat cum mã cheamã. Mie nu-mi place sã se intereseze ne¬cunoscuþii de numele meu. Nu vreau sã popularizez pe stradã, nici sã-mi culeg gloria însoþitã de o strângere de mânã. De aceea, am rostit un nume strãin, ciudat. „Fata" mi-a zâmbit.
Restul s-a petrecutfãrã emoþii, nici dintr-o parte, nici dintr-alta. In-lãuntrul sufletului, eu eram, însã, tulburat ºi îngrijorat. Aºteptam ne¬rãbdãtor sã-mi vãd tovarãºa descuind uºa ºi urându-mi „noapte bunã". Am lãsat, cu teamã, banii pe masã. Apoi m-am grãbit sã ajung în faþa oglinzii. Nu voiam sã-i întâlnesc ochii. De altfel, ea nu s-a arãtat miºcatã de delicateþea mea. I-a numãrat, apoi ºi-a ridicat rochia ºi i-a înghesuit sub ciorap.
Afarã, m-am deºteptat. Aceasta era dragostea? Trupul? Femeia?
Eram ispitit sã scuip ºi sã plâng, ºi sã-mi sfarãm pumnii, lovind gardurile. Eram scârbit ºi umilit. Poate acela a fost singurul ceas când
108
nu m-am gândit cu dispreþ la sinucidere. Voiam sã alerg, sã-mi rup vest¬mintele ce pãstrau mireasmã de carne ieftinã ºi sã uit cuvintele pe care le-am rostit, ºi îmbrãþiºãrile din pat.
Ceilalþi se arãtau, însã, mulþumiþi de curajul meu. M-au lãudat ºi mi-au prezis mari isprãvi în viaþã.. Apoi am intrat într-o berãrie ºi am cerut de bãut. Plãteam eu, sãrbãtoritul. Prietenii mei au glumit tot timpul asupra „fetii" ºi melancoliei mele. M-au îndemnat sã fiu vesel. De acum nu mai eram copil. înþelesesem ºi eu aceasta.
M-am întors singur acasã, târziu, dupã miezul nopþii. La un colþ, m-am surprins pãºind mândru. Am râs, fãrã glas. Aceasta însemna cã încrederea îmi crescuse. ªi m-am bucurat.
Dar în suflet purtam aceeaºi deznãdejde ca în faþa fetei cu bani as¬cunºi sub ciorap.
*
Au trecut apoi luni dupã luni, ºi sâmbãta a ajuns tot mai puþin emo¬þionantã. Faptul se îndeplineºte corect, ca o datorie cãreia trebuie sã i te supui. Noi toþi, cei lipsiþi de „cuceriri", ne supunem fãrã pãrere de rãu. ªi pãºim, la anumite ceasuri din noapte, în curþi tãinuite, alegând.
Nici sentimentalism, nici senzualitate. Acestea se petrec în cãrþi sau cu feciorii de boieri. Noi, sãraci ºi cerebrali, frãmântãm trupul ales nu¬mai întrucât finalul ne odihneºte nervii ºi ne limpezeºte creierul. De ce sã ne ascundem? Dragostea noastrã e sincer fiziologicã. Nu ne îngãduim nici perversitãþi senzuale. Nu cãutãm nici voluptãþi îngãduite de tarif. La ce bun? Ne-ar antrena într-o lume nouã, pe care nu o putem ºi nu vrem s-o cunoaºtem.
Câþiva dintre colegii mei se îndrãgostesc în vacanþe. Iubesc ºi suferã. Dar aceasta nu dureazã mult timp. încep sã calce alãturi de dragoste. Se socotesc nãtângi dacã nu obþin sãrutãri ºi îmbrãþiºãri prelungite. Ceea ce se reduce tot la fiziologie.
La petreceri se danseazã. Dansurile nu sunt artistice. ªi cu atât mai puþin sentimentale. Trupurile se apropie, îºi potrivesc simetric formele ºi se învârtesc, ritmic. Urmeazã încordãri ºi dintr-o parte ºi din cealaltã. Adicã, fiziologie.
Faptul poate supãra pe moraliºti. Dar existã. Din pricini felurite, noi nu ne putem satisface nici senzualitatea, nici impulsul sentimental. Acestea se aºtern straturi, straturi în suflet ºi aºteaptã. Sau deviazã, în forme neaºteptate, curioase. Sau se pervertesc, înfiorând.
Poate ar trebui sã scriu lucrurile acestea cu mai multã cãldurã. ªi poate ar trebui sã le luminez dedesubturile. Dar mie mi se par fireºti, ºi aceasta mi-e de-ajuns.
109
Eu, care am cercetat amãnunþit pe toþi prietenii ºi colegii pentru „roman", ºtiu sigur cã nici unul nu a realizat vreo „cucerire". Nici Dinu, nici Robert. Toate câte se spun sunt minciuni necesare pe care le acceptã întreaga clasã ºi pe care nu le crede nimeni.
Deci, numai fiziologie comercializatã. Cu atât mai bine. încã un pas cãtre adevãrata cunoaºtere a realitãþii. Frecventarea periodicã a caselor cu felinare roºii ne dezvoltã însuºirile noastre de viitori cetãþeni conºti¬enþi ºi selecþi. Ceea ce nu poate fi decât un lucru îmbucurãtor.
Noi, care stãpânim un trup în schimbul a douã mici bancnote albas¬tre, ne închegãm, fãrã sã ºtim, alte pãreri asupra femeilor. Poate sunt de¬pãrtate de adevãr. Dar ele sunt ale noastre, iar nu împrumutate. Ne sunt impuse chiar de viaþã.
Noi cercetãm întotdeauna trupurile trecãtoarelor dintr-un punct de vedere strict obscen ºi financiar. Cântãrim din ochi fiecare mãdular ºi îl preþuim în bancnote albastre. Ne încredinþãm cât am fi hotãrâþi sã plãtim fiecare în schimbul posesiunii imediate. Discutãm îndelung, dacã avem timp.
Sâmbãta mã întâlnesc din vreme cu Marcu. ªi ne alegem distracþiile dupã timpul liber ºi dupã banii pe care îi avem. Sau mergem la cinema¬tograf, sau ne cumpãrãm caramele ºi rãtãcim prin Ciºmigiu, discutând.
Cu Marcu discut pãtimaº ºi entuziasmat. Pentru cã întotdeauna mã contrazice. ªi aceasta îmi place, cel puþin la început. Discutãm ultima carte cititã sau articolul lui Cocea din Facla, sau ºtiinþele favorite. El îmi comenteazã texte anarhiste, iar eu îl iniþiez în orientalism. Pentru cã nu ne înþelegem, suntem nedespãrþiþi. El e sceptic, eu, dogmatic. El e mate¬rialist, eu, victima metafizicei. El calm ºi afectând o rece indiferenþã, eu, • torent nestãpânit.
Pãºim alãturi, în noapte, frãmântându-ne creierele. Numai creierele. Câteodatã, ne întrebãm despre femei, despre dragoste, despre trupuri. Dar pe toate le privim în lumina inteligenþei, cu care ne mândrim amân¬doi. Amândoi, în adâncurile sufletelor noastre, suntem autentic senti¬mentali. Amândoi înþelegem aceasta. ªi - cunoscând rana - ne strãduim sã o ascundem.
Ajungem târziu în faþa caselor unde ºtim mai dinainte ce chipuri vom întâlni ºi ce cuvinte vom auzi. Intrãm. Comentãm faptele inedite. | Privim ºi cercetãm vizitatorii. Ne ºoptim observaþii preþioase. Ne con¬trolãm impresiile. Continuãm discuþia începutã cu un ceas mai înainte ºi ruptã în zeci de fire sau ne trudim sã gãsim explicaþii ºi concluzii asu¬pra noilor cazuri. Tot ceea ce ne înconjoarã nu e decât materialul infor pe care noi îl culegem, îl cernem ºi îl valorificãm. Nu suntem nici pe danþi ºi nici nu afectãm un intelectualism exagerat. Dar locurile ºi o£
menii sunt prea ispititori. Creierul, obiºnuit sã se întrebe, ne dãruieºte mecanic rãspunsuri, care se cer justificate.
începe, în miez de noapte, ceasul menit preludiilor ºi realizãrilor erotice. Aºteptãm întotdeauna pânã ce ne hotãrâm sã ne alegem „fete¬le". Nu din dorinþa de a selecþiona materialul. Ci din curiozitatea de a le privi cât mai mult.
în încãperea cu scaune multe ºi cu icoanã, fetele aºteaptã. Trupuri tinere sau veºtede, zvelte sau trunchiate. Vestminte de iatac, aprinse, scurte, strãvezii. Carnea frãmântatã se odihneºte. Braþele se împletesc, moi, pe spetezele scaunelor sau atârnã, îngreunate, alãturi de trup. ªol¬durile fãrã rod împietresc, neînsufleþite. Se ghicesc oase înfierbântate de muncã ºi muºchi sleiþi, ºi sânge tulburat. Umerii poartã urmele mâinilor care i-au poftit. Sânii, rotunzi ºi mari, îºi coboarã formele.
Dar aºteptarea nu dureazã prea mult. Prin fereastrã, ochi masculini au cântãrit ºi au hotãrât. Cu capetele în lumina apropiatã a lãmpii, fetele cerceteazã grupul, zâmbind. Pentru fiecare gest nãdãjduiesc într-un nou client. Aceasta le însufleþeºte. îºi vãdesc ºi cele din urmã farmece rã¬mase ascunse. Cinic, îºi întind picioarele, dezgolind pulpele pânã sus, la încheietura ºoldurilor. ªi þintesc cu ochii grupul, aºteptând semnul celui indicat.
La rãstimpuri, cele cu noroc se înapoiazã, zâmbitoare. Femeia bãtrâ¬nã din colþ, care pregãteºte cafele, le mângâie cu priviri blânde. Celelal¬te îºi cautã tovarãºi în grupul de afarã.
Când ne hotãrâm, fetele se ridicã repede ºi ne ajung, în curte. Ne îm¬bie, zâmbind, în odãi cu perdele groase. Iar de acolo ne înapoiem satis¬fãcuþi, cu miºcãri potolite, cu umerii obrajilor dogorâþi.
ªi pãrãsim curþile cu felinare roºii, ºi ne îndreptãm pe aceleaºi strãzi, discutând. Discutãm cu aceeaºi patimã. ªi amintirea felinarelor roºii nu ne înfioarã. ªi nu tânguim soarta trupurilor în vestminte strãvezii. ªi nu lãcrãmãm pentru nedreptatea lumii. Ci pãºim în noapte, dârji, ºi simþim cum sânge proaspãt pulseazã în vine.
*
Dar sunt zile când strãzile se lumineazã cu soare mult ºi trupurile noastre poftesc alte trupuri.
De ce sã ascund? Am privit adesea, lacom, ºolduri ºi sâni tãinuiþi. Am sorbit mireasma femininã cu ochi îngheþaþi. Am mângâiat cu gân¬dul carnea tovarãºei ispititoare, în tramvai sau la bibliotecã. Am cutre¬ierat prin locuri ascunse, tulburãtoare. Am poftit crunt pulpe ºi umeri albi. Aº fi muºcat buze rãsfrânte pervers ºi aº fi sorbit sângele prelins, ca pe o bãuturã scumpã ºi rarã.
110
111
Sunt urât ºi întunecat. Trec pe stradã grãbit, încruntat, bãnuitor. Mi-e | teamã sã nu atrag atenþia înainte de vreme. Cândva, voi pãºi pe strãzi cu 1 strãlucirea biruinþei oglinditã în ochi. Dar acum, mi-e teamã. ªi încrun-l tarea mã urâþeºte ºi mai mult. Iar pleoapele se apropie ºi privirea se ] întunecã.
La colþuri, rãsar trupuri cu farmece. Trupuri plãpânde sau provoca-l toare - mignone, sfioase, ipocrite - sau înalte, mândre, senine. Trupuri I în care se tortureazã simþurile, ce contorsioneazã ºuvoaiele de sânge, palpitã nerãbdarea, se înfierbântã dorinþa, se înfioarã aºteptarea, se înv ] potriveºte groaza. Sau trupuri ce vãdesc purificãrile nocturne, truda ] liniºtitoare, mângâierile care au mulþumit ºi înseninat. Trupuri zvelte în ] vestminte ce nu dispreþuiesc, încã, copilãria. Trupuri ce nu ascund 1 nimic, ci numai adumbresc. Trupuri ce tremurã, în vânt, în mânie, în des¬fãtare. Trupuri hrãnite cu sevã fierbinte, înflorite în zâmbet ºi în pãcat. ]
Cu ochii, le mângâi ºi le fur, pe fiecare. Micºoraþi în pleoape veºte¬de, deasupra cearcãnelor de nesomn, cu lacrimi ipocrite de miopie, furi- ºaþi sub lentile ce deformeazã ºi dezgustã, ochii mei nu sunt luaþi în sea-mã. Nimeni nu bãnuieºte câtã poftã, câtã cruzime ºi câtã urã se ascund într-înºii. Nimeni nu mi-a întâlnit vreodatã privirile ce tâlhãresc carnea ºi dezgolesc trupuri, ºi muºcã feciorii. Sunt urât, ºi buzele se strivesc livid, ºi oasele se sfarãmã. Trupurile îºi întorc privirile de pe chipul meu j schilod. Trupurile cautã obraji rozalbi ºi buze groase, roºii, fierbinþi, ºi ochi mari, albaºtri sau negri, ºi braþe care ºtiu mângâia. Ce am eu din toate acestea, pentru trupurile de farmec ce-mi rãsar la colþuri însorite de strãzi?
Eu mã ascund ºi mai mult în vestminte cenuºii ºi aº vrea sã fiu un fir de praf, ºi nimeni sã nu mã ia în seamã. Pentru cã dispreþul trupurilor îmi îndurereazã sufletul.
Dar, în curând, nu va mai fi astfel. Voi vorbi. ªi voi vorbi aproape de trupurile cu vestminte tulburãtoare, ºi vor simþi cãldura cuvintelor mele,| ºi jar din fãptura mea le va biciui carnea. Mã vor chema atunci ºi mã vor! iubi. Eu n-am nici ochi frumoºi, nici buze roºii ºi nu le voi putea dãrui, j Dar trupul meu va fi stâncã, ºi mãdularele mele vor scrâºni, viril, ºi muºchii se vor încorda, ºi vor rãsufla ca o împletiturã de ºerpi sugru-j maþi. Voi rãspândi în juru-mi efluvii ce topesc îndoielile. Gesturile melej vor trãda pofta necurmatã, ºi mângâierile se vor îndeplini rafinat ºi bru-l tal, ca un sex ce se desfatã ºi stãpâneºte.
Voi vorbi. ªi ce trup mi se va împotrivi? Ce pumni vor pãstra încã vestmintele pe sâni, când degetele mele se vor înfige, cucerind, în car4 ne? Ce pulpe se vor strânge? Ce ochi mã vor privi, curajoºi? Buzele VCM muºca, braþele vor despica trupul în miºcãri, piept oþelit va copleºi sânii
112
albi. Trupu-mi va fi stropit de sânge. ªi izbânda mea va pãrãsi alãturi, istovite, tovarãºe cu uimire în ochi.
Desfãtarea mea va fi desfãtarea masculului întãrâtat. Nu chip frumos ºi haine colorate. Ci sex pur, ritm vivace, privire dârzã, spumoasã revãr¬sare de vreri. Virilitate dezrobitã de povara lubricã. Virilitate strãlucind cu strãluciri stelare.
...Când mã furiºez încruntat pe strãzi, gândurile acestea mã mângâie. Furia se potoleºte. Vedenii mã ispitesc sã zâmbesc. Vedenia biruinþei mele asupra celorlalþi...
îmi pregãtesc rãzbunarea împotriva trupurilor care acum mã dispre¬þuiesc, dezgustate, cu perverse ºi drãceºti rafinamente. Peste mulþi ani, mã vor cãuta. ªi le dezgolesc de pe acum, ºi le cântãresc farmecele, ºi le stãpânesc. Zâmbete în suflet.
Apoi, rãmân iarãºi singur pe stradã. ªi pãºesc tot mai hotãrât, ºi îmi aplec tot mai mult ochii în caldarâm. Sã nu mã vadã nimeni, sã nu mã bãnuiascã nimeni. Pãºesc în umbra castanilor. Vedeniile mã întovãr㬺esc. Le pãstrez în mine, ca sã mã întãrâte. La rãstimpuri, mã închipui ajuns pe culmi ºi mã odihnesc, cu gândul. Binecuvântatã moleºealã mi se strecoarã, atunci, în carne.
Dar mã trezesc repede. N-am ajuns. Urc încã, prin desiº, tulburat de vedenii. Obrajii uscaþi se întunecã. Ochii sclipesc, la adãpost de lumini. Pumnii se strâng, nevãzuþi. Sângele se umflã în grumaji.
ªi atunci, nu mai aºtept sâmbãta.
//. PAPINI, EU ªI LUMEA
Am citit astãzi Omul sfârºit al lui Giovanni Papini. De-acum, sunt ºi eu sfârºit. Romanul meu nu se va mai închega niciodatã în pagini ºi capitole. Iar eu trebuie sã mã schimb. Trebuie, ca sã nu mi se spunã cã am imitat pe Giovanni Papini.
L-am urât ºi l-am iubit o dupã-amiazã întreagã. L-am urât, pentru cã el cuvântase lumii ceea ce voiam sã cuvânt eu. ªi l-am iubit, pentru cã mi-a scris viaþa. Copilãrie înveninatã de furie ascunsã, de invidie pe cei cu chip frumos, de urã pe cei bogaþi ºi puternici, ºi fericiþi. Adolescenþã chinuitã de miopie ºi de obsesii cerebrale, roasã de nebuneºti ambiþii, biciuitã de neputinþã, consumatã în plâns, pe care nu l-a auzit nimeni ºi nu l-a bãnuit nimeni, ºi nu l-a mângâiat nimeni.
Eu am vieþuit viaþa lui Papini. ªi am lãcrãmat, ºi mi-am lovit trupul, ªi am strigat în singurãtate, ºi m-am bucurat de sãlbaticã bucurie citind
113
Omul sfârºit. Acela eram eu. Dar nu eram sfârºit. Nu puteam fi sfârºit. Dacã Papini ºi-a secãtuit comorile ce-i licãreau ascunse în suflet -comori ce licãresc ºi în sufletul meu —, aceasta nu mã înspãimântã. Am sã-mi fãuresc un suflet nou ºi am sã-mi poruncesc drumuri noi. Nu vreau sã mai fiu eu însumi. Nu vreau sã fiu Giovanni Papini. Astãzi, înainte de apusul soarelui, am murit. De acum, altã luminã îmi va lumi¬na chipul meu schilod. Alte priviri se vor scurge prin ochii mei tulburi ºi altã viaþã va izbucni în adâncurile sufletului meu.
Nu vreau sã fiu Giovanni Papini. Nu vreau sã fiu altul. Nu vreau sã port pe umerii mei durerile altor umeri. Nu vreau sã sufãr suferinþe strãine. ªi nu vreau sã-mi îndrept paºii pe drumuri bãtute de altul.
Papini e urât, e spaimã, e miop. Eu voi fi frumos, voi vrãji femei, voi avea pãtrunzãtori ºi limpezi ochi. Am sã-mi pãlmuiesc obrajii uscaþi pânã ce voi simþi dureros sângele împungându-ºi pielea. Am sã-mi sfarm lentilele ºi am sã-mi lãrgesc ochii mari, mari, mari. Ochi limpezi. Ochi negri, dacã ai lui Papini sunt verzi. ªi ochi verzi, dacã ai lui sunt, negri.
Aceasta va fi þinta vieþii mele: sã mã deosebesc de Papini. Sã nu semãn cu el; sã nu fiu el.
Duºmanul meu de moarte e Papini. El mi-a furat comoara sufletului meu. El a veºtejit, a consumat, a cãlcat în picioare, a siluit, a prostituat I valorile pe care eram menit sã le risipesc în lume. El ºi-a sfârtecat ºi ºi-a vãdit putreziciunile sufletului. ªi prin aceasta s-a înãlþat, a ajuns mare, j a ajuns sus, acolo unde Eu trebuia sã ajung. Tot ce puteam face, tot ce puteant crea, a creat Papini. Dumnezeul meu a revãrsat asuprã-mi jãra¬tecul ºi gheaþa glumei perverse. Am fost, în pumnul Demiurgului, o j zdreanþã. Am fost masca cu chip de lut, zvârlitã în lume douãzeci de ani dupã original. Am fost creat ca sã mã târãsc ca un vierme pe urmele stã¬pânului meu: Papini. Am fost creat ca sã-mi plâng viaþa, sfãrâmatã, la ] picioarele stãpânului meu: Papini.
Cei mulþi ºi cei proºti, imbecilii ºi infirmii creierului, nãtângii cu ] ochi frumoºi ºi cu frunþile înguste, fãpturile ce compromit sexul, toþi ] acei tineri vrednici de a primi în faþã pumnul meu ºi al celor aleºi, nu i vor înþelege niciodatã durerea tragicã a vieþii mele. ªi mã vor învinui cã ara maimuþãrit pe Papini. Cã eu, cu voinþa mea, am sãvârºit acele fapte care mã apropie de Papini. Cã nu sunt decât un epigon, o umbrã, o rãs¬frângere balcanicã ºi îndobitocitã a florentinului.
Dar aceasta nu se va întâmpla. îmi bat joc de voinþa laºã a Creato-I rului. îmi bat joc de soarta mea. ªi îmi bat joc de mine însumi.
în curând, voi fi altul. Voi arãta celorlalþi cã fluviul sufletului meu se poate revãrsa ºi în altã matcã. Voi rodi pretutindeni roade noi. Voa lumina alte întunericuri ºi voi urca, sângerat, alte trepte. Ce-mi pasã de
114
ochii pe care i-am istovit citind cãrþi ºi înnegrind caietul, ºi alcãtuind indici, care de-acum nu-mi vor folosi la nimic? Ce-mi pasã de anii pe care i-am pierdut ca sã mã pregãtesc pentru fapte pe care niciodatã nu le voi îndeplini? Ce-mi pasã de nãzuinþele mele, de bucuriile mele, de durerile, de rãzbunãrile mele? S-au coborât, acum, o datã cu soarele. S-au coborât, departe de sufletul meu. Au cãzut în ape întunecate, ºi eu le privesc de sus, ºi zâmbesc.
De acum va începe adevãrata viaþã. ªi adevãrata luptã. Luptã îm¬potriva lui Papini, a Lumii ºi a Demiurgului. ªi luptã împotriva mea: cea mai crâncenã luptã...
Papini mi-a fost cel mai neîndurat duºman ºi cel mai darnic prieten. M-am chinuit ºi m-am desfãtat citindu-l. M-am aflat pe mine însumi. Luminã neaºteptatã s-a coborât în adâncurile sufletului meu. Viaþa mi-a stors alte preþuri. Preþuri pe care eu le întrezãream, dar asupra cãrora nu cutezam sã-mi înalþ braþul. Papini m-a ajutat sã fiu eu însumi. Papini m-a învãþat sã pãºesc cu paºi grei în faþa Lumii ºi sã strig: iatã, acesta sunt Eu. De acum nu mai îmi e teamã de ceilalþi. Orice îndoialã ce-mi mustea în suflet s-a risipit. Voi þine întotdeauna fruntea rãsturnatã ºi îmi voi scuipa râsul ºi veninul deasupra mulþimilor.
Ceea ce fremãta pânã acum sfios în mine se frãmântã uriaº ºi asurzitor. Puteri neaºteptate mã covârºesc. Simt în mine pulsând atât de sãlbatic viaþa, încât mã înspãimânt privindu-mi semenii. îmi par toþi neputincioºi, meschini, searbezi. în chipul fiecãrui trecãtor nu întâlnesc oglinditã decât o comicã miniaturã a fãpturii mele.
EU! De-abia acum înþeleg toatã preþuirea, tot aurul, toate darurile cereºti care se ascund în trupul cuvântului de farmec ºi de groazã.
EU! De-abia acum îmi înþeleg dorinþele ºi strãdania necurmatã, ºi durerea mea. Papini mi-a arãtat geana cu roºietice sticliri ºi m-a împins pe drumul cel mai nevoios. Dar nu mi-e teamã. Am muºchi grei ºi oase tari, ºi sânge mult, fierbinte, roºu, ºi în sufletul meu nu se mai pot strecura de acum lãturile adolescenþei. Nu mai mã vor înspãimânta de acum asfinþiturile de toamnã, nici nãluciri stupide. Trapul meu va fi veºnic încordat, gata sã se zvârle mai sus, tot mai sus. ªi voi pãstra în suflet necontenit aceeaºi turgescenþã masculinã, ºi spenna gândurilor mele va rodi brazde nesfârºite. Cãci am de unde risipi belºugul. Nu mi-e teamã cã voi seca într-o dimineaþã ºi voi cerºi de la alþii. înlãuntrul sufletului meu, ºuvoaie fãrã numãr spumegã, aºteptând poruncã sã se reverse în lume. în curând va sosi ziua cu rãsãrit de sânge. Aº vrea sã ªtiu arunci cine îndrãzneºte sã mã înfrunte. Cine cuteazã sã se apropie, netemãtor de jarul ochilor ºi gândurilor mele. Aº vrea atunci sã ºtiu ce melc din mulþime încearcã sã-ºi târascã fãptura-i lipicioasã cãtre ºol¬durile mele. Aº vrea sã-mi vãd tovarãºii ºi duºmanii, ºi sã privesc în
115
ochi miile de zdrenþe care aleargã acum pe strãzi. Aº vrea sã-i vãd cum I murã ºi cum îºi coboarã trupurile în þãrânã, copleºiþi. ªi cum se frãmânt cu mãruntaiele arse de veninul invidiei ºi al neputinþei ciunge...
Nu mi-e teamã de nimeni. Sunt gata sã dovedesc oricui aurul ºi bijv teriile mele. Chiar lui Giovanni Papini. ªi aº vrea sã aud cã mã învinu ieste cineva de plagiat. ªi cã romanul meu e copiat dupã Un om sfârºit. Aº vrea sã cunosc pe acela care se va îndoi de carnea ºi de duhul meu Mã va afla, adolescent miop, sub teascul cãrþilor mele din mansardã. Sã vinã, pizmaº ºi certãreþ. îl voi întâmpina, îl voi lãsa sã-mi pipãie înche ieturile gândurilor, sã-mi rãvãºeascã sertarele, sã stingã rãni vechi. Poate, la urmã, pe înserat, cineva dintre noi doi va zâmbi...
///. UN AN
A trecut un an.
A trecut un an, ºi eu n-am scris nimic în caietul acesta. De ce sã scriu? Romanul adolescentului miop mi se pare inutil. Am râs de multe ori cu Dinu amintindu-mi de el ºi de planurile mele. Gloria de roman¬cier precoce nu mai mã ispiteºte:
A trecut un an. ªi n-a murit nici unul dintre noi, dar parcã am murit mulþi. Am recitit tot ce am scris ;pânã aici. Ce departe mi se par unele lucruri ºi ce strãine altele... Am trãit cu toþii, aproape zi de zi, împreunã. Iar recitind viaþa mea de acum doi ani ºi de anul trecut, înþeleg cât de mult ne-am schimbat noi ºi cât de mult sufletele noastre.
M-am rãcit cu totul de Robert. încet, încet, aproape fãrã sã iau seama. El mã crede pedant, eu îl cred naiv. El mã plictiseºte, eu îl ener¬vez. Mã viziteazã tot mai rar. ªi când vine la mine, nu avem ce sã m spunem. Mã întreabã, aºa, pentru cã nu ºtie cum sã înceapã:
- Ce mai citeºti?
ªi eu îi arãt cartea pe care o am în faþã. ªi amândoi ne privim ci neîncredere. El spune prietenilor cã m-am îndobitocit cu erudiþia. ªi eu îl vorbesc de rãu ºi îi ponegresc numele.
Nu mai suntem nici colegi. El a dat clasa a VUI-a în particular, Furtuneanu ºi Bricterian, ºi a cãzut. Ceilalþi au trecut ºi acum sunt facultate. Dar Robert n-a mai voit sã se înscrie iarãºi la liceu. S-a înscri la conservator, cu Bricterian, ºi poartã vestminte stranii, menite sã ai gã atenþia.
...Un an. ªi mã simt atât de încurcat în faþa caietului acesta. Ce scriu? Ce a fost esenþial pentru mine în timp de un an? Au trecut
116
fapte dupã fapte, ºi m-au miºcat, ºi apoi le-am uitat. Am citit mereu ºi am scris. ªi am rãmas tot mai singur. Ceilalþi s-au oprit în locuri pe care cUgetul meu nu are sã le cerceteze. M-au lãsat sã pãºesc înainte, singur. Unii mã privesc cu neîncredere. ªi eu m-am închis tot mai mult în mine. ªi n-am gãsit nici un suflet prieten, prieten cu adevãrat.
Dar aceasta nu trebuie sã mã îndurereze. Eu am sã rãmân mereu tot mai singur. Nu e bine aºa? ªi nu am vrut chiar eu aceasta?
Mã gândesc, însã, la primãvara care a trecut fãrã sã mã rãneascã. Primãvara pe care am petrecut-o, toatã, la bibliotecã. Dupã-amiezi dulci ºi înserãri liniºtite, ou cerul însângerat, care se coborau în bibliotecã, întristând. ªi eram acolo singur sau cu Marcu, ºi vedeam perechi, ºi vedeam studente, ºi eu mã gândeam la facultate, ºi mã gândeam la limba greacã pe care va trebui s-o învãþ ºi care îmi va istovi ochii ºi anii cei mai frumoºi...
ªi erau atâtea gânduri, ºi simþeam atât în suflet, ºi nu aveam cui sã le destãinuiesc. Atunci poate sufeream mult, dar eu îmi spuneam cã nu sutar, ci cã aceasia e fericirea: singurãtatea.
ªi aºa s-a scurs primãvara, în faþa aceluiaºi volum enorm, legat în piele verde ºi pu care nu-l mai cerea nimeni. ªi a venit vara ºi dupã-amiezile erau tot mai calde ºi mai lungi, ºi studentele îmbrãcau rochii subþiri ºi albe, ºi ele erau drãgãlaºe ºi zâmbeau, iar eu eram urât ºi ci¬team aceeaºi carte fãrã sã-mi ridic ochii. De ce sã-i ridic? Iar lângã mine, Marcu. ªi amândoi zâmbeam când trecea pe lângã noi vreo fatã frumoasã ºi, pe drum, comentam.
ªi iatã acum cã se sfârºeºte altã primãvarã, ºi eu tot în bibliotecã aºtept serile, ºi tot singur mã întorc spre casã. ªi mereu îmi spun cã sunt fericit. Dar parcã eu nu ºtiu cã aceasta nu e fericirea?...
M-am schimbat, acum, mult. Am înþeles cã trebuie sã duc o viaþã dublã. De aceea, altul sunt faþã de prieteni ºi altul faþã de mine însumi. Am încercat de multe ori sã aflu cine sunt. Dar n-am izbutit, ºi în ziua aceea am fost cumplit de trist. Dimineaþa, însã, am avut perfecta conºti¬inþã de mine însumi. Ceea ce m-a mângâiat.
Dinu s-a fãcut mai frumos.
Poate scriu acestea, numai pentru cã trebuie sã scriu în caiet cât mai mult, dupã un an. Dar cum aº putea ºti eu ce s-a petrecut într-un an? Fiecare dimineaþã mi-o petreceam aºteptând orele de bibliotecã. Iar în bibliotecã nu mai eram eu. Era cineva care citea. Citind, pierdeam con¬ºtiinþa oricãrui lucru împrejmuitor. De aceea, ceasurile de bibliotecã îmi sunt ceasuri strãine, pe care nu le pot distinge în timp. E foarte greu sã limpezesc aici nuanþele pe care le-am aflat cu privire la eul din biblio¬tecã ºi eul din restul zilei. Timpul nu poate fi perceput decât de acesta din urmã. Amintiri, deci, nu gãsesc decât în el. Dar e atât de sãrãcãcios...
117
Cea mai mare parte din timp petrecând-o citind, eu nu am astãzi aproape nici o amintire dintr-un an întreg. Nu ºtiu cum a trecut iarna, nu ºtiu cunj a venit primãvara. Pãstrez vii câteva zile din vacanþa Paºtilor ºi câteva sãptãmâni din vacanþa mare. încolo, nimic.
în fiecare noapte adormeam cu gândul la cartea pe care o lãsasem pe masã. în fiecare dimineaþã mã deºteptam necãjit cã pierdusem atâta vreme ºi cartea rãmãsese necititã. ªi mereu mã gândeam la viitor, ºi mereu doream alte cãrþi, ºi tot ceea ce fãceam, fãceam pentru viitor. Iar zilele treceau una dupã alta, cenuºii, monotone, iluminate de aceeaºi dorinþã.
Când am vãzut eu cea dintâi floare? ªi când am zâmbit eu, urmãrind cu ochii un fluture alb? Când m-am întristat, copleºit de apusuri reci ºi roºietice, care se preling pe ziduri, însângerând bulevardele?...
Petriºor e acum la facultate ºi mã întâlneºte câteodatã, ºi îmi poves¬teºte. Iar eu îl ascult cu bucurie ºi mã gândesc apoi cã în curând voi fi ºi eu student ºi voi duce viaþã de student.
Dar ºtiu cã nu va fi aºa.
Dupã un an, aproape toþi prietenii mei au iubit. N-a scãpat nimeni. Numai eu. Eu mã bucur de aceasta ºi îmi spun cã e dovadã de virilitate. Dar parcã eu nu ºtiu cã atunci mã mint ºi cã îmi muºc buzele ca sã nu plâng? ªi nu ºtiu cã zâmbesc întotdeauna silit ºi batjocoresc pe cei în¬drãgostiþi, dar cã ºi eu aº vrea sã încerc iubirea, pentru cã în inima mea clocoteºte iubirea ºi se revarsã?
Dar astãzi sunt trist. Aceasta e pricina pentru.care am scris atâtea pa¬gini inutile. Am închis cartea ca sã-mi citesc „romanul" ºi acum îmi pierd timpul sã-l continuu îndurerat ca un adolescent. Adevãrul e cã as¬tãzi sunt trist ºi, deci, imbecil. Iar mâine voi fi puternic, ca întotdeauna, ºi voi lupta. ªi, dupã luptã, va veni izbânda. ªi toate tânguirile acestea în urma unui an care a trecut, dar care mi-a dãruit douã sute de cãrþi mai mult citite, sunt vrednice de eroii lui Ionel Teodoreanu.
E drept, sunt ºi eu câteodatã obosit. ªi atunci sunt slab ºi scriu aici pagini duioase, triste, dulci. Dar acestea sunt false. Dimineaþa, în zori, când mã deºtept, dacã aº reciti, aº râde. Ceasurile triste sunt trecãtoare. Le îndepãrtez cu voinþã sau le îndepãrteazã viaþa din mine. Simt cloco* tind în vine, în piept, la tâmple, viaþa. O viaþã pe care nici unul dintre tovarãºii mei nu o simte. O viaþã care creºte ºi se tulburã, ºi spumegã, ºi se înfierbântã, ºi creºte, ºi ameninþã, ºi zguduie temeliile fãpturii mele.î O viaþã pe care cu greu o acopãr ºi o ascund. Dar pe care o simt când sunt singur ºi care mã înfioarã cu fiorul luptei ºi izbândei. Cei care îmi' spun cã voi ajunge om de ºtiinþã se înºealã. Ei n-au vãzut în erudiþia meã
118
decât erudiþia. Dar eu înþeleg. Eu ºtiu cã, dedesubt, se ascunde altceva: pofta- ªi eu mã cutremur de pofta mea ºi mã cutremur la gândul revãr¬sãrii sale în lume.
De aceea, ceasurile mele triste sunt trecãtoare. Sunt umbre în viaþa mea puternicã ºi fierbinte, care nãvãleºte din adâncuri. Nimeni nu-mi bãnuieºte viaþa. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult.
A trecut un an ºi mi-au rãmas prea puþine amintiri. Cu atât mai bine. Ce sã fac cu amintirile? Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. Eu nu mi-am pierdut timpul. Am muncit. Muncã continuã, statornicã, rãbdã¬toare, înflãcãratã de sfântul entuziasm al cunoaºterii, strãbãtutã de fiorul vieþii interioare. Muncã pe care o împlineam gemând, ºuierând, strigân-du-mi izbânda sau durerea, sfãrâmând dinþii, strângându-i, cu faþa încor¬datã sau împietritã, cu ochii încleºtaþi de þintã. Noaptea adormeam re¬gretând ceasurile pe care trebuia sã le petrec nemiºcat, oftând în somn, rãsuflând sforãitor. Sau adormeam frânt de obosealã, cu pleoapele veº¬tede ºi grele, cu fruntea înfierbântatã. ªi mã deºteptam în rãcoarea zori¬lor, ºi mã frângeam în cãldura patului, ºi trupul se împotrivea, ºi se ridi¬ca. Mã îmbrãcam tremurând ºi mã aºezam la masã. Iar faþa se usucã, ºi ochii se învineþesc înfundându-se, iar pe frunte se adâncesc dungi.
Toate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi ºi care acum s-au pierdut din minte. Dar trebuie sã le rechem. Pentru cã, alt¬minteri, anul meu e gol ºi sterp. ªi fiecare mã învinuieºte de monotonie ºi îmi spune ºoarec de bibliotecã. Dar ei nu cunosc patima mea, nici îndoielile, nici zbuciumul, nici lupta, nici biruinþa mea. Ori, acesta e anul meu. N-am cunoscut nici iubirea, nici prietenia, nici nostalgia cre¬pusculelor campestre, nici melancolia toamnei, nici durerea strigãtului cocorilor, nici visurile ce izvorãsc din privirea mãrii, nici bucuriile tru¬pului. Sau - dacã le-am cunoscut - le-am uitat. Pentru cã aºa am vrut eu. Eu am vrut sã le uit. Iar anul meu e sterp de inutile efervescenþe sentimentale ºi e gol de plicticoase ºi neputincioase pierderi de timp. Dar e anul meu, e anul voinþei mele, pe care eu l-am dospit cu sângele meu ºi l-am însufleþit cu viaþa mea, ºi l-am cãlit cu gândurile mele. Roadele sunt ale mele ºi numai ale mele. Iar în noaptea aceasta, luminându-mi-se minunea, eu sunt mândru de minunea mea. ªi mã slãvesc pe mine, ºi îmi cânt lauda. Pentru cã eu sunt singurul stãpân al trupului, ºi eu sunt Dumnezeul sufletului meu. Unicul ºi atotputernicul stãpân, Dumnezeu.
119
IV. PRIETENII
Am fost atât de singur în ultimele luni, încât mã socoteam aproape fãrã prieteni. înþelegeam cum rosturile noastre ne rup ºi ne leagã de alte vieþi. Poate mã îndurera gândul acesta, dar voiam sã rãmân singur. Paºii 1 mei mã înstrãinau de piieteni, ºi paºii lor mã depãrtau.
ªi iatã cã astãzi ne-am întâlnit iarãºi, în mansardã, toþi cei din tim-.t purile bune ale adolescenþei noastre. Am vorbit despre lucruri de-abia încheiate, ºi care acum ni se par atât de vechi, atât de îmbãtrânite ºi de triste...
Nu ne-am lãsat compleºiþi de amintiri; dar am simþit toþi nevoia de a vorbi de ele, de a ne mãrturisi legaþi prin aceeaºi melancolie.
Ne-am adunat, aici, ca sã ne bucurãm de venirea lui Radu. A fugit din internatul liceului din Braºov, pentru cã îºi ºtia sigurã repetenþia. E , al doilea an pe care îl pierde. îl întâlneam pânã acum în vacanþe, cu chipul lui de toboºar, miop, cu dinþi laþi ºi buze mari, crãpate. învãþase expresii ungureºti ºi glume germane. Noi râdeam ca sã-i facem plãcere. Dar prietenul se dezrãdãcinase. Bea þuicã dimineaþa, fuma cincizeci de þigãri pe zi, povestea anecdote stupide. Se îndobitocea din vacanþã în va¬canþã. Acolo, la Braºov, fugind din dormitor dupã miezul nopþii, venind de la cârciumã la liceu, beat, murdar de sânge, îºi pierdea bunul-simþ,; sclipirile, uita sã observe ºi sã remarce caustic. Se întovãrãºise cu un -fecior de moºier, prost ºi puternic, ce teroriza localurile de noapte ºi-ºi silea prietenii sã goleascã sticle sub ameninþãri. Ajunsese cinic ºi vulgar. Nu putea adormi ºi nu putea mânca fãrã þuicã.
Acum, fugise. Ne povestea senin cum l-a întâmpinat tatãl, cu scene, cu ameninþãri, cu rugãminþi. Radu a rãmas neclintit: nu mai voia sã înveþe la nici un liceu. A fãgãduit cã se va apuca de carte când îl va trage inima. Acum, nu poate sã înveþe.
- Pentru cã mi-a murit mama...
în mansardã s-a fãcut, dintr-o datã, tãcere; grea, grea.
Radu îºi fuma þigara, puþin stânjenit. I-am surprins atunci priviri amare ºi resemnate, mai dureroase decât o noapte de lacrimi. Nu se] aºtepta nimeni la un asemenea rãspuns. Ne-am vãzut, doar, prietenul în; ziua înmormântãrii abia coborând din tren. Pãrea plictisit ºi obosit. N-î trãdat o lacrimã, un suspin. Fuma.
- Eram sigur cã moare... Noi ne arãtam revoltaþi.
- E cinic.
120
ªi, deodatã, o faþã nouã cu un suflet nou, rãsãrit din murmurare. Aº fi vrut sã plângã, sã plâng cu el, sã-l mângâi. Prietenii toþi se trãdau tul¬buraþi. ªi, deodatã, gluma lui a rupt tãcerea, stingherã ºi stranie. Am zâmbit, fora sã-l privim. Eu mã gândeam cât de inutil e Jurnalul acesta, unde însemn tipurile surprinse fãrã continuitate, rãu, fals, voit fals. ªi mã întristam aflând cât de puþin ne cunoaºtem, pãstrând fiecare taine niciodatã dezvãluite. Se întâmplã ca un amurg sau un drum în noapte, sau o bucurie mare, primãvara, sã lumineze dintr-o datã ascunziºurile sufletului pentru cei care ºtiu sã vadã. Strâng atunci braþul prietenului ºi ascund taina în mine. ªi zâmbesc de câte ori înþeleg cât de strãin pare prietenul meu celorlalþi ºi cât de nebun în fapta lui...
Dupã glumele lui Radu, am început sã ne ascultãm unul pe altul, plã-nuind. Mai aveam numai o lunã pânã la examene. Ne-a înspãimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. Cei care învãþau înainte, acum, se surmeneazã. Nimeni nu ºtie ce se va petrece precis la baca¬laureat. Profesorii ºi-au pierdut calmul, bãieþii sunt înspãimântaþi. în loc de comisia amabilã, aleasã din profesorii liceului, cu care am copilãrit ºi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântãri în trei minute, definindu-se suficienþi sau insuficienþi pentru Universitate.
Fãnicã e terorizat de marele examen. Nu-ºi îngãduie nici un plan pentru viitor.
- Sã mã vãd eu cu patalamaua la mânã...
Noi pãstrãm, încã, atât curaj ca sã râdem. Invidiem pe Furtuneanu ºi Bricterian, care acum sunt studenþi, unul la Drept, altul ia Filozofie.
- Eu fac cheful de bacalaureat, º-apoi, la Drept, tãticule!... Vorbeºte Fãnicã. îi e teamã sã se socoteascã fericit. Dacã se întâmplã
sã cadã? Noi îl asigurãm cã predispoziþiile lui cãtre emoþii îi pot fi fatale. Fãnicã apucã un colþ de masã ºi-l ciocãneºte, îngrozit.
- Nu mai cobiþi, cã-i semn rãu!...
Robert vrea sã ajungã actor pe scena Teatrului Naþional ºi profesor universitar de literaturã francezã. Nu scãpãm prilejul de a-l copleºi cu bârfeli.
- Numai sã nu încurci rolurile: sã reciþi la Universitate ca un prim-amorez...
Robert zâmbeºte superior. Ne spune cã profesorii de la Conservator i-au prezis carierã fericitã.
în ceea ce priveºte Universitatea, voi ºtiþi cine sunt...
- ªtim, ºtim! ne grãbirãm a mãrturisi noi în cor.
- Nu-mi va fi greu sã ocup o catedrã de limba ºi literatura francezã...
Ne-am amintit atunci, toþi, cum a început Robert sã citeascã franþu¬zeºte, pe douã cãrþi primite în dar de la Dinu; cum împrumuta de la mine Pe Balzac, cum s-a îndrãgostit de critica lui Faguet, cum memoriza din
121
Musset, cum l-a „înþeles" pe Corneille dupã ce a citit o monografie asu-prã-i. Fiecare împrospãta un amãnunt ºters. Apãrea din nou acel Robert cu pantaloni scurþi, din fotografia clasei a IV-a. Ne vedeam iar mici, descoperind cãrþi, împrumutându-le, scriind cele dintâi Jurnale, în¬cercând cele dintâi colaborãri anonime la reviste. Prietenii ºi-au amintit de pasiunile mele ºtiinþifice, acum consumate. Am þesut fiecare un mã¬nunchi de fire: copilãria ºi adolescenþa noastrã sfârºite într-un liceu ºi o mansardã.
Eram atât de veseli vorbind. De ce mã simt acum deznãdãjduit, copleºit de tristeþe, de o disperatã tristeþe?...
M-au întrebat cât am scris din roman. I-am minþit, spunând cã lucrez la partea a doua. Dar parcã eu nu ºtiu cã nu voi scrie niciodatã Romanul adolescentului miop, pentru cã amintirile ºi observaþiile mele nu pot ajun¬ge niciodatã un roman? Mi-au cerut sã le povestesc capitole dintr-însul. Am povestit crâmpeie din ceea ce scrisesem în caiet. Le-am spus cã însãºi aceastã adunare neaºteptatã ºi completã - poate ultima din cariera noastrã de ºcolari - va fi reprodusã într-un capitol.
Atunci am vorbit, fãrã sã mã întrerupã cu exclamaþii ºi comentarii. Eram miºcat, fãrã sã înþeleg pricina. Le-am spus, încercând sã zâmbesc, cã de acum vom lua fiecare alt drum, ºi prietenia noastrã - veche de opt ani - se va rãci firesc. Vom întâlni fiecare prieteni noi ºi, poate, prietene. Cine ºtie dacã în aceastã zi nu se încheie, pentru totdeauna, o etapã di viaþa noastrã?
Chef de bacalaureat, aºa cum proiectasem de atâþia ani, nu vo: putea face. Nu vor promova decât prea puþini în sesiunea de varã. Mulþi suntem siguri de corigentã. Vom da bacalaureatul în toamnã. ªi atunci, cine ºtie câþi vom trece? Dar ne vom aduna peste cinci ani.
- Eu cred cã vom fi mult mai triºti decât socotim acum...
Am încheiat, blând, ºi ochii priveau un raft cu cãrþi. De ce m-au stã¬pânit, atunci, pãreri de moarte?
Nu gãseam nici hotãrârea de a mã mustra pentru melancolia exaltatã în discurs. Bricterian, cu Radu, cu Furtuneanu au rãmas triºti, pe pat.
Mângâiau cu privirile odãiþa.
- De câþi ani cunoaºtem noi mansarda?
- Opt ani...
Radu ºi-a aprins o þigarã, lãcrãmând. Fireºte, se gândea la mama lui moartã. Ceilalþi rãsfoiau distraþi un teanc de reviste. Marcu râdea, jig-nindu-ne tristeþea. Dar eu îl înþelegeam ºi-i zâmbeam pe ascuns. Numai Fãnicã îºi pãstra calmul.
- Uite-i cã plâng, uite-i cã plâng!...
122
Aceasta ne-a supãrat ºi ne-a hotãrât sã schimbãm discuþia. Se fãcuse searã. Prin ferestruicile deschise pãtrundea þipãtul tramvaielor pe bule¬varde.
Nu avea nici unul curajul sã se despartã. Ne tulbura senzaþia unei despãrþiri definitive.
Miezul lui mai ne îmbia în stradã, pe sub castani, în rãcoarea serii. ª-apoi, mai departe, spre Ciºmigiu, spre ªosea, cum fãceam în celelalte veri, când prietenii nu mã pãrãsiserã ºi eu nu-i pãrãsisem.
Am stins lampa ºi am coborât, tãcuþi, scara de lemn. Ne-am oprit în grãdina cu flori. De când nu ne mai adunaserãm opt bãieþi în mansarda mea... Ne-am urat, unul altuia, noapte bunã.
Acum stau aici, iarãºi singur. Pentru cea dintâia oarã mã înspãimântã gândul cã odãiþa nu va rãmânea întotdeauna a mea. O privesc, o caut, o mãsor cu ochii, colþ dupã colþ.
...Cum ºtiu cã a venit vara... Mã simt atât de obosit ºi trist ºi de¬primat. Fireºte, e o simplã crizã de melancolie. Voi fi fericit sã închei pentru totdeauna viaþa de elev.
Dar toate acestea nu trebuie sã mã intereseze acum. Trebuie sã mã bucur cã am descoperit în Radu un nou prieten. Poate el nu se va plictisi stând cu mine de vorbã, nopþile.
ªi nici aceasta nu trebuie sã mã intereseze. Ci examenul de bacala¬ureat. Vanciu, fireºte, mã va lãsa corigent...
Cine ºtie când voi mai scrie în caietul acesta?
V. TRISTEÞI, ÎN VARÃ
Iatã, am rãmas iarãºi singur. Au plecat toþi, fericiþi, bacalaureaþi sau nãdãjduind tomnateca promovare. Corigent - ca întotdeauna - aºtept câþiva bani ºi curajul sã plec. E cald ºi îmi petrec ceasurile prin odãi strãine, care îmi aduc aminte de copilãria mea ºi de jocurile mele, ºi de fraþii care acum sunt departe.
De-abia mai pot citi. Nu sunt trist ºi nu reflectez cu amãrãciune la acest sãrman sfârºit de carierã ºcolarã. Aº putea gândi cu luare-aminte la atâþia ani irosiþi ºi la chipul meu tot mai veºted, ºi la lentilele mele tot mai dureroase. Dar eu am strãbãtut de mult cele din urmã fruntarii ale adolescenþei. Sunt inutile, înþeleg, tânguielile ºi gratuitã melancolia.
123
Dar adevãrul e altul, modest ºi netrucat de sentimentalism, sunt obosit. Mã plictiseºte ºi mã sugrumã finalul acesta ce-ºi prelungeºte'; pervers agonia. Aº vrea — cu orice risc - sã ºtiu precis, în ceasul acesta, care mi-e soarta. Voi pãºi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupã J luni, dezamãgit, aºteptând noi examene.
ª-apoi, mã oboseºte lupta pe care o duc, tãinuitã, fãrã nãdejdea bi¬ruinþei apropiate. Când se va sfârºi? Ce oglindiri voi pãstra eu în ochi, în ceasurile rãfuielii? ªi cu cine mã voi rãfui?
Simt cum vara aceasta - înãbuºitã tragic în odãi cu acoperiºuri deja- j ratec - va fi ultima varã. Iatã, ce curios pare... Nu mã gândesc la moarte. ªtiu cã trebuie sã trãiesc mult, pentru cã urãsc mult. Dar mã gândesc cã j tulburãrile sufletului sunt pe sfârºite ºi cã în curând voi cãpãta alte pri- ' viri, ºi altfel voi privi lumea.
...De acum nu-mi voi mai scrie „memorii" false pentru uzul voinþei mele. Nu voi mai purta tunicã neagrã ºi nu mã vor mai tulbura atâtea mãrunte ispite. Mi-am pãrãsit prietenii ºi ei m-au pãrãsit. Când ne întâl¬nim, râdem, ne lãudãm ºi ne întrebãm de viitor, ca ºi mai înainte. Dar parcã eu nu ºtiu cã toate acestea le facem pentru cã nu putem face altfel? ªi cã nimic din ceea ce trãia altãdatã comun în sufletele noastre nu mai trãieºte acum?
O datã cu prietenii, se rup ºi fâºii din sufletul meu. Iar eu le simt cum se duc, una câte una, ºi sufletul mi-e tot mai pustiu, ºi mai stearpã iu¬birea cãtre oameni...
ªi atâtea chipuri pe care nu le voi mai vedea, atâtea obiceiuri pe care le voi uita, ca sã-mi însuºesc altele...
ªi chiar adolescenþa aceasta în care am vieþuit, m-am bãlãcit ºi m-am revoltat acum o voi lãsa în urmã, ca sã pãtrund în grupuri de tineri pãroºi ºi îngâmfaþi. Sunt ispitit sã mã întristez. Atâþia ani ºi atâtea în¬durãri, alãturi de atâtea nãdejdi...
Nu ºtiu ce va fi cu mine dincolo. Voi mai întâlni prieteni? Va trebui sã mã schimb iarãºi, din adâncuri, ºi sã mã privesc în oglindã fãrã sã mã recunosc?
Nu ºtiu nimic, ºi inima mi se strânge de teamã. Mi-e teamã sã nu renunþ la mine. Mi-e teamã de mine, de viaþã. ªi pãtimesc, totuºi, aºtep¬tând s-o cunosc, sã arunc zdrenþele lumii acesteia de care eu de mult m-am despãrþit ºi de care mã târau lanþuri meschine.
ªi e tot mai cald, ºi eu rãmân tot mai singur. Ies numai noaptea ºi mã feresc de trecãtori, ºi rãtãcesc pe bulevarde, ºi colind Ciºmigiul, zicându-mi: ■ ce frumoasã e viaþa! ªi apoi mã întreb, trist, dacã eu ºtiu pentru ce vie-j þuiesc. Nu ºtiu.
...Ce-mi lipseºte? Ce-mi lipseºte?...
124
Recitesc caietele de amintiri. Cât de departe mi se par vremurile... ªi prietenii mei, „personagiile", atât de schimbate. ªi eu strãin. Mã prefã¬ceam prea vesel ºi mã ascundeam chiar faþã de mine. Dar parcã ºtiu eu de scriu acum adevãrul?...
Varã... Am rãmas sã sfârºesc singur lupta, ºi duºmanii rãsar din mine, mulþimi. Nu ºtiu cu cine lupt, dar simt tortura luptei ºi jarul fierului ce mã despicã. De ce am vrut sã rãmân singur? De ce nu e acum nimeni lângã mine? Nimeni, nimeni... Cuvinte ce amuþesc sufletul.
ªi iarãºi mã întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit. Paºii mã duc orbi în searã ºi ochii nu lovesc decât vedenii. ªi aºa trec ceasuri, ºi eu nu ºtiu dacã am rãspuns celor ce sufletul meu mã întreabã. ªi iarãºi ajung acasã, ºi trec din încãpere în încãpere, ºi gândul se co¬boarã tot mai adânc, ºi ani mulþi sã rãsfirã, iar eu îi privesc.
Nu pot sã învãþ. ªi mã întreb cum am sã ajung la Universitate. Aº vrea sã plouã, sã plouã zile dupã zile. Cât de puþin vreau acum...
Cu adevãrat, rãfuiala va fi dureroasã. Va trebui sã trec ºi starea aceasta. Disperarea mutã, obositã, stãpânã va pieri într-o dimineaþã; iar eu voi uita nopþile din vara cu arºiþã ºi tristeþi. ªi mã voi surprinde schimbat, cu suflet proaspãt, ºi ochii îmi vor cuprinde soarele, ºi îl vor închide ca într-un ulcior. Dar socotelile cu adolescenþa mea le voi face. ªi câtã amãrãciune îmi va întuneca sufletul, ºi câte rãni se vor des¬chide... îmi voi aminti nopþile pe care le încep în Ciºmigiu, invidiind fe¬ricirile altora, privindu-mi paºii goi ºi triºti pe alei. ªi atâtea din dorin¬þele care mã înfrâng acum, aproape fãrã luptã. ªi durerea pe care am încercat-o în amurgurile acestea, simþindu-mã singur. ªi toate rândurile dintr-un caiet pe sfârºite... ªtiu eu cine va birui?
Se sfârºesc însemnãrile adolescenþei. Când voi cuteza sã-mi scriu ro¬manul? Se sfârºesc caiete dupã caiete, ºi fiecare poartã altã lunã sau alt an. Unde sunt acum toate umbrele acestea? Unde sunt vrerile, ºi teme¬rile, ºi lacrimile mele?
Simt cã tot ce am crezut pânã acum fumegã; cã tot ce-am fãcut se nãruie; cã tot ce-am vieþuit a fost vis. Niciodatã nu m-am simþit mai depãrtat de mine însumi.
Sunt obosit ºi trist, ºi sunt singur în casa aceasta,'grea de amintiri. De ce mã nãpãdesc amintirile? ªi de ce mã învãluie noaptea de varã cu tânguiri de greieri ºi asfinþit de patimi? ªi nu mai am deloc puteri în mine? ªi sufletul meu e cu adevãrat nãruit? Trebuie sã mi-l schimb? Trebuie sã mã schimb? Trebuie sã mã pogor în stradã ºi sã întind bra¬þele, culegând ajutor ºi dragoste? Trebuie sã-mi câºtig prieteni?
125
Ceea ce înþeleg eu acum îmi îndurereazã fiinþa pânã la mãduva Oare am ajuns atât de neputincios, încât o noapte de varã sã mã de trame într-atât?
Cât aº vrea sã ºtiu ce voi simþi ºi voi gândi eu în vara viitoare... cât aº vrea sã ºtiu dacã atunci sufieru-mi va îngãdui sã plâng...
VI. MÃ CLATINÃ VÂNTURILE
Dar numai aceasta e lumea?
De câteva zile mã chinuiesc altfel de întrebãri. Cum sã lãmuresc eu« Simt cã îmi lipseºte ceva adânc, masiv, sigur, intim - cu care sã mã I contopesc - de ani. Acum, aº fi avut un tovarãº. Dar mã aflu singur, sub i arºiþa unor îndoieli ce-mi sfâºie sufletul ºi-mi împrãºtie vrerile.
Au trecut de mult timpurile când chimia ºi insectele îmi odihneau creierul. Nu mai cred în ele, nu mai mã mulþumesc. Au trecut ºi tim-î purile lui Felix Le Dantec ºi Haeckel, zilele sfârºite inocent în faþa Io- j calului cu tritoni, nopþile istovite lângã volumele cu scoarþe roºii dini „Bibliotheque de Philosophie scientifique". Schimbãri de temelii s-au înfãptuit în suflet, aproape fãrã sã iau în seamã. Ceea ce preþuiam mai înainte privesc acum cu nepãsare. Din toate acele sãptãmâni de toamnã, I de iarnã, pe care eu le socoteam inutile, cheltuite resemnat în lecturi'' inactuale, s-au depus înlãuntrul meu „fapte" noi. Cum sã le spun altfel] decât „fapte"? M-am deºteptat îmbogãþit, împlinit ºi, totuºi, chinuit de j sentimentul absenþei unor lucruri despre care nu ºtiu nimic. Oh! cât mi-e 1 de greu sã scriu ceea ce nu am învãþat din cãrþi; nu aflu cuvinte, nu ghi-f cesc procedeele...
Dar rezultatele sãptãmânilor mele sunt evidente. Eu mã simt altuB hotãrât altul. E dureros, însã, cã împlinirile, înnoirile, depãºirile mele] sunt întovãrãºite de acea conºtiinþã a absenþei, a golului. înþeleg atât de] puþin din toate aceste lumini ºi umbre ce-mi brãzdeazã sufletul... ªtiui numai cã ele se precipitã acum, în anii de crizã. ªtiu cã nu le îndurã ado-l lescenþii care au patinat dincolo fãrã nici un ºoc, fãrã nici o disperare. ªîj bãnuiesc cã toatã aceastã nedumerire va pieri în curând ºi cã negura! care-mi oboseºte sufletul se va risipi; atunci voi înþelege necesitate»; tuturor acestor schimbãri.
De aceea, Romanul adolescentului miop nu va fi niciodatã scrifl Cum aº putea nota mobilitatea ciudatã a sufletului? Iar dacã aº izbuti,; oare caietele mele ar putea alcãtui un „roman"? Tot ce am scris în cinci sute de pagini ar încãpea în câteva capitole? Am adunat mereu tot ma^
126
pUþine date asupra celorlalþi. încercam sã mã pãtrund ºi sã mã înþeleg pe jfline, fãrã sã izbutesc. Mã înspãimânt de câte ori frunzãresc Jurnalul. Cit de departe sunt încã de un roman...
Dar, scriind acestea, mã întreb: oare ar putea cineva construi un roman aºa cum l-am înþeles eu, ca o rãsfrângere completã ºi realã a ado¬lescenþei mele, a adolescenþei noastre? Eu am vrut sã scriu o carte care sã fie m primul rând o justificare a întregii vieþi lãuntrice pe care am vieþuit-o în marginea ºcolii, în adolescenþã, ºi crezând cã ies din adoles¬cenþã. Nu voi izbuti.
Dar pentru cine mãrturisirile acestea, de mult ºtiute? M-am hotãrât sã nu mai scriu în Jurnal, pentru cã - fãrã „roman" - el nu-ºi mai are nici un rost. La rãstimpuri tot mai mari, în ceasuri de grele tristeþi, de plinã crizã, îl deschid, citesc pagini, ºi, câteodatã, adaug. Nu mai culeg material într-însul ºi nu fac exerciþii de romancier precoce, ca acum un an. Dacã l-ar citi cineva, nu l-ar înþelege. Nu am urmãrit - ºi nici nu se poate urmãri decât cu închipuirea - formele pe care neîncetat le-a cu¬noscut sufletul meu. Eroul ar apãrea veºnic contradictoriu.
Mã întreb cum am ajuns aici: la marea mea întrebare, a romanului adolescenþei. Problemã pe care predarea totalã o soluþioneazã. Nerecu-noscându-mã în atâtea din paginile caietelor, ghicindu-mã pe alocuri ridicol, îngâmfat, m-am întrebat dacã aº putea construi pentru roman un personaj atât de stânjenitor, atât de contradictoriu. ªi m-am întrebat dacã retuºând personajul Jurnalului meu aº mai rãmâne în realitate. ªi iarãºi, dacã hotãrârea mea de a nu contraface realitatea e sau nu literarã. Mi-am spus: adolescentul dintr-un roman trebuie sã fie numaidecât cel din Liceul „Spiru Haret", anul 1924? Fireºte cã nu. ªi, totuºi, eu voiam romanul meu o carte de viaþã efectivã, o confesiune personalã, o rãfuialã.
N-aº putea rãspunde pentru ce m-am hotãrât sã scriu eu numai o asemenea carte asupra adolescenþei. înþeleg, însã, renunþarea mea de a mai scrie când m-am convins de ridicolul eroului. Mi-a fost teamã cã cititorii nu vor accepta necesitatea ridicolului adolescenþei, alãturi de necesitatea eroismului, a nostalgiei, a mediocritãþii.
*
Dar eu am început prin a însemna starea sufleteascã, atât de nouã ºi de intensã, a nemulþumirii totale. Nu e vorba de o nemulþumire trecãtoa¬re, când cãrþile îºi pierd savoarea, iar tristeþea ameninþã sã ajungã dispe¬rare. Nu-mi recunosc sufletul de acum în nici unul din „capitolele" triste ale Jurnalului. Sunt liniºtit ºi odihnit. Simt numai insuficienþa vieþii Tiele lãuntrice, mã înãbuºã marginile pe care eu le socoteam generoase, 'argi. Aceasta e tot; ºi e mult. Aº repeta de un nesfârºit numãr de ori: numai atât, numai atât?...
127
Nu ºtiu de ce am ciudã pe munca mea ºtiinþificã. Sunt convins cã &-M împlinit întotdeauna spontan ºi nedisciplinat; de aceea nu pot fi aspiy< faþã de puþinãtatea rezultatelor sale efective. Dar, oricum, ºtiu acum atât de puþine lucruri esenþiale... De câte ori vreau sã aflu cu adevãrat. cauzele, mã simt atât de tulburat, de nesatisfacut, de naufragiat... Sunt convins cã drumul pe care l-am luat se va opri în faþa unui punct mort. ªi mã cuprinde ciuda gândind aceasta, pentru cã nu înþeleg cine îmi adu¬ce mie siguranþa convingerii.
într-o searã, petrecutã în riguros examen interior, m-am stãruit sã amân problemele ºtiinþifice pentru Universitate ºi sã mã mulþumesc acum cu istoria. Dar istoria, ca orice lecturã care nu te zdruncinã, e un| simplu opium. Cãrþile te silesc sã-þi pierzi inteligent timpul. ªi, totuºi, aceastã pierdere inteligentã nu e mai puþin absurdã, prin faptul cã te con¬sumã ºi te înstreineazã.
Acum simt cã ºi ºtiinþa, ºi istoria, ºi filozofia sunt inutile. Ard de dorul unui adevãr unic ºi pur, de siguranþa unei dogme, a unui „ghid" infailibil. Nu ºtiu de ce invidiez soarta adolescenþilor catolici.
ªi, totuºi, orice Bisericã îmi repugnã. Orice dogmã, pe care nu o pot înþelege ºi explica, mã înfurie. Mi se pare ridicol sã accept, dupã atâta trudã ºtiinþificã, absurditãþi biblice ºi grozãvii catolice. Dar dacã toate acestea nu sunt Biserica, dupã cum m-am convins cã nu sunt Religia?
M-am apropiat de misticã în diletant. Am citit mãrturisirile sfinþilor cum citeam mãrturisirile oamenilor: din curiozitate. Am rãmas în¬totdeauna un curios neodihnit, iar dacã aº ajunge vreodatã cãlugãr, aº pãstra în bibliotecã rafturile naturaliºtilor ºi colecþiile erotice. Dar nu înþeleg mistica, deºi m-am convins demult cã mistica nu trebuie înþeleasã. Nu mã pot apropia efectiv de duhul sfinþilor, pentru cã mi-e teamã sã nu mã conving din autosugestie, din dorinþa convingerii, iar nu din evidenþa adevãrurilor.
Nici nu ºtiu dacã ceea ce îmi lipseºte e credinþa. De câte ori gândesc cuvântul acesta: credinþã, mã simt nemulþumit, insultat chiar. Nu pot accepta credinþa în Dumnezeu, în Mântuitor, în Sfinþi, în Bisericã. îna¬inte, aceastã atitudine fãþiºã mã mulþumea. Acum, însã, sunt neliniºtit}' dacã credinþa înseamnã altceva? Dacã eu nu am ajuns încã a dibui tâlcul credinþei ºi iau superstiþia înspãimântatã în locul unui fapt sublim de care mã aflu, încã, prea departe?
Rãtãcesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pãstrez în aceste pagini. Ceea ce am scris asupra credinþei este atât de puþin limpede, atât de puþin lãmuritor... Iar eu bãnuiesc cã m-aº putea explica mai bine daci mi-aº înfige pumnii în tâmple, aº închide ochii ºi mi-aº jura sã nu m* ridic de la masã pânã ce nu gãsesc cea dintâi soluþie vrednicã de a i þinutã în seamã. Dar lucrul acesta, cel puþin acum, e perfect inutil. P*
128
mine mã neliniºteºte noua viziune pe care o capãt, nu ºtiu de la cine, nu ºtiu pentru cât timp ºi aproape nu ºtiu datoritã cãror împrejurãri.
Astãzi am simþit imediat ºi dureros nemulþumirea de mine ºi de munca mea. Când m-am întrebat: "Aceasta e viaþa? " - m-am întrebat: }Atât am vãzut eu din viaþã?" Nu mã mai lega nimic de cãrþile ºi de nãzuinþele care mã entuziasmau pânã atunci. Mi se pãrea cã îmi lipseºte conºtiinþa rostului acestor cãrþi ºi acestor nãzuinþe. Dar de ce sã le nu¬mesc ale mele? Sunt izvorâte din necesitãþile organice sufletului meu? Sunt cu adevãrat sufletul meu autentic, sufletul meu de totdeauna?
Poate sunt rupt din preocupãrile mele. Poate am îndurat prea multe experienþe direct personale, care m-au depãrtat de cãrþile cu ºtiinþã. Dar, aceasta nu e o explicaþie. Eu gândesc ºi acum aceleaºi laude asupra cãr¬þilor cu ºtiinþã. Adaug, însã, cum nu adãugam mai înainte: dar cãrþile a-cestea îmi vor cuprinde, mulþumi ºi epuiza viaþa?...
M-am întrecut; aceasta e sigur. Am ieºit din mine ca sã pãºesc mai departe. Paºii aceºtia îi împlineam cu fiecare carte cititã, cu fiecare du¬rere refulatã. De ce astãzi întrecerea e atât de evidentã ºi, în loc sã mã mulþumeascã, mã întristeazã, mã copleºeºte cu acel sentiment al absen¬þei? Ce-mi lipseºte? Viaþa mea lãuntricã de pânã acum, viziunile mele, rosturile mele, valorile mele. De ce s-au nãruit toate acestea dintr-o datã, fãrã nici o cauzã realã, fãrã nici o crizã?
Poate eu lucrasem pe nisip, poate adunasem material inutil. Dar oare, ºtiinþa, filozofia, istoria sunt inutile? Cât de depãrtate mi s-ar pãrea acum, nu pot sã le cred. Atunci de ce scufundarea bruscã petrecutã zilele acestea, sfârºitã în ceasul acesta?
Truda mea nu va lãmuri nimic. Deasupra tuturor ipotezelor ºi expli¬caþiilor va rãmâne faptul; pe mine mã clatinã vânturile.
Presimt cã se vor petrece altceva decât simple experienþe în margi¬nea unei cãrþi sau a unui om aflat din cãrþi. Presimt cã întreaga mea viaþã lãuntricã se va dãrui. Cui? Nu pot sã mã gândesc la Bisericã. Nu sunt un mistic ºi nici nu sunt un ateu satanic, cinic, disperat. Cum aº putea, atunci, ajunge la Iisus?
Iatã ce simt: cã sunt ridicat din mine ºi izbit de colþuri dureroase, ºi lãsat iar în suflet, ºi iarãºi înãlþat. ªi nu ºtiu nimic alt, ºi nimic nu înþeleg.
129

VII. BACALAUREATUL
Emoþii mediocre la examenul de corigentã. ªi eu, ºi Marcu rãspuj dem prompt, exact. Vanciu biruise, dupã trei ani, învãþaserãm matema¬tica. La tezã am rezolvat toate problemele. Ne-am întors acasã fãrã bucurii mari, aºteptând rezultatul.
Au început atunci zilele de neliniºte pentru bacalaureat. în varã au cãzut mulþi, ºi din pricina unor întrebãri stupide. Ceea ce nu m-a înspãi¬mântat destul ca sã recitesc pe vacanþã cãrþile ultimilor patru ani de liceu.
Am încercat sã precizez ceea ce trebuia sã ºtiu ºi ceea ce ºtiam. Scriam subiectele pe o listã, iar lista era fãrã sfârºit, ºi timpul meu prea scurt, ºi voinþa mea îndoielnicã. Mi-am spus cã la bacalaureat se va cerceta cultura generalã, iar nu amãnuntele pe care oricine le poate memora din cãrþi. Uitam cu încãpãþânare cele ce mi-au povestit colegii, de la primul examen din varã. Mã întâlneam cu Marcu, la mine în man¬sardã, ca sã învãþãm. Eu luam o fizicã, el o geografie. Dar ne surprin-deam, peste un ceas, polemizând în biologie ºi literaturã. Aceasta s-a petrecut întotdeauna. Eu am învãþat fizica singur, ºi el singur geografia. Seara ne întâlneam din nou ºi rãtãceam mult, pasionaþi ºi cinici, plãnu; ind ani de muncã universitarã, el la medicinã, eu la greacã.
Rezultatul examenului de corigentã, înscrierea la bacalaureat cu taxã scumpã, frigurile aºteptãrilor înainte de tezã au trecut, au trecut...
începuse toamna, ºi pe noi ne ispiteau nostalgii bucureºtene, oraºul torturat ºi trist sub frunze. Ne umileau dimineþile prea senine ºi parcurile dezmorþindu-se proaspete din ploaie, ºi uliþele brune, cu pietre reci ºi case albe.
învãþam dureros, ascultând prin ferestruici oraºul revãrsându-se cãtre câmpurile toamnei. ªi iarãºi nu gãseam puterea de a mã batjocori cã sunt melancolic, acum, în faþa marelui fapt. Aº fi vrut sã alung tot undeva, în sufletul meu, în oraºul meu, ºi sã pãºesc eroic. Mã descope¬ream erou, pentru cã citeam cãrþi nesuferite în început blând de toamnã.
în sala prea mare ºi prea rece pentru sângele nostru înspãimântat: arn fost rânduiþi fiecare în câte o bancã. Doi profesori necunoscuþi ºi grãbiþi ne-au dictat subiectul. M-am liniºtit de cum am început sã scriu. A doua zi, la acelaºi ceas de dimineaþã, am tradus un paragraf din Seneca filo¬zoful, iar dupã-amiazã am pregãtit versiunea francezã. Eram liberi trei zile. Ne-am întors acasã fericiþi. Am râs pe strãzi, socotindu-ne studenþi.
130
pagãduiam toþi lui Marcu glume antisemite. ªi Marcu rãspundea sen-tenþiind:
- Ovreiul în veci nu piere!...
Eram toþi admiºi la oral.
Ni s-a fixat, pe liste albe ºi oficiale, ziua de examen a fiecãrei serii. Am fost cuprinºi, atunci, de febra nestãpânitã a lecturilor pripite, a rãs¬foirilor nervoase, a memorizãrilor, a fiºelor, a sublinierilor cu creion ro¬ºu. Nu mai mã recunoºteam. Mã deºteptam în zori ºi cercetam manuale aspre ºi seci, pe care nu le deschisesem niciodatã în liceu. Munceam cu un suflet ºi un creier strãin, instinctiv îndârjit. Simþeam cum îmi scad puterile, cum mã voi prãvãli dacã nu uit totul pânã ce scap.
ªi, deodatã, m-am surprins calm, plictisit, dezgustat. Am aºteptat sã se apropie ziua oralului fãrã nici o emoþie.
.„Acum e searã, e cald, se risipesc miresme de ploaie. Dar azi dimi¬neaþã era senin ºi rece. Cãdeau frunzele ºi fructe de castan sãlbatec cã¬deau, ºi trotuarele erau curate, vinete. Am plecat fãrã ºapcã ºi fãrã geantã. Am plecat dupã ce m-a sãrutat mama ºi mi-a fãcut cruce pe frunte ºi a aprins candela. N-am putut goli ceaºca cu cafea neagrã. N-am putut sfârºi cornul. Nu eram emoþionat. Pãºeam alene, evitând bule¬vardele cu tramvaie ºi trecãtori grãbiþi.
Am ajuns în curtea largã printre cei dintâi. Câþiva candidaþi, de la alte licee, rãsfoiau cãrþi din ghiozdane pline. Nu cunoºteam pe nimeni din seria mea. Dar Marcu ºi ceilalþi fãgãduiserã cã vor veni, ca sã afle rezultatul. ■
Ocoleam curtea, fãrã sã mã gândesc la nimic, fãrã sã doresc nimic. La rãstimpuri aº fi strigat: „Sã treacã! Sã treacã..." Dar mã liniºteam ºi pãºeam înainte, fãrã cãrþi ºi fãrã fiºe.
Mi-am amintit ºi m-a tulburat, fãrã nici un rost, pãrerea de rãu cu care o studentã în medicinã, ce cãuta pe fratele meu, mi-a spus:
- De ce nu mai sunt ºi eu în liceu...
Mi-am amintit ºi m-au tulburat alte scene ºi cuvinte aproape uitate. Pãºeam în curtea largã, cu gândurile strãine de examen ºi de comisia care întârzia sã se adune.
Dupã un ceas, am fost chemaþi în coridorul întunecat. îmi priveam tovarãºii: tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid ºi îmi torturam ochelarii.
în clasã nãvãlise prea multã luminã. M-am surprins înciudat cã lipsea catedra. Profesorii s-au aºezat pe scaune. Noi, într-o bancã lungã, unul lângã altul. Eram calm, prea calm.
Am început cu limba ºi literatura românã.
- Poþi sã-mi spui evoluþia sufixelor?
131
Bãiatul privea în gol. Vecinul lui tremura. îl vedeam cã se opreºte cfl greu sã nu ridice degetul. întrebat, a rãspuns; dar a confundat. Aceasta a bucurat pe al treilea vecin, pe care - din sadism - profesorul l-a sãrit,! cercetându-mã pe mine. Am rãspuns poate prea prompt ºi încruntat.
- ªtii exemple din lexicul bizantin?
O întrebare stupidã, dar ºtiam. Miop ºi supãrat, zâmbind la rãstim¬puri prezumþios, profesorul m-a socotit, fireºte, papagal premiant ºi mi-', a pus alte întrebãri, ale cãror rãspunsuri nu se pot memora. Dar a cãzut' singur în cursã, pentru cã înþelegeam pe Eminescu ºi i-am interpretat mai bine decât se aºtepta începutul Scrisorii I. M-a întrebat din istoricii ardeleni, fãrã sã bãnuiascã acele nopþi parfumate când citeam pe ªincai ºi fãrã sã ºtie cã descoperisem de curând la un anticar Istoria filologiei române a lui ªeineanu.
De ce îl persecutã atât? ghiceam cã se întreabã ceilalþi. Poate e evreu.
- ªtii ceva despre originile poeziei populare? I-am spus ce ºtiam. M-a întrerupt.
- Mulþumesc. Cu dumneata am sfârºit.
Prima izbândã îmi dãduse curaj. Am rãspuns la istorie ceea ce dorea curiozitatea bãnuitoare a profesorului: relaþiile lui Petru Muºat cu polonii.
Vecinul meu nu avu noroc.
- Pe unde intra Nicolae Mavrocordat în Bucureºti când venea din
Moldova? _?
- Ce domn român s-a înecat în Dâmboviþa? Aceasta o ºtia ultimul din serie.
- Vlad înecatul.
- ªtii ceva despre el?
- A fost domn al Munteniei... -Bine.
La geografie n-am ºtiut sã spun flora versantului nord-estic al Mun¬þilor Apuseni. N-am ºtiut nici afluenþii Criºului Alb. Am luatpatru. Ve¬cinii mei ºtiau atâtea numiri de râuri ºi munþi...
La fizicã ºi chimie, la limba francezã, am rãspuns tot ce m-au între¬bat. Mi-era ciudã cã profesorul - incult - nu discuta decât despre sino¬nime ºi omonime sau ne punea sã rezumãm Cidul.
- Spune-mi evoluþia aparatului digestiv de la echinoderme pânã la om.
Mi-am amintit lecturile mele ºtiinþifice, anii petrecuþi în laboratorul de fiziologie al Casei ªcoalelor, colecþiile de insecte, volumele lui Brehm, Perrier ºi Fabre. încet, încet, rãspundeam.
132
Mã pasiona întrebarea; fãceam eforturi de memorie, de logicã, de atenþie. Dar profesorul nu era mulþumit. Mi-a socotit memoria proastã.
- Dacã te-ai apucat sã le înveþi, trebuia sã le înveþi pânã la capãt, ca un perfect papagal. Altminteri, nu-þi admir decât o mediocrã încãpãþâ¬nare, ca pentru nota cinci.
Am roºit. Eram umilit, furios, trist. Aº fi vrut sã-i spun: „Ce?..." Aº fi vrut sã-l provoc - pe el, incult ºi îngâmfat profesor al unei ºtiinþe culese din manualele elementare - la o discuþie de filozofie biologicã. Dar n-am putut face nimic.
Mi-am înghiþit amar umilinþa. Sfârºisem.
Am plecat fãrã nici o bucurie, tarã sã þip, fãrã sã alerg pe strãzi, aºa cum îmi fãgãduisem. Am povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. M-au socotit naiv. ªi cinciul e bun.
Am fãcut, pe un colþ de zid, media. îmi da, în orice caz, ºase. Sunt aproape sigur trecut. ªi nu simt nici o bucurie, ºi asta mã doare; mult, mult. ªi de aceea scriu în caiet: ca sã nu uit durerea din ziua examenului meu.
în roman, dacã îl voi scrie vreodatã, voi culege toate stupiditãþile, toatã absurditatea bacalaureatului. Voi dovedi cu atâtea pilde cã trec cei norocoºi, cei favorizaþi, cei tâmpi. Eu n-am vãzut selecþia despre care ni se vorbeºte. Dacã mã întreba la naturale insectele, la francezã romantis¬mul, iar la geografie originile geologice ale munþilor, luam cea mai mare notã.
Dacã mã întrebau altceva, poate luam la toate „insuficient". Am avut noroc, am avut ºi nenoroc. Dacã voi promova, voi promova mediocru, printr-o întâmplare. Pãcatele mele n-au fost surprinse, însuºirile mele n-au fost rãsplãtite. Penibil...
Dacã nu voi trece?...
A început sã plouã: greu, rece, monoton.
E toamnã afarã sau e toamnã în mansarda mea?...
VIII. FINAL
Am scãpat, am scãpat!...
Am trecut singurul din seria liceului nostru. Mã doare cã n-a trecut ªi Marcu. De acum, nu-mi va mai fi prieten. Pe noi ne legau creierele, nu sufletele. Despãrþiþi, cine ºtie dacã nu ne vom uita?...
133
Mi-am citit numele pe listã, cu ochi tulburi. M-am plimbat iarãºi prin curtea largã, cu platani ca în zilele examenului. M-a cuprins deoda¬tã un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Mã între¬bau profesorii, mã întrebau elevii asupra bacalaureatului. Le rãspun-deam pripit. Pe mine mã întristau clasele în care peste puþin timp nu voi i mai zãri nici o faþã cunoscutã. ªi mã întrista portarul, ºi orga mãruntã -"ascunsã sub scarã, ºi dulapurile cu cãrþi din care atât am citit...
Prietenii m-au sãrutat.
- Iatã cã încep rãsplãtirile...
Cine ºtie ce viaþã începe în zilele acestea de toamnã, când eu mã simt atât de schimbat, de strãin, ºi mã simt ispitit sã plâng, sã alerg, sã râd?... Nu vreau sã mã gândesc la Universitate. Caietul acesta e încã un caiet de adolescent. Mai vreau sã scriu numai câteva pagini, ºi apoi sã-l sfâr¬ºesc, pentru totdeauna.
Cine ar putea înþelege tristeþea sãlbaticã a acestui sfârºit pentru totdeauna?... O viaþã se închide. Voi rãsfoi mai târziu caietul ºi, poate, nu-l voi rãsfoi - ca pânã acum - singur...
Scriu cu greu. Mã simt furat de noi desfãtãri, de gânduri noi: Uni¬versitatea... ªi mã simt încã legat de adolescenþa mea, de acel roman pe care nu l-am scris.
Nu l-am scris, pentru cã nu puteam descoperi în mine ºi în ceilalþi un roman. Eram cu toþii contururi, nostalgii, mediocritate. Câteodatã ridi¬coli, câteodatã eroici. Cum aº fi putut iscodi în lumea aceasta un conflict '■ care sã ducã la un roman?...
Nu l-am scris ºi mã apasã viaþa mea ºi viaþa adolescentului pe care -l-aº oglindi în roman.
Nu înþeleg nimic din tot ce vieþuieºte acum în jurul meu. Mã obs&l deazã romanul, mã chinuie atâtea fapte care trebuie spuse. ªi nu ºtiuj
cum sã-l scriu ºi nu pot sã-l scriu...
*
Soarele se iveºte din nou.
Soarele se întunecã.
Astãzi am colindat câmpurile cu miros de toamnã, ca în dupã-ami« zile copilãriei. Am revãzut atâtea lucruri. Am plâns ca un adolescenta lângã un copac, descoperind un colþ albastru de cer. N-am ºtiut ºi nj m-am întrebat.
Am venit acasã.
De acum va trebui sã muncesc mult, sã muncesc fãrã odihnã, sã-nj istovesc crunt anii tinereþii. ªi nu pot munci. Mã lovesc, îmi muºc bu zele, ºi nu pot munci...
134
Se sfârºeºte, însângeratã, toamna.
Mansarda mea a rãmas aceeaºi: blândã, singurã, tristã. Eu am sã scriu Romanul adolescentului miop. Dar am sã-l scriu ca un Jurnal al autorului. Cartea mea nu va fi un roman, ci comentarii, note, schiþe pen¬tru roman. E singurul mijloc de a surprinde realitatea, firesc ºi dramatic.
*
Plouã, plouã.
Dintr-o mansardã iubeºti întotdeauna ploaia. Vreau sã închei Jur¬nalul în aceastã zi de toamnã. îl închei, pentru cã mã arde dorul de a începe chiar acum romanul. Am schiþat cele dintâi capitole.
Voi scrie:
„Pentru cã am rãmas singur, m-am hotãrât sã încep chiar azi Roma¬nul adolescentului miop..."
Sunt fericit cã în grãdinã plouã...
SFÂRªIT
Volumul II [GAUDEAMUS] 1928
[PARTEA I]
/. DECOR
Castanii erau umezi dupã ploaie, bulevardele reci, ºi deasupra mea, toamna.
Pãºeam sfielnic ºi stânjenit de privirile celorlalþi. Mã încruntam ca sã prind curaj. Rezemat de zid, pe coridorul ce ducea la secretariat, mã desfâtam. Aº fi vrut sã nu mã descopere nimeni, ci eu sã-i descopãr pe toþi. ªi mi-erau toþi dragi, ºi gândeam de-acum, ei îmi sunt tovarãºi... Zãream prea multe studente, ºi toate mi se pãreau frumoase, ºi le soco¬team asemenea Hypothiei. Simþeam cum cresc în mine nãdejdi ºi do¬ruri, ºi cum se iscodesc neliniºti. îmi spuneam: nu e aºa cã aceºtia sunt cei mai frumoºi ani? ªi nu ºtiam dacã trebuie sã-i stãpânesc sau sã-i las sã mã stãpâneascã.
Trecuserã acele nopþi tulburate de gramatica greacã. într-o dimineaþã dureros de seninã m-am coborât din mansardã. Flori de tufãnicã mã ispiteau. Cerul era înalt, înalt. Casa mi se pãrea atât de bunã, de dragã. Curtea îmi era prietenã. Tufele mari de liliac se umileau în soare. Atunci am hotãrât: greaca n-am s-o învãþ acum. S-ar fi spus cã aºteptam un fapt de mult fãgãduit. ªi nu ºtiam ce aºtept.
Trebuia sã-mi gãsesc prieteni noi. Dar nu cutezam sã vorbesc cole¬gilor care se aºezau în bãncile din fund ºi-mi priveau bãnuitori lentilele ºi zâmbetul. Nu cutezam sã vorbesc colegelor, care se aºezau în bãncile din faþã ºi nu mã priveau deloc. Aºteptam.
...Ploua, ploua. Eu îmi cumpãrasem cãrþi multe dupã bacalaureat. în mansardã, singur, citeam. „Cea dintâi toamnã" gândeam eu. ªi zâm¬beam.
...Cel dintâi curs, în amfiteatrul „Maiorescu", ascultat lângã fereas¬trã, înciudat de amurgul prea sângeriu ºi de mâna vecinei mele, prea albã, prea caldã... Jos, pe bulevard, treceau oameni care nu ne cunoºteau
136
profesorii. Gândul acesta stupid mã împiedica sã înþeleg elogiul filozo¬fiei ca supremã încoronare a activitãþii pãmântenilor. Domnul vorbea rar, clar, obositor de clar ºi de rar. La sfârºitul orei, duduile îºi potoleau enervarea închizând ºi deschizând genþi suspecte. Erau ºi dudui care luau note. Aveau urechile mari, pãrul adunat sãlbatec deasupra cefei pa¬lide. Zãream tineri cu atitudini de gânditori la congres. Frunþile desco¬perite, sprâncenele încruntate, obrajii rezemaþi în pumn.
Coboram scãrile, ºi globurile galbene rãsãreau în searã.
Pe coridoare, perechi ºi grupuri. Perechile, lângã ferestre, cu ochii în toamnã. Grupurile, lângã ziduri, dispreþuiau studenþii sfioºi sau studen¬tele cu rochii prea lungi. Grupurile întotdeauna râd; perechile tac întot¬deauna.
Cea dintâi schimbare: mi-au fost simpatici sentimentalii. „Ei doar înþeleg cã totul nu e decât o glumã", gândeam. De ce mã întristau hotãrârile adolescenþei, întãrite în ceasuri tulburi?...
Mã stânjenea pãlãria, prea mare ºi prea neagrã. Fratele meu a în¬cercat sã glumeascã: studenþii sunt poeþi ºi bohemi. Dar eu aveam man¬sardã, ºi nu scrisesem niciodatã versuri. Sub pãlãria mare, pãream mai degrabã un zugrav german. O purtam numai în ploaie. ªi toamna plouã, plouã...
Cea dintâi dovadã cã adolescenþa mea era definitiv încheiatã: nu mai scriam Jurnal. Totul se rãfuia, de-acum, în suflet, tãinuit. O altã dovadã: ceream ºi cãpãtãm bani pe cele ce publicam. Aveam bani mulþi ºi-mi cumpãram cãrþi scumpe.
...Strãzile erau tot mai reci, zidurile tot mai mohorâte. Castanii îmbãtrâneau cu o toamnã ºi iedera ruginea printre ferestre.
Dimineaþa, sufletul mi-era clar. Seara, sufletul se tulbura. De ce mi-am uitat visurile care înfloreau ºi se alungau în somn neliniºtit?...
Pe coridor, în faþa unei uºi, seara, am lovit o duduie care m-a privit enervatã. Am fost palid, apoi roºu, apoi palid. Am aflat mai târziu cã pe duduie o cheamã Bibi. De arunci o salutam umilit. Bibi nu-mi rãspun¬dea. Dar de ce îi spuneam eu Bibi?...
Nu aveam noroc. Nu-mi întâlneam colegii din liceu la nici un curs. Mã obiºnuisem, însã, cu câteva chipuri. Un student basarabean, înalt, spãtos, bãlai, aproape chel. Era înscris la Teologie, Drept ºi Filozofie. Nu pierdea nici un curs ºi îºi transcria notele în caiete mari, liniate. A fost la Atena, la Sofia, la Paris. Nimeni nu ºtia mai mult. S-a împrietenit cu un evreu care iubea o evreicã frumoasã. Era urât, dar o iubea. Am în¬þeles aceasta când mãrturisea basarabeanului: „E aºa de inteligentã!...", trist, trist.
Mã întâlneam ºi cu o studentã cârnã, care citea cãrþi de filozofie germanã ºi se mândrea cu feminismul. Discuta cu oricine filozofia
137
germanã ºi feminismul. Avea un început de frazã foarte ciudat: „Mã rog, I mã accepþi ori nu mã accepþi?"
Feminista dispreþuia studentele frumoase ºi studenþii inculþi. Am surprins un crâmpei de convorbire.
- Dacã n-au citit pe Hegel, nu-s buni de nimic! -Zãu?...
Unul, indiscret.
- Dar mata de unde ºtii?
- Eu, domnule, sunt feministã. Altul, cãtre vecin.
- Sã fie sãnãtoasã...
Câteodatã venea însoþitã de un tânãr palid ºi firav. Cei care stau în bãncile din fund ºopteau cã e un convertit.
Mai întâlneam o fatã brunã, cu pãrul retezat pe frunte, care vorbea blajin ºi învãþa cuvinte latineºti pânã ce începea cursul. Am surprins-o într-o zi citind un caiet cu versuri. A roºit. De atunci îmi zâmbea, iar eu o salutam.
...Dacã ploua seara, dupã sfârºitul seminarelor, aºteptam pe cori¬dorul cu ferestre largi. încet, încet, mi-a pierit sfiiciunea. întâlneam stu¬denþi de la Teologie, cu plete, cu bãrbi tinere ºi aspre. ªi studenþi sãr¬mani de la Litere, care blestemau ploaia, pentru cã îºi pierdeau masa la cantinã. ªi studente din oraºe depãrtate, cu ochi bãnuitori ºi ciorapi pã¬taþi de noroi. Porneau grupuri, grupuri la cãmin, cu servietele sub braþ.
Când trecea ploaia, pe strãzi spãlate ºi reci, mã întorceam acasã. Priveam ferestre luminate ºi ghiceam odãi calde, intime, cu paºi moi,
feminini, pe covoare blânde. ªi nu-mi îngãduiam sã fiu trist.
*
Toamna, cu tristeþi ºi amurguri, a trecut. Acum, dupã doi ani, amin¬tirile sunt amare ºi grele. Iar eu scriu povestirea aceasta liniºtit ºi înãsprit de paºii pe care i-am fãcut. ªi scriu o povestire care nu e, încã, încheiatã. Viaþa se vieþuieºte înainte, iar eu scriu ceea ce a vieþuit.
//. PREªEDINTELE
Toamna am sfârºit-o singur. ªi, deodatã, la începutul lui decembrie, mansarda s-a luminat. Cãdea seara, iar sus, la mine, se înstruneau coruri. Faptul s-a petrecut atât de repede... Am început sã uit împreju¬rãrile în care am cunoscut pe doctorandul cu fruntea latã, cu zâmbet nervos în colþul buzelor subþiri. Mi-a vorbit, de-a lungul bulevardului,
138
cum oraºul nu are încã un cerc studenþesc, cum trec anii universitãþii fãrã ca nimeni, încheindu-i, sã-i cunoascã. Un bãtrân vrea sã-ºi dãruias¬cã averea pentru Cãmin, dacã cercul ar exista... ªi cercul nu existã, pentru cã fiecare se mulþumeºte sã-ºi petreacã anii cu cei câþiva tovarãºi vechi, de care îi leagã copilãria sau liceul. Dacã s-ar gãsi, undeva, o camerã pentru început...
- Am eu o mansardã.
Doctorandul s-a împotrivit; studenþii ºi studentele sunt zgomotoºi, nedisciplinaþi. Vor stânjeni ºi obosi pe cei de acasã.
- Mansarda e a mea...
Am primit-o numai pentru coruri. Ne-am despãrþit în noapte, fericiþi. Dimineaþa, urcase treptele de lemn ºi ciocãnea la uºã.
- Ce de cãrþi, ce de cãrþi...
Mi-a spus de tot ce fãcuse dupã ce ne-am despãrþit; adunase cinci colegi pentru comitet, scrisese apeluri pentru studenþii oraºului, obþi¬nuse cei dintâi bani de la bãtrân, comandase la tipografie buletine de în¬scriere, cumpãrase dosare ºi hârtie. Aducea o geantã încãrcatã. Medi-' cinist, socoti volumul aerului din odaie.
- Mai mult de douã ceasuri, pentru cincisprezece persoane, nu se poate... Dupã douã ceasuri deschidem ferestrele... Voia sã vesteascã, prin ziare, o întrunire ºi nu gãsea salã. M-am îmbrãcat, zorit, ºi am plecat amândoi la directorul liceului.
Bãtrânul încerca sã se înduioºeze: venisem acum nouã ani, mic ºi sfios; iatã-mã acum student; am sã-mi mai amintesc, oare, de directorul bãtrân, un pãrinte al sufletului meu de adolescent?... Doctorandul îºi muºca buzele de nerãbdare. La ce sunt bune toate acestea, acum? începe o nouã viaþã, rodnicã ºi avântatã. Ne poate da ºi el o mânã de ajutor? Primeºte sã ne împrumute sala de muzicã pentru cele dintâi întruniri?
- Fireºte, pentru studenþi...
A mulþumit, cald ºi scurt, ºi a plecat; la Universitate, la ziare, la decanat, la cantine.
Pe drum, întorcându-mã singur, cu amãrãciunea amintirilor directorului în suflet, am întâlnit cei dintâi fulgi.
- Decembrie...
A doua zi de dimineaþã, ferestruicile mele pãreau albastre sub zãpa¬dã, în odãiþã, frig ºi tristeþi. Am adus jãratec mult ºi lemne multe, albe. Lângã sobã citeam înciudat informaþia la rubrica „Universitare": ,^is-tâzi, la ora 5, studentele ºi studenþii care vor alcãtui corul oraºului sunt rugaþi sã se înscrie la sediul provizoriu din mansarda...".
Am alergat jos.
- La cinci avem oaspeþi.
- Câþi?
139
- Nu ºtiu; douãzeci, treizeci. Dar se face selecþie... Unii vor pleca imediat...
Mama nu a crezut în „oaspeþi" pânã ce nu a vãzut pe duduia care întreba.
- Vã rog, aici e o mansardã, sediu provizoriu?...
Fireºte, era Bibi. Doctorandul nu venise. Eram nerãbdãtor ºi mã întrebam dacã e destul de cald, dacã jeþurile sunt comode, dacã rafturile sunt curate. Bibi nu se aºtepta sã mã vadã ºi, mai ales, sã mã gãseascã singur.
- Numai dumneata ai venit?
- Eu sunt... sã vedeþi...
- Aºa e, mansarda e a dumitale...
- Tocmai. Tãceam, stânjenit.
- Dumneata lucreazã înainte; eu am sã citesc ceva de aici... Luase Corydon. Mã înroºii.
- E bine?
- E interesant.
- Roman?
;
- Adicã cum?
■ - N-aþi citit nimic de Gide?
- Ba da. Un manual de Economie politicã. Dezarmat, precizai.
- Acela-i de Charles Gide.
- O! pardon! ªi ãsta-i Andrei... Zâmbea, cu ochii în carte.
- Cunosc ºi eu un Andrei, foarte bine, student la Politehnicã. Un schior...
Aprobam.
- Da, da...
O rugai sã ia loc pe un jeþ, între rafturi.
- Nu te plictiseºti d-ta singur aici? Minþii, prezumþios.
- Nu sunt cu totul singur... Mã privi lung.
- Ciudat; nu pari îndrãgostit. Palid, palid.
M-a mântuit doctorandul; intrase fãrã sã se vesteascã, cu geanta umedã de fulgii topiþi, cu fruntea înãspritã de frig.
- Nu mã prezinþi domniºoarei?...
140
Cum era sã-i spun cã o cheamã Bibi? S-a prezentat singurã. I-am reþinut numele.
într-o jumãtate de ceas, mansarda era plinã de studenþi ºi studente. Se adunase, la o masã, comitetul provizoriu. Pe aceia îi cunoºteam: doi de la Politehnicã, un sublocotenent în ultimul an de Medicinã, un tânãr slab ºi gârbovit, care fuma mult ºi-ºi cântãrea cuvintele. Ceilalþi, strãini. N-au avut loc decât prea puþine dudui, pe scaune ºi pe pat. Ascultam cele ce le spunea preºedintele.
Nu era orator. îºi cãuta cuvintele, dar le rostea definitiv. A amintit donaþia bãtrânului. Dar cercul nu exista. Trebuie închegat, cât mai repede. Corul ºi festivalul ne vor aduce bani. Vom merge cu colindele la miniºtri, la rector, la Palat. Cercul trebuie sã ajungã persoanã moralã ºi, apoi, persoanã juridicã. Astfel, va putea primi donaþia. în acelaºi timp, trebuie sã încercam o „viaþã studenþeascã".
Oaspeþii mei se înflãcãraserã. Fãgãduiau ajutor, muncã, entuziasm.
- ªi disciplinã, condiþiona preºedintele.
Un tânãr oacheº fu desemnat dirijor. Era mãgulit ºi rugã pe fiecare sã-ºi încerce glasul. Fetele protestarã.
- Noi ne cunoaºtem glasul din liceu... Bãieþii, obraznici.
- E mult de atunci...
O duduie albã ºi cuminte se supuse.
- Do, re, mi, fa, sol, la, si...
Studentul înalt ºi þigãnos, cu buze mari, care stãtea rezemat de uºã, îºi dãdu pãrerea.
- Tenor...
Râsete. Duduia se fãcu roºie, micã, umilã. Interveni preºedintele.
- Domnilor, mi-aþi fãgãduit...
O studentã, cu ochii negri în cearcãne, cu buzele umede ºi nãrile tremurând, se enervã. Avea bucle negre, retezate la ceafã ºi mâinile dez¬golite pânã la umeri.
- Domnule preºedinte, sã înceapã ei întâi! Bãieþii protestarã, înfricoºaþi.
- Primatul sexului frumos...
- Primatul curajului, replicã o blondã.
în tumult, eu îmi cãutam mansarda. Fum de þigarã, miresme de vest¬minte feminine, umbre. Rafturile priveau, mute. Deasupra cãpãtâiului, la pat, iconiþa îºi scutura frunze din coroana uscatã de salcie. Mã sim¬þeam atât de fericit ºi atât de stingher!...
Intervenþia preºedintelui soluþiona dilema.
- Duduile vor face game, iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte. Bãgaþi de seamã sã nu spargeþi geamurile...
141
îi auzeam cum conspirã.
- Suntem rãciþi...
Fetele au acceptat atunci sã înceapã, dacã ei fãgãduiesc cã vor fi liniºtiþi. Duduia cu cearcãne sfârºi gama corect, provocator.
- Numele d-voastrã ºi facultatea?
- Nonora... Drept ºi Conservator. Bãieþii.
- Aaa?!
A doua zi au început repetiþiile. într-o dupã-amiazã, fetele, în cealal¬tã, bãieþii. Aceasta a nemulþumit pe bãieþi. Veneau târziu, fumau ºi nu erau atenþi la dirijor. A trebuit sã se accepte repetiþii comune. Bãieþii se adunau cu o jumãtate de ceas mai devreme. Unii îmi cereau politicos iertare cã mã întrerup. ªi începeau sã discute greva studenþeascã. Erau câþiva îndârjiþi, alþii purtaþi de curent, alþii împotrivã.
- Dumneata ce crezi?
Eu nu voiam sã cred nimic. îi ascultam. De cum sosea cea dintâi fatã, discuþia se înflãcãra.
- Selecþia prin sex, gândeam eu.
Fetele s-au plâns preºedintelui cã „se face politicã". ªi preºedintele a interzis-o, ca prilej de dezordine. Dacã domnii colegi vor, sã discute problema în altã parte, pe îndelete.
Repetam Gaudeamus igitur... Se pogora în mansardã, prin fum de þigarã, printre cãrþi, pãreri dintr-un Heidelberg ce înviazã. Era cald îmre pereþii albi, ºi ne bucuram cã afarã ninge, ºi ninge mult. Corurile strã¬bãteau prin ferestruici ºi înviorau strada. Fetele ajunseserã prietene. Se adunau în jurul sobei de zid, rãsfoiau intrigate cãrþi germane. Le ghi¬ceam cum, searã dupã searã, sunt tot mai ispitite de mansarda mea. La început, îmi mãrturiseau neliniºtea cu care pãºiserã într-o odaie scundã, fãrã covoare, cu rafturi multe ºi þigãri fumegând. Era atât de nou, de ne¬bãnuit... Se surprindeau, apoi, dorind ceasul repetiþiei. Era „simpatic".' Poate visau, poate îºi aminteau romane sau poate nãdãjduiau...
Nonora era tot mai provocatoare. Nu alegea. Zâmbea fiecãruia, accepta cât de mulþi curtenitori, îºi lãsa admiraþi cu pleoape apropiate genunchii, sânii, umerii. Supãra fetele, pentru cã cerea în fiecare searã tovar㺠care s-o conducã acasã. Sedusese ºi pe preºedinte, care acum d întreba, în discuþii:
- Domniºoara Nonora ce crede?...
într-o dupã amiazã, am vãzut cum se lãsa sãrutatã, la capãtul se de un student frumos ºi prost.
- Eºti obraznic... Mi-ai luat tot rouge-u de pe buze...
- Atât?
Se împrietenise cu Bibi. Veneau împreunã la repetiþii.
142
- Cine îmi scoate ºoºonii?
Poate vorbise ºi pentru mine. Se aplecau cinci tenori.
- încet, încet!... N-am oferit decât ºoºonii!...
Favoriza pe Radu. îl întâlnise într-o searã la mine, ºi poate i-a plãcut urâþenia lui de miop voinic ºi cinismul celui care se lasã stãpânit de soartã. Radu era singurul prieten de care nu mã despãrþise toamna. Pe ceilalþi îi vedeam rar ºi comentam lucruri neînsemnate. Erau furioºi cã îmi înstrãinasem mansarda unui cerc de necunoscuþi.
- în curând ai sã ajungi antisemit...
Pãstram aceeaºi intimitate în vorbã. Dar eu îmi cãutam prieteni noi. Radu îmi era aproape un prieten nou. Descopeream în el, dupã ce ne despãrþeam, atâtea daruri pe care nopþile sfârºite în cârciumi nu le nãruiserã...
ªi Radu venea în fiecare searã la mine, de când aflase cã vine Nonora. O întovãrãºea numai el acasã. Nonora îl prefera studenþilor, pentru cã era inteligent, cinic ºi „spiritual". Ceilalþi erau frumoºi ºi vul¬gari. Continua, totuºi, sã se lase îmbrãþiºatã de toþi cei care îndrãzneau. Sãruta cu buzele desfãcute, cu capul rãsturnat. Se plângea apoi cã „sãl¬baticii îi luau tot rouge-ul".
Bibi mi-a prezentat pe Andrei: înalt, spãtos, brun, cu priviri de mun¬citor ambiþios. Voia sã ajungã inginer ºef. Inteligent ºi volubil, se prefã¬cea curios de ºtiinþã, dar îºi ascundea cu greu ambiþia. El voia sã ajungã inginer ºef. Mi s-a pãrut cã Bibi îl iubeºte. M-a întrebat a doua zi cum îl gãsesc? L-am lãudat, fireºte. Bibi s-a trãdat.
- Ai vãzut ce sprâncene are?...
La cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenþi. Nu credeau în fãgãduielile preºedintelui: persoanã moralã, juridicã, cãmin, colonie. Se simþeau însã bine în acea salã de muzicã, alãturi de atâtea fete frumoase ºi bãieþi deºtepþi. Preºedintele izbutise sã capete semnã¬tura rectorului pentru un act însemnat, izbutise sã smulgã o subvenþie de la Prefecturã ºi aprobarea pentru colinde, festival, tombolã. Avea întot¬deauna geanta plinã ºi era întotdeauna grãbit. în mai puþin de douãzeci de zile alcãtuise un cerc recunoscut, înscrisese membrii, gãsise sediu provizoriu, împãrþise sarcinile comitetului. îºi pregãtea, în acelaºi timp, teza în laboratorul de balneologie, cu halat alb ºi fruntea încreþitã.
Membrii îi erau recunoscãtori pentru un singur lucru: cã le dãdea prilej sã se întâlneascã ºi sã se amuze. Studentul înalt, care stã totdeauna lângã uºã, a fost poreclit „GaidarofF'. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbale ale ºedinþelor de comitet, fãrã sã fie chemat la ordine. Colegii l-au îndrãgit ºi îl bat cu bulgãri dupã fiecare repetiþie.
143
La a doua întrunire s-au plãtit cotizaþiile. Un fapt care m-a uimit: n-a protestat nimeni. Dupã ce s-a sfârºit adunarea, am trecut toþi pe terenul de fotbal, vecin liceului, ca sã ne batem cu zãpadã. Loveam îndârjit, cu deosebire în preºedinte, care interzisese mãnuºile ºi bulgãrii prea pie-troºi. Taberele s-au despãrþit în câteva clipe. La dreapta mea lupta No-nora, apãrându-se cu servieta, chiuind, îndemnând, blestemând. Aple-cându-mã sã strâng bulgãri, simt zãpadã pe gât, pe pãr. Nonora râdea provocator, cu capul rãsturnat.
- Dumneata trãdezi...
- Spune-mi, Nonora...
- Dacã mã rãzbun ºi te îngrop în zãpadã?
- De vie?
- Uite, am glumit. M-ai iertat...
Tremuram. Se lãsase frig peste zãpadã. M-am întors acasã cu paºi uºori. Aº fi alergat. în mansardã am privit oglinda mult, mult. M-am ho¬tãrât sã-mi las pãrul lung, sã-mi îngrijesc faþa ºi sã-mi cumpãr gulere albe.
Citeam, dar sufletul meu nu mai era al cãrþilor. Ceea ce înþelegeam ºi simþeam din cãrþi, însemnam pe hârtie, cu creierul. Munceam ca la împlinirea unei datorii sau a unui obicei. Mã gândeam tot mai rar la mine însumi. Evitam sã mã adâncesc, sã mã întreb, sã rãspund.
Pentru cã pãrãsisem disciplina Jurnalului, îmi îngãduiam sã mã contrazic faþã de mine, zi de zi. Nu urmãream nici o idee intimã. Lec¬turile nu mã mai neliniºteau. Le închideam în creier, în ceasul când în¬cepeau repetiþiile. Vieþuiam o viaþã nouã, ispititoare. Descopeream zi: dupã zi cum sã ajut duduile la îmbrãcat, cum sã rãspund modest ºi po¬liticos laudelor aduse bibliotecii, cum sã zâmbesc, cum sã-mi îndulcesc asprimea privirilor.
Austeritatea adolescenþei se risipise în toamnã. Uitam cu mulþumire tulburãrile care altãdatã îmi scurtau nopþile. Pãrãsisem ambiþiile cu care învinsesem liceul. Mã simþeam atât de fericit în mansarda mea plinã de tineri... Pierdeam tot mai multe nopþi cu Radu. Vorbeam despre Nonora. El o sãrutase; sãruta pãtimaº, muºcând buzele. Eu mã prefãceam nepã¬sãtor, pãstrând masca sufletului vechi, care se nãruia fãrã sã-i înþeleg, împrejurãrile.
Mã deºteptam dimineþile tot mai târziu. Mã aºezam la masã ca un funcþionar care aºteaptã fluieratul fabricilor. Citeam, citeam. S-ar fi spus cã cineva mã însãrcinase sã-i rezum anumite cãrþi. Rezumam corect, fãrã grabã. Adunam fiºe în cartoane. ªi mã surprindeam gândind gân¬duri obraznic de streine fiºelor.
144
Noapte cu colinde la Patriarhie ºi Palat, îngrãmãdiþi în maºini mari, fetele în costume muscelene, noi aprinºi de vinul patriarhului ºi îmbãtaþi de izbândã... ªi regele care ne întrebã, pe fiecare:
- Dumneata?...
- Chimia industrialã, Majestate...
ªi masa cu belºug boieresc de la Patriarhie, ºi Gaidaroff care se întrebã câte þigãri putem pune în buzunar, ºi Nonora care se înecase cu un cataif, ºi preºedintele care râdea fericit ºi sorbea pahare cu vin roºu, ºi dirijorul care ne felicita...
Am colindat, tot mai bine dispuºi, la trei miniºtri, un filantrop, un director de ziar ºi la decan. Dupã miezul nopþii, maºinile ne-au lãsat în faþa unei curþi ciudate. Era surpriza preºedintelui: o salã, la un prieten, cu pregãtiri pentru petrecere pânã dimineaþa. Exclamaþii, uimire. Mã aflam între Bibi ºi Nonora. Bibi descoperise un plic de vizitã ºi se distra scriind pe margini întrebãri: „La ce te gândeºti?" Nonora rãspunse: „La cel care trebuie sã moarã". Eu am adãugat: „Când?" Nonora scrise: „Acum". Bibi era înciudatã: ... „De ce?" Eu citai din Coºbuc: „Nu cer¬ceta aceste legi...". Nonora: „Eºti nostim". Bibi: „Numai atât?" Eu: „Su¬fãr". Nonora: „Minþi". Eu: „Ai ghicit". Bibi: „în prudenþã stã fericirea". Eu: „Zãu?" Bibi: „Obraznicule!" Nonora: „împãcaþi-vã". Eu: „Nu mai avem loc pe plic"...
Spre dimineaþã, cu zãpada îngheþatã sub stele, am întovãrãºit dudui¬le acasã. Noaptea trecuse atât de repede... Se statorniciserã perechi, care îºi aruncau glume cu tâlc. Gaidaroff îºi fumase toate þigãrile lângã o studentã în Farmacie, micã, ochi drãcoºi, sâni ispititori. Preºedintele, în capãtul mesei, emoþionat:
- Domniºoarelor ºi domnilor... Bãieþii, entuziasmaþi:
- Vivatprofesores... Bibi, zâmbind:
- Eu, aº... O blondã.
- Eu m-am întristat stupid... Haide acasã... Nonora.
- Mã plictisesc Radule, cautã-mi ºoºonii...
Radu suferise toatã noaptea, între douã studente care vorbeau cu vecinii. A fost fericit cã l-a chemat Nonora. A condus-o acasã, braþ sub braþ. Eu am întovãrãºit pe Bibi ºi cãutam fraze în care sã-i pot spune: tu,
fãrã sã roºesc. Izbuteam.
*
Zile stãpânite de viaþã, îndoieli ºi reculegeri nu ajungeau în suflet. ªi eram fericit, în început de iarnã albã.
145
///. NONORA
Nu gãseam prilej sã-mi surprind tulburarea. Ceasurile erau tot mai I puþin ale mele. Le împãrþisem: cãrþilor ºi cercului. Cãrþi se adunau, multe. Cercul se însufleþise. Ne întâlneam, încã, în mansardã, pe înserat. Pregãteam balul ºi festivalul. Duduile îºi cãutau tovarãºi pentru tom- j bolã. Preºedintele semna tot atât de multe hârtii ºi compunea tot atâtea j proiecte. Vicepreºedintele, cel de la Chimia Industrialã, palid ºi calm, cerceta propunerile cu zâmbet ºi logicã glacialã. Nu se entuziasma, nu vorbea, nu se lãsa copleºit de efuziuni colective. Zâmbea dupã fiecare discurs.
- Acum, sã examinãm ºi teza contrarie...
îl enervau retorica ºi cãrþile lui Nicolae Iorga. Atât. Bibi se gândea tot mai mult la Andrei, ºi tot mai prietenoasã se arãta faþã de mine. A pritnit cea dintâi sã petrecem noaptea Sfântului Vasile, împreunã cu „elita", la mine, sus. Nonora, surorile bune de la sopran, poreclite „Flo¬renþa", douã mediciniste sentimentale, blonda Mãriuca, Gaidaroff, co- j mitetul, câþiva de la Drept, Radu, Andrei erau invitaþii. Preºedintele a ' hotãrât suma pe care trebuia s-o depunã fiecare pentru sticlele de. ºampanie.
In ajun m-a vizitat un student spãtos de la Politehnicã, cu zâmbet umed ºi cu ochi pistruiaþi. Mi-a spus cã e membru în cercul nostru, cã ºi-a plãtit cotizaþiile ºi vrea „sã petreacã revelionul" cu noi. îmi vorbea intim, cu glas de bas cinic, ºi-mi spunea „ºefule". Fireºte, am acceptat. La plecare, clipind din ochi:
- Jocuri au sã fie?
- Nu ºtiu; preºedintele...
- Ce preºedinte, ºefule?! Jocuri de societate, pupãm ca leii!... Seara, „ºeful" a venit cu un tânãr livid ºi serios, pe care ni l-a
prezentat: Gabriel.
- Noi îi zicem „Malec". E student ºi el, sãracul, la Drept.
Râdea familiar. Apoi, cãtre Gabriel care nu îndrãznea sã treacã pragul:
- Mã „Malec", mã! Hai bã, studenþeºte!...
în mansardã se fãcu, dintr-o datã, tãcere stânjenitoare. Fetele se adunaserã lângã sobã ºi aºteptau. Comitetul era încurcat. Eu zâmbeam ºi ofeream scaune noilor-veniþi. Nonora îi privea provocator. „ªeful' uitase sã-ºi scoatã galoºii, cu ochii la ea.
- Domniºoara e studentã?
146
'-Nu.
- Pãcat, am fi fost colegi. Fetele râserã. Gaidaroff interveni.
- Nu suporþi vizitele fãrã galoºi? „ªeful" hohoti, fericit.
- Eºti bun! Ce zici, mã „Malec"?
„Malec", livid ºi serios, privea pe Nonora. Fu ajutat sã-ºi desfacã paltonul. Se aºezã pe scaun, fãrã sã mulþumeascã. Iarãºi tãcere.
- Pe mine mã cheamã Gabriel...
- ªtim, ne-o spuse domnul...
- Elefterescu, Elefterescu... îþi place, mã „Malec"? îmi uitarã numele.
- Ca la Cluj, mã, cu ungurii. Mã iertaþi ... era sã-i înjur... Aºa-s eu, patriot. Tatã-meu, spaima jidanilor... Sunteþi antisemiþi?...
Verva domnului Elefterescu ne stânjeni. La rãstimpuri, eu riscam câte un: „Da, da..."
„ªeful" ne-a vorbit de bãtãile lui, la Cluj, cu sublocotenenþii.
- A fost latã rãu. O datã eºti student! Unuia i-am zis numai atât: „Mã?'... A fugit, sãracul. Râdea mãgulit.
- Eu nu-s omul sã mã dau înapoi când e vorba de patriotism!... Noi aprobam. „Malec" privea pe Nonora, fix, resemnat, livid. O
enerva. întorcea ochii, schimba scaunul, se prefãcea plictisitã. „Malec" o privea, calm.
- De ce te uiþi, domnule, aºa la mine?
întrebarea izbucni înfuriatã. Domnul Gabriel tresãri ºi întoarse capul ordonat, fãrã sã rãspundã. „ªeful" fãcea haz.
- Aºa-i cã-i nostim?... Am spus eu c-o sã petrecem bine... Studen¬þeºte!... Auzeam ºi de ºampanie. Aia la miezul nopþii. Nu vã dau voie mai înainte, nici mort! Eu beau douã pahare, sã ºtiþi! Nu mã cunoaºteþi... Ce zici, mã „Malec"?...
S-ar fi spus cã, jvialec" se încorda sã zâmbeascã. Nu izbuti decât sã-ºr frece pleoapele ºi sã-ºi subþieze buzele.
- Aºa-i firea lui, tãcut. Azi e mai vorbãreþ, încã... sã-l vedeþi când îl ceartã nevastã-sa... Rumoare.
- E cãsãtorit?...
- Da, din liceu... ªi are o nevastã frumoasã... Paria d'italiano con me e con altri...
Mansarda se însufleþi într-o clipã. Fetele îºi ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel. Preºedintele se luminã. Gaidaroff se apropie ºi îi oferi þigãri. Domnul Gabriel se fãcu palid, aProape cadaveric. Situaþia era ciudatã, cu neliniºti comice, groteºti, Gagice. „ªeful" râdea.
147
- O nevastã... ªi bine a fãcut: are acum casã, masã, ce-i trebuie... El ? la slujbã, nevastã-sa la Universitate... fericiþi...
Domnul Gabriel fãcu iar eforturi sã zâmbeascã. Nu izbuti. începu atunci sã priveascã, îngheþat, pe Nonora. Privire iritantã, care tulburã, i insinueazã spaime de coºmar, deprimã, nimiceºte siguranþa. Nonora se ridicã de pe scaun.
- Eu plec.
Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o bãnuiam în seni¬nãtatea lui glacialã. Se scuturã. Apucã paltonul, pãlãria ºi fugi. N-am avut nici timpul sã-i aprind lampa pe scara de lemn. îl auzeam, înspãi¬mântat, cum alunecã, trosnind treptele.
- Ce fãcuºi, mã „Malec", mã? Unde plecaºi? Stai, mã, sã petrecem cu studenþii... ºampanie, jocuri, mã!...
„ªeful" se întoarse zâmbind.
- Aºa face el... Dar îi bãiat bun...
începu sã vorbeascã. îl ascultau toþi, înciudaþi. Radu fuma mult, Nonora era enervatã. ªopti.
- útia ne-au stricat petrecerea!...
Atunci se auzirã bulgãri moi în geam. Aplecându-mã, zãrii prin ferestruicã pe „Malec". Domnul Elefterescu îi fãcu senme. Ne priveam unii pe alþii, fãrã sã înþelegem.
- Plânge, sãracul... Mã duc ºi eu.
Mi se pãru atunci cã în mansardã se fãcuse frig. înfundai lemne în sobã. „ªeful" strânse câteva mâini, zâmbind trist.
- Pãcat de ºampanie...
Dupã ce am auzit poarta închizându-se, jos, în curte, am rãsuflat. Preºedintele era furios.
- Cine i-a adus, domnule?...
- Sãlbatici...
- „Malec" suferã de un început de idioþie... Vicepreºedintele îºi rosti pãrerea domolit ºi clar.
- Asta i-a venit, cred, din însurãtoare...
N-am izbutit sã uitãm aventura decât aproape de miezul nopþii. S-a risipit din mansardã atmosfera de straniu grotesc, pe care o lãsase tonul ºi privirile lui „Malec", ºi verva suspectã a d-lui Elefterescu, student la Politehnicã. Mâneam ºi umpleam pahare cu vin roºu. Gaidaroff se aºezase lângã Mãriuca, Radu lângã Nonora, medicinistele între membrii comitetului, „Florenþa" între cei de la Drept, Bibi între mine ºi Andrei. Bibi era cea mai tulburatã de vizitã ºi de concluzia acrã a vicepreºe¬dintelui. Se întristase ºi privea pe Andrei, numai pe Andrei.
148
Dupã ºampanie se acceptarã jocurile. Eram toþi prea veseli. Eu ghi¬ceam urmãrile unei încercãri ciudate, expansivitatea crizei depãºite, un surplus de energie care trebuia cheltuit.
S-a întâmplat faptul de care mã temeam de la începutul jocului: sã sãrut pe Nonora... ªi ceilalþi care savurau spectacolul, socotindu-mã timid...
Nonora era calmã; îi luceau la rãstimpuri ochii ca un tãciune, apoi se adumbreau triºti.
- Haide, începe... nu mã plictisi...
- Pe frunte?
- Dacã eºti pervers...
- De câte ori? încercam eu sã prelungesc.
- Tu începe, îþi spun eu când sã te opreºti.
...ªi ceilalþi care se desfãtau... Cum era sã le spun cã eu nu pot sãruta altfel pe Nonora?
- Una... douã... trei... cinci... nouã... cinci... patru... Numãrau bãieþii. Nonora mã opri obositã. Râdea.
-Nu ºtii...
Eram tulbuut, furios. Trebuia sã mã apãr, ºi nu izbuteam sã încep fraza.
- Cu public, fireºte cã nu ºtiu... -E inutil; te lauzi...
M-am deºteptat, dimineaþa, întristat. Aº fi vrut sã însemn într-un caiet cele ce se petreceau în suflet. Pierdusem, însã, obiceiul Jurnalului. ª-apoi, nici nu înþelegeam nimic. Lãsam sã mã poarte viaþa, cercul, pre¬ºedintele, Nonora, Bibi... Am adormit iar. Am visat vise stranii, cu bãr¬baþi care mã strigau: „ªefule, ºefule, te cheamã «Malec»!"...
Ne vedeam aproape în fiecare zi. Nonora aducea cele mai multe obiecte pentru tombolã. O întovãrãºea Radu, încãrcând pachetele în trãsurã ºi aprinzându-ºi nemulþumit þigarã de la þigarã. Radu continua sã adoarmã în zori, dar nu lipsea de la nici o întâlnire cu Nonora. Când rãmâneam singuri, îmi lãuda ochii Nonorei, buzele, pulpele, ºoldurile, pieliþa. îmi povestea mângâieri, reþinute de pumnul ei, deasupra genun¬chilor, la cinematograf; sãrutãri prin ganguri, pe strãzi dosnice. Toate acestea nu mã tulburau. Mã interesau ca un fapt nou ºi ciudat. Nonora, care bãnuia indiscreþiile lui Radu, mã privea provocator în ochi. încerca sã mã supere, oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote:
-£7nu înþelege...
ªtiam cã Nonora nu crede ceea ce spune. Dar mã umileau privirile blajine ale fetelor ºi superioritatea vulgarã a bãieþilor. ªi, cu toate
149
acestea, suportam situaþia cu un amestec de plãcere ºi plictisealã, pe care nu-l înþelegeam. Aº fi putut rãmâne într-o searã singur cu Nonora, sã mã apropii, s-o îmbrãþiºez barbar ºi s-o sãrut aspru, lung, înãbuºitor pe gurã. ªtiam cã mai mult nu se poate. Ascultasem de atâtea ori tângu-ielile lui Radu; cum îl aþâþã, cum îi râde fierbinte aproape de obraji, cum îl sãrutã, cum se lasã mângâiatã, cu dinþii strânºi, dar cu pumnul pe mâna lui umedã, º-apoi îl veºtejeºte, zâmbind drãcesc: „Acum ajunge! Hai, marº!..."
Aº fi putut face ºi eu acelaºi lucru. De ce îl evitam, rezumându-mã sã fiu socotit un exemplar ciudat de puritate, de nevinovãþie, când suportam ºi eu aceeaºi mediocrã viaþã sexualã ca toþi ceilalþi, purtat de întâmplãri?...
Nu-mi înþelegeam pornirea cãtre Nonora. Când mi-a spus cea dintâia oarã pe nume, am fost fericit. N-am avut curaj sã mã întreb dacã mi-e dragã. Dar simþeam cã altceva mã ispiteºte ºi mã desfatã în apropierea ei. ªtiam cât de anevoie izbuteam sã citesc nemþeºte dupã ce pleca Nonora. Mi-aminteam atâtea pagini neînþelese, din pricinã cã pãstram în nãri încã prea proaspãtã mireasma ei ºi în ochi se furiºau scenele po¬vestite de Radu.
Mi-era teamã de ea, ºi o doream. Surprinzându-mã dorind-o, eram umilit, mã mustram, mã insultam. Treceau câteva ceasuri ºi iar mã descopeream aºteptând-o.
. In dimineaþa festivalului a venit la garã, enervatã de rolul pe care-l juca în piesã. Nu izbutise, încã, sã ºi-l înveþe. Cu Radu a bãut patru co¬niacuri în restaurantul gãrii. Nu l-a lãsat sã plãteascã.
- Tu ai sã-mi plãteºti capriciile la bal. Poate vrei sã mã scoþi reginã... Radu fuma enigmatic ºi-i ºoptea la rãstimpuri.
- Eºti apetisantã...
- Eºti un nesuferit!
- îþi tremurã nãrile...
- Vei fi crezând cã din pricina ta? «
- Fireºte...
- Eºti urât.
- ªtiu; dar mã placi... Nonora se prefãcea cã râde.
- Semeni cu un ocnaº: ºi urât, ºi miop, ºi vulgar...
- Mã placi...
- Eºti enervant ºi te repeþi. Fugi de aici; nu mai ai nici un haz...
Bibi era indispusã cã lipsea Andrei. GaidarofT purta trusa cu ma¬chiaje. Preºedintele, cu ochii vii sub fruntea obositã, alerga; lãzile cu obiecte pentru tombolã, lada cu costume, bilete pentru membri, servieta cu acte... Comitetul încercã, fãrã sã izbuteascã, sã organizeze convoiul-
150
pjn ocupat, zgomotoºi, un vagon. Dirijorul insinua un cor; fu respins de insurgenþi, care preferau sã glumeascã în faþa ferestrelor.
Am lucrat trei ceasuri ca sã decorãm sala cu brad ºi panglici inelate de hârtie. Pianul era dezacordat, cu trei clape lipsã. Iar eu trebuia sã cânt din Grieg...
Masa, în restaurantul pustiu, într-o salã caldã ºi învioratã de neas¬tâmpãrul nostru. Nonora se aºezase între mine ºi Radu.
- Puneþi-mi vin! Puneþi-mi vin!...
A jucat la festival mai bine decât am fi socotit noi. Dupã lãsarea cor¬tinei înguste, s-a refugiat în odãiþa vecinã ºi a cerut þigãri. Aveam eu o cutie ºi mã pregãteam sã i le dau, dar Radu i-a întins mai înainte cutia lui. L-a sãrutat pãtimaº, în faþa noastrã. Radu s-a îmbujorat, dar nu ºi-a pierdut calmul.
- Sãrutam pe oricine îmi dãdea þigãri...
Preºedintele, încurcat, a trebuit sã uite; jucase prea bine. Fetele se prefãceau supãrate. Numai Bibi, tristã, o apãra.
- Aºa rãsplãteºte ea... Gaidaroff, în tainã:
- Tata e de vinã, cã nu m-a lãsat sã fumez...
Balul... Provinciale rãu fardate ºi concurentele la premiul de frumu¬seþe, ºi familii care consumã multe sticle cu sifon, ºi logodnicii cu haine negre ºi pantofi prea strâmþi, ºi sublocotenenþi care spun, ironici: „Dom¬niºoara e pansivã"...
Preºedintele îmi încredinþase supravegherea locului celui mai greu: garderoba. Trebuia sã clasez patru sute de paltoane, mantouri, pãlãrii ºi perechi de galoºi, pe douã mese. Rãspunderea era mare. Gaidaroff îmi da ajutor ºi potolea, glumind, nerãbdarea celor care aºteptau cu paltoa¬nele pe braþ sã le vinã rândul. Aproape de ceasul zece, apare - protes¬tând cã-e student ºi nu trebuie sã plãteascã - domnul Elefterescu.
- Bine, ºefule, nu mã anunþaþi ºi pe mine cã avem bal! De-abia am prins ultimul tren. N-am avut nici timp sã trec pe la „Malec". Sãracul, ce râu o sã-i parã...
Eu l-am trimis în odaia noastrã, vecinã sãlii de dans ºi vecinã gar¬derobei. Râdeam cu Gaidaroff de plãcerea cu care va fi întâmpinat „Leul". Atunci apãru Nonora.
- închipuiþi-vã, îmi spune tu... E revoltãtor, îl întrece pe „Malec"!... Eu îl bat!...
- Exagerezi...
- îl bat, vã spun cã îl bat... Pe el ºi pe „Malec"... Cine le-a spus, domnule, cã avem bal? De unde i-aþi mai scos, frate?...
151
în timp ce noi ne desfãtam de mânia Nonorei, apãrurã din salã Radu vicepreºedintele ºi Mãriuca. Erau tulburaþi.
- ªtiþi cã a venit prietenul lui „Malec"... Numai de el vorbeºte... Ne-a exasperat...
- Spune cã „ce rãu o sã-i parã"...
- ªi la toatã lumea spune tu...
- ªi e obraznic, adãugã timid Mãriuca. Pe mine m-a fãcut „gãinuºã" Semãn eu cu o „gãinuºã"?
Gaidaroff, curtenitor:
- Vai de mine...
Vicepreºedintele cãuta o soluþie practicã ºi discretã sã-l elimine. Nonora prinsese curaj.
- Eu îl bat!
- Fii prudentã, ne-am grãbit s-o sfãtuim noi. în clipa aceea intrã ºi preºedintele, nervos.
- ªtiþi cã a venit... ãla... prietenul lui „Malec"...
- „Leul", ºtim...
- De ce l-aþi lãsat, frate, sã intre? Se duce la fiecare ºi-i povesteºte cum a cunoscut el pe „Malec". ªi râde singur, ºi bate din palme... Ne-a compromis cercul...
Eram toþi furioºi, dar nu ne puteam stãpâni sã nu admirãm situaþia de vodevil, comicã ºi ciudatã, pe care ne silise s-o acceptãm, pentru a doua oarã, domnul Elefterescu. Eu râdeam fãrã nici o pãrere de rãu ºi fãgãduiam preºedintelui sã scriu o comedie cu aceºti doi prieteni stranii.
O duduie din localitate mã întrebã blând ºi jenat.
- Vã rog... e adevãrat cã studentul care stã la masa primarului a cunoscut pe „Malec" sau e o farsã?
Nonora i-a explicat înfierbântatã legãturile dintre artistul de cinema¬tograf ºi prietenul d-lui Elefterescu. Nu trecu mult, ºi intrã chiar „Leul", îmbujorat de vin.
- E prea cald aici, fraþilor... Deschideþi geamurile... O sã rãciþi... Aºa a rãcit sora lui „Malec"...
Nu avu nimeni curajul sã înceapã. Naturaleþea „ºefului" dezarma. Se apropie de Nonora ºi clipi ºtrengãreºte din ochi.
- Te-ai dat cu jidanii, hai? Interveni preºedintele.
- Fãrã politicã, te rog, ºi fãrã obrãznicii. Domniºoara e indispusã...!
- Þi-o dispun eu, ºefule... Cã doar n-o fi amorezatã... Vicepreºedintele începu o frazã în care punea douã premise, poli¬ticos ºi reþinut.
- Aºadar, concluzia...
- Ia lasã gluma, ºefule! O datã suntem studenþi...
152
Nonora se îmbrãcã mâniatã, spuse „noapte bunã" ºi plecã. Radu ºi cu mine alergarãm în stradã. N-a voit cu nici un chip sã se întoarcã.
- Mã tortureazã... e obsedant cu „Malec" al lui... II vãd... e aici... Sunt nebuni amândoi, ascultaþi-mã pe mine... Sau e beat...
Radu a voit s-o întovãrãºeascã acasã. Nonora m-a acceptat pe mine. Am aºteptat în garã trenul de unsprezece ºi un sfert. Nonora a cerut lichior ºi cafea. I-am oferit cutia cu þigãri. Pãrea cã nu-ºi aduce aminte.
- Iar sunt plictisitã... De altfel, þigãrile sunt proaste, ºi tu degeaba aºtepþi sã te sãrut, mai ales fãrã public ºi fãrã adversari.
Atunci i-am apucat mâna ºi am muºcat-o sãlbatic. Ochii i-au sticlit în cearcãne; tremura. ªi-a ascuns muºcãtura sub batistã. Tãcere. Mã zã¬riserã câþiva cãlãtori, care nu-ºi mai luau ochii deasupra noastrã. Nonora nu pãrea stânjenitã; fuma ºi umplea pãhãruþul cu lichior. O admiram cât e de rezistentã.
- Poate ºtii sã ºi sãruþi...
întrebarea fu ºuieratã cu buzele ºi cu ochii. -Da.
- Pãcat. Nu mai eºti interesant...
ªtiam cã se preface. Mã apropiai mult de ea, mai mult ca niciodatã. Nu ºtiam ce sã-i spun. Nu ºtiam nimic; nici cum s-o privesc, nici cum sã-mi pãstrez mâinile, nici dacã trebuie s-o mai muºc.
-Nonora!...
- Te afectezi...
Cele douã ceasuri, în tren, le-am petrecut neliniºtit, stãpânindu-mã sã n-o sãrut, sã n-o îmbrãþiºez. Mã întrebam la rãstimpuri, fãrã sã ºtiu dacã eu voiam sã mã întreb sau dacã întrebarea mã stãpâneºte: o iubesc? Nu puteam rãspunde. Dar mã simþeam trist, trist când rãspundeam: o iubesc... Mi se pãrea cã alãturi de rãspuns încolþeºte o nouã întrebare: aceasta e dragostea?... ªi iarãºi mã gândeam: nu! nu!...
Nonora era plictisitã ºi fluiera. îmi spuneam cât de mult va trebui sã mã schimb ca sã-i plac: sã ºtiu glume, s-o conduc la spectacole, sã ºtiu sã-i apuc braþul, fãrã sã-mi încurc paºii, sã-i vorbesc curtenitor în public, fãrã sã mã stânjenesc, sã fiu îndrãzneþ, sã învãþ dansurile, sã-mi croiesc hainele la magazine de pe Calea Victoriei, sã-mi pãrãsesc cãrþile, sã Pierd prietenia lui Radu...
In garã abia am mai gãsit trãsuri. Nonora era gânditoare. îmi vorbea mult mai blajin. în sufletul meu izvorârã atunci chemãri uitate, din ado-jescenþã, din anii când scriam Jurnal. Cineva strigã, înlãuntru-mi: vo-ln|â, voinþã, voinþã!... Sufletul mi se luminã ca dupã o regãsire. Dar lu-"^a era palidã ºi tremurãtoare. Nonora îmi vorbea blând ºi cald. ª-a-i, iar p tzr;**
Poj
1£>r a tãcut.
153
în mine, chemãrile creºteau, creºteau. îmi vedeam anul fãrâmiþat din pricina Nonorei. ªi cel puþin dacã mi-ar fi dragã. Dar nu mi-e dragã. Mâ
tulburã, numai.
Aproape de casã, Nonora îmi ºopti, cu gura aproape.
- Mâine vin iar la tine...
- Poate sã nu fiu acasã.
Zâmbeam. Nonora mã privi, fãrã sã se supere, farâ sã se încrunte.
- Devii interesant...
Am plãtit birjarului, care s-a depãrtat cu urechea la pândã. Simþeam nevoia sã spun: „Nonora, mã plictisesc eu acum. Am nervi ºi am sânge. Tu mã enervezi fãrã a fi cel puþin o femeie fatalã. ªi nu e nici cazul La femme et le pantin. Rãmânem prieteni. Dar la cinematograf cu tine nu merg ºi nici n-am sã te vãd prea des. Mã consumi inutil. De altfel, am
de lucru..."
Nonora pãºea lângã mine, O bãnuiam neliniºtitã.
- Vorbeºti niºte absurditãþi... ªi tu, ºi Radu sunteþi bolnavi: vã soco¬tiþi irezistibili. Poate crezi cã voiam sã te seduc, nu? Veneam la tine sã te vãd în treacãt, atât. Nu poza în victimã. Puteai fi mai politicos, dacã
aveai de lucru...
Nu ºtiam ce sã rãspund. Ne-am urat „bunã seara" reci ºi rezervaþi. Pe strãzi, întorcându-mã acasã, îmi era ciudã ºi mã simþeam totuºi feri¬cit. „Am voinþã, am voinþã!..." mã minþeam eu.
De arunci, Nonora n-a mai bãtut la uºa mansardei.
Pe d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant: i-au dat sã bea rom ºi vin alb. A cântat singur Gaudeamus în restaurant, a început sã plângã, a jurat cã iubeºte pe Nonora ºi a fãgãduit sã înscrie în cerc pe soþia ºi sora lui „Malec".
Stãteau lângã el Gaidaroff ºi Radu, ca sã nu spargã paharele. Preºe¬dintele a cerut personal scuze familiilor la care se aºezase „Leul", între¬bând:
- S-teþi antisemiþi?
Dupã miezul nopþii a început sã vorbeascã italieneºte cu Gaidaroff.
Sfârºea toate frazele tânguindu-se:
-Ilpovero, „Malec"...
A învinuit Cercul cã nu ºtie sã petreacã „studenþeºte": trebuiau sa reþinã pe Nonora ºi s-o pedepseascã silind-o sã-l sãrute. Apoi, trebuiau sã interzicã dansurile, iar publicul sã joace hora. Se oferea sã cânte el dacã l-ar fi acompaniat Nonora. A povestit numeroase anecdote cu tatãl lui „Malec", care ºtie sã cânte din flaut. Râdea atât de puternic de ce'e ce povestea, încât a trebuit sã-ºi scoatã gulerul. A voit sã intre în sala 51 sã vorbeascã publicului. Ca sã-l reþinã, Radu l-a cãlcat pe picior. "■
154
glefterescu a început sã plângã ºi apoi a insultat pe preºedinte, în lipsã, oumindu-l,jidan".
Dupã douã sticle, a adormit.
IV. INTERMEZZO
A fost o iarnã întunecatã ºi neliniºtitã pentru mine. Vreme de douã luni, din ceasul când întâlnisem pe preºedinte pânã în noaptea despãr¬þirii de Nonora, mã cãlãuzise un strein. Simþeam aproape organic cum mã modific sub înrâurirea oaspeþilor mansardei mele.
Ajunsesem incoherent, dezorientat ºi stãpânit de slãbiciuni, ca toþi to¬varãºii de cor. Mã gândeam prea mult la Nonora, ºi gândul acesta nu-mi îmbogãþea sufletul, ci numai îl tulbura, îl usca, îl înãsprea.
Reîntoarcerea a fost chinuitoare. Mã simþeam atât de bine, în fiecare searã, în mansarda plinã... Cald, fum de þigarã, glasuri tinere, apropierea Nonorii, prietenia lui Radu, glumele lui Gaidaroff... De acum, tãcerea. Uitasem ispitele ce cuprind sufletul în înserãri singuratice. Am regãsit voluptatea amarã a zilei încheiate tãcut, la masa de lemn, neºtiut ºi nedorit de nimeni. Seninãtatea nostalgicã aºternutã pe frunte de ispitele înfrânte, de mondenitatea definitiv depãºitã, de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut, le-a sorbit ºi nu le-a destãinuit altui suflet.
Zi dupã zi mã încordam sã-mi gãsesc vechea cale. Alunecam în în¬trebãri chinuite, mã neliniºteau hotãrâri pe care trebuia sã le iau ºi nu aveam curaj. Nopþile erau iarãºi întrerupte de tresãriri, obosite de insomnii. Im fãgãduisem sã nu evit scrutarea pânã în adâncuri.
Cea dintâi hotãrâre: acoperirea lipsurilor surprinse în toamnã. Regã¬sii disciplina lecturilor de dimineaþã, în mansardã, cu note ºi extrase. Dar munca nu mã istovea ºi nu mã liniºtea. Tortura era Nonora ºi ex¬perienþele pe care le bãnuiam în prelungirea tovãrãºiei noastre. îmi spu¬neam: acolo era viaþã, aici sunt cãrþi; acolo era curaj, prospeþime, nou¬tate; aici e laºitate comodã ºi surogat. ªi nu ºtiam dacã trebuie sã mã felicit pentru pasul meu, care îmi dãruise rostul ºi unitatea, dar care mã depãrta, poate, de viaþã.
încercai reîntoarcerea la ascezã. Nesincer, ºi cu ispitele lui Radu, ascetismul meu fu curând înfrânt. Mã resemnai sã accept fiziologia fãrã Sentimentalism ºi farâ pierdere de vreme. Nu voiam sã mã risipesc în acuplãri inutile. Ce-mi putea dãrui Nonora în schimbul renunþãrilor î^le? Câteva luni de tovãrãºie sexualã, ºi încã fãgãduielile erau îndo-lelnice. Le-aº fi primit cu braþe largi, sincer, deschis, pur sexual, aºa
155
cum se cuvine între douã fãpturi cu suflete ºi creiere strãine. Primejdia 1 era alta: derivatele actului firesc, sentimentalismul sau poza. Mi-erjJ teamã cã ne vom minþi ºi cã ne vom pierde timpul în vorbãrie zadarnicã ºi ieftinã. Timpul întâiei mele tinereþi, închinat îndurãrilor sau desfatã-> rilor. Timpul, pe care îl pofteam bãrbãteºte ºi îl fecundam cu sângele ºi creierul meu, trebuia sã-l scurg nãtâng alãturi de Nonora, ca oricare alt tânãr inconºtient ºi mediocru.
Sinceritatea pe care mã încãpãþânasem s-o pãstrez ar fi fost nãruitã. Toate experienþele adolescenþei, anulate. Aº fi devenit un cifru, o pã¬puºã comunã, trup purtat de viaþa celorlalte trupuri.
Dacã mi-ar fi fost dragã...
Ceasurile erau tot mai mult ale mele, ºi liniºtea nu mã dãruia. 0 aºteptam seninã ºi rece, ca limpezimea mãrii dupã furtunã. Sufletul îmi era tulbure, tulbure...
Zile dure, într-o mansardã înzãpezitã. Hotãrârea mea de a rãmâne singur a impresionat pe noii prieteni. Preºedintele a gãsit un alt sediu, în sala unei societãþi. Am fost atât de trist în ziua când a coborât dosarele, resturile de la tombolã, biblioteca... Nu-mi mai rãmâneau decât umbre în odãiþa albã ºi amintiri în suflet. începea sã se desprindã o toamnã, un trecut. Nonora, Nonora... Dacã nu m-ar fi ispitit gura ºi ºoldurile ei, aº fi rãmas alãturi de toþi ceilalþi. Aº fi cunoscut fericirea mediocrã ºi surã a vieþii vieþuite, tarã paºi mari înainte. Aº fi cãpãtat amãrãciunea cinic sentimentalã a celor care spun: mi-am trãit tinereþea! De ce se confundã risipirea tinereþii cu vieþuirea ei?... De ce nu înþelegeau tovarãºii mei cã o anumitã sensibilitate, înstrunitã de un anumit creier, poate experimen¬ta în câteva sãptãmâni intens ºi vivace visul sau virtuþile lor de ani?... ªi de ce nu înþelegeau ei cã porunca tinereþii e de a trece înainte?...
Aºteptam, aºteptam liniºtea în dezgheþul iernii. ªi când tulburarea Nonorii se risipi, alte tulburãri mã stãpânirã. Nu cãutam sã ºtiu cine sunt. Nimeni nu se înþelege, dintre toþi câþi îndurã alãturi de mine carnea ºi duhul, îmi spuneam. Niciodatã nu voi izbuti sã mã cunosc aºa cum îmi cunosc biblioteca. La rãstimpuri, mã surprind. Mã luminez; mã în-fioarã simþãmântul cã acesta sunt eu, ºi tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea, ci din porunca strãinilor din mine. încerc sã rân¬duiesc cele câteva rezultate. Nu izbutesc; se exclud, se duºmãnesc, se anuleazã unul pe altul.
Am hotãrât sã aleg din mine anumite caracteristici ºi sã-mi spu1l-acesta sunt eu! Am coordonat caracterele ºi mi-am poruncit sã nu vie¬þuiesc lãuntric decât pentru a le încãlzi ºi a le face sã rodeascã. Voia" sã-mi creez o unitate cu riscul a oricâte renunþãri ºi mutilãri. Altminte111
•
156
nu aº fi putut împlini nimic din cele ce amânasem pentru maturitate. Maturitate înseamnã unul, palpitând sub rezerve, socoteam eu.
Trebuia ca tinereþea mea sã-ºi aibã înþeles în afarã de cãrþi. Trebuia sã încep maturizarea, sã-mi pregãtesc sufletul pentru revelaþiile ce în curând mi le va dãrui viaþa. ªi noua viaþã se va petrece numai în mine, fãrã ca ceilalþi sã o bãnuiascã. în curând, supravegherea ºi aþâþarea mea lãuntricã îmi vor revãrsa în creier ºi în suflet un prea plin al cãrui izvor ceilalþi nu vor izbuti sã-l înþeleagã.
Dupã o iarnã începutã violent ºi sfârºitã în întuneric, ºtiam ºi sim¬þeam un singur adevãr: cã voi vieþui douã vieþi, una ascunsã, alta în plinã iuminã.
Cea subteranã mã va stãpâni ºi, pus la încercare, în timp de crizã, voi ºti sã aleg.
V. PROFESORUL
Dupã vacanþe, cursurile de la Filozofie erau mai puþin populate, întâlneam studenþi care nu înþelegeau nimic din cele ce rostea, distant sau intim, profesorul. Socotiserã filozofia o ºtiinþã care începe, ca oricare alta, cu lãmurirea elementelor: atomii, funcþiunile chimice, teo¬riile fundamentale. Dar filozofia, la Universitate, nu era o ºtiinþã, nici o metodicã, ci o înmãnunchere de cursuri. Iar fiecare curs era un profesor, care vorbea ceea ce îl interesa pe el.
Nimeni nu ºtia ce este filozofia. Aflaserã cã se studiazã, la seminarii, diverse ºi interesante probleme. Aflaserã ºi lucruri noi asupra preso¬craticilor, la istoria filozofiei. La logicã nu aflaserã nimic, pentru cã profesorul vorbea prea clar ºi prea convingãtor, iar dupã câteva lecþii auditoriul pierduse firul cursului ºi profesorul descoperise alte cinci.
Cei care se înscriseserã la Filozofie fãrã lecturi ºi experienþe se sur¬prindeau dezorientaþi ºi pãrãseau cursurile, preferând sã-ºi continue în¬tâlnirile la orele de istoria literaturii române modeme, unde profesorul era glumeþ ºi sala întotdeauna bine dispusã. Era un obicei al Facultãþii de Litere: nici un student nu putea pãºi în publicisticã decât polemizând ^lgar cu profesorul de literaturã românã ºi esteticã literarã sau adulându-l la seminarii. Profesorul era bãtrânior, grãsun, miop ºi blând, "orba îi era irezistibilã, cu uºoare bâiguiri ºi tolerate greºeli de ^amaticã. Trãia numai pentru literaturã. îi dãruise astfel un Institut ºi o tii, cu bunãvoinþa guvernului ºi contribuþiile studenþilor. Nu avea
157
elevi propriu-zis. Soarta profesorului era tragicã ºi mã înduioºa; nu-lf lãudau ºi nu-l respectau decât acei tineri care aveau volume de tipãrit ºi] prea puþin curaj sã-ºi caute editor. Sau tinerii care nãzuiau catedre, con-l ferinþe, posturi, bacºiºuri literare. Profesorul era de o stranie ºi perversã naivitate. Nu înþelegea nimic, vorbea ºi scria ca sã nu-l înþeleagã nimeni, se socotea singurul critic estet al þârii, se socotea genial, pentru cã era batjocorit, ºi era bun, ºi era blând, ºi zâmbea...
Pãrând inofensiv, contribuia totuºi an dupã an la anularea bunului-simþ literar ºi la minciunã. Fanatic, persecuta - poate regretând - pe cei care i se împotriveau, lui sau sistemului estetic. Cei câþiva care dove¬deau curajul sã-l înfrunte sufereau consecinþe ani îndelungaþi. O casã de editurã le era definitiv închisã, un grup de reviste obscure îi insultau sau îi ignorau, la Universitate întâlneau neîncredere sau vrãjmãºii. Profe¬sorul de esteticã literarã era temut ºi bârfit, era guvernamental ºi nu ac¬cepta tezele de doctorat care nu-i comentau sistemul. Primise cele mai multe ºi mai nestãpânite insulte din þarã; nu se supãrase. Rãspundea într-o limbã jalnicã, încercând sã fie polemic, neizbutind sã ajungã de¬cent. Era profesorul cel mai glorios, cu salã numeroasã ºi selectã. Ve¬neau studenþi din toþi anii ºi de la toate facultãþile.
Vorba lui era irezistibilã... Numai fetele nu înþelegeau de ce e perse¬cutat Maestrul. Fetele îl ascultau ºi, neînþelegându-l, îl socoteau pro¬fund. Fetele îi citiserã cursul, confuz ºi nesfârºit; le creºtea respectul, pentru cã nu-l puteau memora. Fetele ascultau cu desfãtare atacurile tinerilor, dar nu le dãdeau dreptate, afarã de cazul când vorbitorul era frumos ºi brun.
Ore de întâlniri mai erau la cursul de literaturã francezã sau la filo* logie. Se întâlneau numai perechile sentimentale, fete ce lucrau la Bi¬blioteca Academiei, bãieþi cu gesturi romantice sau naþionaliste. La lite¬ratura francezã, studentele copleºeau. Se pogorau în salã miresme ºi' fluturãri de stofe, ca într-un salon. Perechile se aºezau în fund, lângã
ferestre.
Cursul de istoria artelor se þinea într-o salã comodã de conferinþe, profesorul comenta cu o biciuºca operele de artã proiectate. Sala, 1 întuneric, pãrea un trup ce respirã pãtimaº ºi prudent. Veneau aici pere¬chile mondene, studente care dispreþuiau sentimentalismul ºi studenþi care ºtiau sã profite de ceea ce nu dispreþuiau ele. Se aºezau aproape, cu servietele ºi blãnurile pe genunchi. Repetau toþi, cu dinþii strânºi, acelaºi gest, pe care-l cunoscuserã dintr-un roman „en vogue". Cu timpul, ntifl mai stânjeneau. Fiecare ºtia cã vecinul sau vecina sunt tot atât de tul¬buraþi. Câte un oftat prea sincer nu mai revolta pe nimeni. Se desco¬pereau toþi, la luminã, îmbujoraþi, nervoºi, încãlziþi.
158

Zvonurile despre însuºirile cursului de istoria artelor se rãspândiserã uimitor de departe. Astfel, întâlneam la ieºire studenþi de la Politehnicã ci studente de la Farmacie. Un prieten de la Drept venea întotdeauna cu o duduie frumoasã ºi neastâmpãratã, care nu absolvise externatul. Cele câteva studente cuminþi se refugiau în primele bãnci sau se aºezau pe strapontine. Bãieþii ajungeau îndrãzneþi.
ªtiau ºi profesorii de cele ce se petrec în sala de conferinþe. Dar cursul de istoria artelor nu se putea preda decât pe întuneric. De altfel, viciul era atât de inofensiv ºi practica atât de universalã.
La seminariile de filozofie vorbea întotdeauna un student din anul III, mãrunt, blond, subtil ºi elegant. Cei din fund l-au poreclit „Ghiþã". Cei din faþã îi spun „La Fontaine", iar fetele -„Gigi", pentru cã e curte¬nitor ºi îndrãzneþ.
Se ridicã ºi începe:
- Valorificând sub unghiul strict pedagogic ºi riguros scolastic aderent contingent timpului, locului ºi persoanelor (zâmbeºte), încer¬când o subsumare a elementelor direct fecundate de exercitarea formalã a unor metode care nu exclud preocuparea gnoseologicã, accesibilã printr-o nouã structurare...
Nu înþelege nimeni ce vrea sã spunã „Ghiþã". Profesorii îl suportã, timizi. Dintre colegi, nu îndrãzneºte nici unul sã i se împotriveascã. Rãs¬punde, prompt ºi obscur:
- Ideaþia kantianã ºi raþionamentul prin recurenþã...
Se aflã veºnic în cãutare de formule inedite. Ca sã facã un com¬pliment, încearcã duzini de epitete.
- Te flairez accesibilã în simptomele d-tale etice... mai bine, în ma¬nifestãrile d-tale neurologic-spirituale... sau în ecuaþia cedãrilor inevita¬bile...
într-o searã a venit la seminar un student tot atât de mãrunt, tot atât de erudit ºi de subtil. E cunoscut sub numele de „Galvanometru" sau „Micul Kant". Vorbeºte cu glas de adolescent ºi loveºte cu pumnii în bancã.
- Eºti subversiv, l-a învinuit pe „Ghiþã".
- Dumneata eºti dicotiledonat.
- Cum sunt?
- Eºti amfibiu metafizic.
- Plaseazã definiþia în planul coherenþei ºi al logicei evidente.
- Nu accept sfatul metodologic într-o ripostã de dialecticã personalã.
- Eºti obraznic.
~ Corosiv periferic... Interveni profesorul, uluit. ~ Domnilor, vã rog...
159
- Sã-ºi retragã cuvintele...
- Le retrag, poftim, imputându-mi numai organica fatala-mi predis¬poziþie cãtre...
Intervenirã auditorii din fund. .
- „Ghiþã"! Ochi miraþi...
- Despre mine e vorba?...
La Filozofie frecventau studenþii serioºi, buni ºi semidocþi. Pentru cã cei inculþi nu înþelegeau, iar ceilalþi îºi maturizau, prin propriile lor lecturi, conºtiinþa ºi cunoºtinþele filozofice. Singurul curs unde se încã¬pãþânau sã vinã studente ºi studenþi care nu înþelegeau linia confe¬rinþelor, ci numai frânturi disparate era cursul de logicã ºi metafizicã. Profesor tânãr, cu faþa smeadã, brãzdatã, întunecatã, cu ochii clipind straniu, cu profil ciuntit, cu pupile albastre în cearcãne tulburate.
Profesorul intra zâmbind, puþin plecat din umeri. Se aºeza comod pe scaun, fãrã demnitate universitarã, ºi-ºi începea vorba firesc, clar, rotind capul. Fiecare frazã pãrea atunci gânditã. Profesorul se bucura de formula gãsitã ºi o repeta, modelând-o, o insinua plecat peste catedrã, o pronunþa cu accente perfecte, o dezgolea. Formula îl mâna într-un raþio¬nament al cãrui rezultat nu-l putea preciza mai înainte. Auditoriul alerga câþiva paºi, apoi îl asculta cum se depãrteazã, chinuit de întunericul care învãluia încã noua formulã, îndurerat de întunericul celorlalþi, ispitit sã lase gândirea nesfârºitã ºi sã se întoarcã la o formulã lui cunoscutã ºi accesibilã celorlalþi. Ceasul trecea cu un profesor chinuit pe catedrã ºi o salã înmãrmuritã, sedusã de neliniºtea comunicatã cu pupilele, cu cearcãnele, cu profilul ciuntit, cu gesturile, cu întrebãrile iscoditoare: „Nu? Nu?..."
Când sala rãmânea prea multã vreme inertã, profesorul o înviora cu ºarjele împotriva manualelor de logicã ºi împotriva lui Kant. Profesorul mãrturisea cã ceea ce lipseºte manualelor de logicã e logica.
- Asta nu înseamnã cã nu trebuie sã le citiþi...
- Sã le citiþi, dar sã nu le credeþi...
Fetele îºi opreau zâmbetele cu batista. Dupã ce pleca, fetele comen¬tau ochii ºi urâþenia seducãtoare a profesorului; bãieþii îºi mãrturiseau îndoielile. Cei de la Litere nu înþelegeau cum a putut sã-ºi treacã doctoratul cu o tezã de matematicã. Cei de la Politehnicã nu înþelegeau cum poate fi mistic ortodox. Cei de la Teologie nu-i iertau glumele ª1 pornirile lui lumeºti.
Mie mi se pãreau toate acestea fireºti ºi recomandabile. învãþasefl> de mult sã nu mã uimeascã un geometru poet, un filolog muzicant, u"
160
mistic profesor de anatomie. Mã neliniºtea, însã, ortodoxismul lui. Inþe-jegeam cã experienþa sa religioasã poate fi autenticã ºi în afara cadrelor logice. Dar respectul cãtre dogme, socotite nu nuclee de credinþã poten¬þatã, ci adevãruri ce pot fi dovedite raþional? Dar credinþa lui ortodoxã era efectivã sau sugestionatã, rezultatul unei necesitãþi de purã spiritua¬litate sau concluzii teologice?
Viaþa profesorului de logicã însemna pentru mine siguranþa cã so¬luþia acelor crize începute în adolescenþã trebuie sã mi se lãmureascã. Dacã aceastã viaþã e aceea pe care o lasã întrezãritã. ªi dacã, mai ales, nu crede în primatul graþiei. Dar veºnica lui ispitã, biruitã sau biruind în suflet, stâlcindu-ºi izbânda între pupilele albastre ºi pleoapele întune¬cate? Neliniºtea care nu era numai logicã, încordându-se în metafizicã ºi în teologie, nu putea stãrui într-o conºtiinþã care a gãsit pe Dumnezeu. Dacã profesorul nu crede în Dumnezeu, aºa cum nu cred nici eu, cu toate chemãrile care tulburã sufletul? Dacã el nu crede, nici eu nu-mi voi gãsi liniºtea pe acest drum, pe care pãºesc dus de destin ºi de în-frânãrile mele. Ce drum sã apuc altul, dacã profesorul de logicã nu l-a apucat înaintea mea?
ªi dacã, totuºi, crede? Cum sã-i spun cã sunt creºtin fãrã sã cred în Dumnezeu? Cum sã-i spun cã arareori mi se pogoarã Iisus, în mine din mine? Pot rãspunde, logic: aºadar, Dumnezeu nu existã, pentru cã eu, poate un pãcãtos inconºtient ºi mândru, n-am izbutit sã-l cunosc? ªi însãºi aceastã cunoaºtere — despre care nu ºtiu nimic — cum o voi putea discuta cu el? Sã-i vorbesc deschis sau sã-l încerc prin întrebãri? ªi cum l-aº putea încerca pe el, cel mai ascuþit dialectician al Universitãþii?
Dupã fiecare ceas de logicã mã neliniºteam ºi mai mult. Neliniºtea ºi disperarea m-au cuprins de câte ori am încercat, în ultimii ani, sã înþeleg pânã la sfârºit problema logicã'. Sinteza clasicã nu m-a mulþumit din ziua când am surprins arbitrarul împãrþirii în noþiuni, judecãþi, raþio¬namente; de când am aflat singur cã judecata nu e întotdeauna stabilire de raporturi între douã noþiuni, ci ºi între o noþiune ºi un obiect sau între douã obiecte, am dispreþuit-o. Ajunsesem sã nu mai disting o noþiune de o judecatã. Profesorul mã ajutã sã descopãr singura deosebire: ele¬mentul existenþial; deosebirea dintre „tunet" ºi „tunã". De aici, puteam merge singur mai departe. Dar mã întunecai într-atât, încât fui nevoit sã mã întorc din nou la manual. Cercetai logica lui Benedetto Croce. Aflai te primele capitole frânturi din observaþiile mele, rar conducând la alte fezultate. Croce era clar ºi obscur. Trebuia, apoi, sã cunosc bine logica hegelianã. De la Hegel - pe care nu-l pãtrundeam întotdeauna - m-am 'Wors la moderni. Au trecut sãptãmâni chinuite, cu Gentile, cu Goblot, cu Enriques. într-o dimineaþã am dosit cãrþile în raft, zãpãcit, deprimat, ■stovit, fãrã sã fi aflat nimic sigur.
161
Atunci m-am hotãrât sã vorbesc profesorului. A zâmbit tot timpul, încurajator. Eu bâiguiam, sfielnic, ºi nu izbuteam sã-i dezvãlui întreaga! tulburare. Mã întrerupse.
- Fericitã vârstã, nouãsprezece ani... Mulþi înainte... Numai, nu ai de -ce sã te grãbeºti. Cum sã-þi spun? Lucrurile acestea nu se înþeleg bine] decât dupã ce nu le-ai înþeles mult timp. Eu m-am lãmurit dupã ºapte J ani; deºi problema inducþiei nu am priceput-o nici pânã acum... ªi sunt i probleme pe care nãdãjduiesc sã nu le pricep niciodatã...
Mergeam alãturi, pe lângã Universitate. Profesorul mi-a vorbit blând ºi prieteneºte. Atunci, l-aº fi întrebat:
- Dumneata crezi?
Dar ºtiam cã nu putea sã-mi rãspundã.
- ...Nu înþelegem nimic prin noi înºine. Acestea ne vin aºa, la o anumitã vârstã, cum vine impulsul sexual sau artrismul...
- Dar eu vreau sã mã lãmuresc, în logicã...
- Eu te-aº sfãtui sã te zãpãceºti complet ºi absurd. Dupã aceea, ai sã te limpezeºti, ai sã înþelegi firesc, fãrã eforturi, fãrã torturã...
- Ce trebuie sã fac?
- Sã-þi pierzi timpul... ªtii sã-þi pierzi timpul? Ia o foaie de hârtie ºi mâzgãleºte-o cu creionul pânã seara... Apoi, du-te prin cârciumi. Dar nu poza ºi nu discuta filozofie. Ai strica totul... Bea, domnule!...
îl priveam uluit. Ochii profesorului licãreau albaºtri în orbite stinse. Era palid, palid, cu sprâncenele drãcesc arcuite.
- Dumneata eºti precoce. Cu atât mai rãu... Eu, la vârsta dumitale, mã þineam de beþii... ªi tot am ajuns rãu, profesor universitar... Dar dumneata?
- Cafea bei?
- Câteodatã. Eram stânjenit.
- Nu te sfii. Eu nu am picioroange ca onoraþii mei colegi. De altfel, dumneata nu pari cu desãvârºire neinteresant, iar sãrãcia nu mã jeneazã într-atât sã nu pot oferi o cafea ºi þigãri unui tânãr prieten...
Ce mi-a vorbit la cafenea? De Mach, de Pascal, de italieni, de Poin-care, de Descartes; mai ales de Descartes.
- Când te vei duce în Germania, vei înþelege pe Descartes... Acolo, oamenii merg altfel pe stradã. D-ta ºtii cât de mult poþi învãþa într-un oraº în care oamenii se miºcã altfel decât aici?
Avea pentru fiecare autor o exclamaþie, un epitet, o parantezã, o laudã sau o injurie. Când mã privea mai prieteneºte, eram ispitit sã-l în1 treb.
- Dumneata crezi?...
162
Evita religia. O singurã observaþie i-a alunecat, cu pãrere de rãu.
- Cunosc un creºtin cu douã fiice pãgâne. Deºi ascet ºi duhovnic, nu le izgoneºte. Fie cã ºtie, fie cã nu ºtie, el e nebun sau Dumnezeu...
Ne-am despãrþit în searã. Strângându-mi mâna, m-a sfãtuit:
- Dacã vrei sã afli religia, citeºte logicã, medicinã ºi biologie, mai ales sinteze biologice. Religia câºtigã procesul în absenþã...
Pe drum, singur, tulburat, gândeam.
- Profesorul meu e un geniu... sau poate un farseur... Cum aº putea ºti?
Ajungând acasã, am amânat lãmurirea definitivã. Pe masã se aflau destule alte cãrþi, ºi hârtie albã, ispititoare, era pe masã, ºi gânduri multe, ºi cãldurã multã în suflet, ºi cernealã neagrã, neagrã.
Povestind lui Radu întâlnirea cu profesorul de logicã, am fãcut o descoperire care m-a uimit: prietenul meu ºi tovarãºul de bar înþelege sensul ºi simte nevoia filozofiei. Pãrãsind lauda Nonorei - care nu-l îngãduia dincolo de pulpe - mi-a pus întrebãri la care eu ºi poate toþi cei care nu se mulþumeau cu vorbe nu puteau rãspunde.
Nu-l auzisem încã vorbind de „mântuire".
- ªi e ciudat cã eu bãnuiam lucrul acesta demult. Rugându-mã, aflam cã am sã fiu mântuit...
- Dar cum ai sã fii mântuit?...
- Nu ºtiu. Poate, nepierind. Am sã mor, ºi sufletul nu are sã moarã. De aceasta sunt sigur, deºi, incult, nu þi-aº putea da vreo dovadã... ªi îþi spun cã nu e nici închipuire, nici minciunã. ªtiu cã, pãcãtos fiind, am sã trãiesc în veci... De altfel, nu mi-e fricã de moarte... Mi-e fricã de moartea fãrã Iisus...
îl ascultam cu mirare. Dezvãluirea sufletului prietenului mã tulburã. Nu bãnuisem cã misticismul pe care îl socoteam împrumutat ºi confuz era de o simplicitate atât de creºtinã. Radu era creºtin, creºtin; ºi era atât de pãcãtos...
- Dar, te-aº ruga, lucrurile acestea sã nu le afle prietenii, nici No-nora...
Munceam aceeaºi muncã asprã a celui ce se întãrâtã sã-ºi ducã fãgãduinþa, împotriva tuturor ispitelor, la împlinire. Sfârºeam iama cu un suflet îndurând tulburãrile toamnei ºi presimþirile primãverii.
#
Acum, când scriu, înþeleg fiecare neliniºte, ºi nerãbdarea, ºi pofta de a mã cunoaºte ºi a mã stãpâni. ªi faptele mele, ºi munca mea, ºi teama, 51 bucuriile, ºi tristeþile le înþeleg. Dar atunci nimic nu înþelegeam, ºi ult mã îndurera nesiguranþa, ºi nimeni nu bãnuia jarul sufletului meu,
163
nici profesorul cu luminiþe albastre ºi sprâncene drãcesc arcuite. Pro-| fesorul era singurul care mã putea liniºti. ªi el mi-a spus cã trebuie sã! mã tulbur.
Sfatul era mult mai sincer ºi mai adânc decât aº fi crezut atunci.
VI. PRIMÃVARA
în anul acela, ea s-a pogorât blândã ºi a luminat oraºul cu castani înmuguriþi. Lumina a înviorat mansarda. Trebuia de acum sã întârzii cât mai puþine ceasuri la masa de lemn. Primãvara mã biruia întotdeauna. Era singura ispitã care mã stãpânea, mã fãrâmiþa, mã hotãra sã apuc drumuri potrivnice sufletului meu. Primãvara, mântuirea mea erau norii. Norii buni ºi tulburi, care-ntunecã zâmbetul oraºului cu chemãri. Mi-au fost dragi norii care revarsã în suflet tristeþea sobrã ºi poartã deasupra creºtetelor fluturare largã de destin. I-am aºteptat, norii mei, în dupã-armezi parfumate, când eram ispitit sã lovesc în zidurile odãiþei prea albe ºi prea strâmte, sã adun flori în rafturi. Mã bucuram de fiecare tresãrire a razelor: se întunecã! se întunecã!... Dar soarele stãpânea iarãºi, ºi mã târâm iarãºi robit.
Primãvara mea nu era asemenea celor pe care le cunoºteam din viaþa tovarãºilor sau din cãrþi. Era amarã ºi sãlbaticã. Mã întãrâtau cãldura, vântul, soarele, grãdinile, femeile Orgasmul mã tortura ceas cu ceas, îmi biciuia carnea, îmi sângera creierul, îmi îndurera sufletul. Dacã pri¬veam pomii goi, mã copleºea furia; dacã întâlneam o brazdã, lãcrãmam; în faþa râului, urlam; scrâºneam din dinþi mângâind o piatrã: pãmântul cu aburi calzi mã silea sã-l sãrut., sã-l mestec, sã mã frãmânt cu bulgãrii lui grei pe pieptul gol, sã-mi înfig umerii în brazde negre ºi sã privesc soarele. Nu aveam niciodatã curajul sã ies singur din oraº înn -o zi de primãvarã prea seninã. Mã istoveau numai frânturile zãrite în grãdini. In faþa câmpurilor nu-mi mai puteam înstruni reflexele. ªtiu eu ce se putea întâmpla?... Vieþuiam începutul acela de primãvarã ca un ºir de nopþi în iatacul unei amante cu doruri nestãpânite. Nu-mi rãmânea un simþ, un colþ de sensibilitate, o fãrâmã de creier neconsumat. Vrãjmaºa mea cunoºtea toate iscusinþele unei perverse Mã tortura cu ramuri de cireº înflorit, cu ºolduri de trecãtoare necunoscutã, cu cer dureros de clar, cu chemãri cãtre pribegie. Trotuarul era o ispitã: sinuos, curat, liniat corect de umbra streaºinilor. Copiii mã supãrau, fiindcã mã surprindeau iubindu-i. Eu nu voiam sã iubesc copii. Paseri, paseri nãpãdeau tulpinile de iederã. De ce n-au întâlnit furtuni cu moarte în valuri vinete?
164
Adormeam nopþile înfrânt, umilit, ca un rob sângerat la roatã. Visam vise de tragic sexual. Mã deºteptam pãºind pe covor de lunã ºi mã îm¬brãcam, ºi porneam pe strãzi, rãtãcind, mult, mult. Nu mã liniºteau nici tovãrãºiile cât de prelungite, în odãi strãine, cu trupuri strãine. Nu mã li¬niºteau nici marºurile prin oraºul nopþii. Nici lecturile sãvârºite chinuit. Nu mã liniºtea decât întunericul biruind ziua, ploaia mohorâtã ºi rece, monotonia pomilor, a strãzilor, a trecãtorilor...
ªi nimeni nu bãnuia înfrângerea care mã zdrenþuia, umilindu-mã. ªi eu nu voiam s-o mãrturisesc. ªtiam cã ceilalþi mã dispreþuiesc, socotin-du-mi sufletul nesimþitor ºi uscat între cãrþi. Mã bucura aceasta ºi mã necãjea. Cum le-aº fi putut spune lor cã primãvara mã tulburã, mã biciu¬ieºte ºi mã smereºte?...
Nu mã umileau poftele, dorurile, elanurile, nebuniile, evadãrile care mã chinuiau în vântul ºi seva primãverii. Ci faptul cã acest dinamism epuizant îmi era poruncit, îmi era dãruit o datã cu înflorirea câmpurilor, cu cãderea paserilor. Nu era al meu, era al trupului strãin care îmi înlo¬cuia trupul o datã cu dezgheþul. Trupul strein pe care mi-l împrumutã primãvara, aceasta era umilinþa cruntã, neºtearsã. De ce ºtiam sã-mi stã¬pânesc trupul, sensibilitatea, creierul toamna, vara, iarna? De ce nu-mi stãpâneam trupul ºi sufletul primãvara? Poate cã nu mai erau ale mele; ci ale sexului, ale speþei, ale vârstei.
Nopi, nopþi de furie... Zile fãrã plâns, fãrã scrâºnet...
Simþeam cum ceea ce preþuiesc mai mult din sex: înfrânarea se risi¬peºte, ºi eu nu puteam face nimic, nimic...
Acum, când povestesc aici fapte de mult trecute, nu mai mã înspãi¬mântã primãvara. S-au petrecut limpeziri dureroase, lãmuriri care au înãbuºit rãzvrãtiri surde. Acum, primãvara o aºtept cu acea nostalgie virilã pe care o dãruiesc crizele depãºite, cu o tristeþe blândã ºi reþinutã, ce se cerne în singurãtate. Acum ºtiu cã ceea ce mã tulbura altã datã nu era primãvara, ci altceva. Nu-mi era teamã de ºuvoaiele care se revarsã în sânge ºi se consumã, istovindu-mã, ci de sufletul nou ce se insinuea¬zã. Mi-era teamã sã nu pãrãsesc hotãrârile mele pentru hotãrâri medio¬cre, desfãtãtoare, pe care sã le regret apoi, ani triºti. în Nonora nu mã înspãimânta trupul ei, pe care îl doream între braþe ºi piept. Mã înspãi¬mânta abrutizarea prin sentimentalism fals, risipire de timp, prefacerea mea într-unui din acele numeroase ºi perfecte instrumente de dragoste, parfumat, îngrijit, spiritual ºi pozeur.
Injjrimãvarã nu mã înspãimânta viaþa cãrnii, a creierului, a sufle¬tului, înþelegeam cã ursita sensibilitãþii e suferinþa, cã cea a creierului e "eputinþa, cã ursita cãrnii e dorinþa întreruptã numai de dezgust ºi
165
niciodatã potolitã. înþelegeam toate acestea ºi mã bucuram cã nu le bãnuieºte nimeni.
Primãvara mã putea îndrãgi de o fãpturã care iarna sau toamna mi-ar fi rãmas prietenã. De ce sã iubesc sub porunca cerului, a cireºului, a liliacului? De ce sã fiu înºelat? De ce sã aºtept? Aºteptarea iubirii, primãvara, mã umilea mai mult decât toate poftele care îmi sugrumau rãsuflarea ºi-mi biciuiau sângele. Aºteptarea e o atitudine femininã. Mã simþeam pasiv ºi îngândurat ca o fecioarã sentimentalã care îºi aºteaptã, resemnatã, stãpânul sã o culeagã. înfrângerea aceasta mã umilea, mult, mult.
Primãveri înapoia mea, primãveri înainte. ªi iatã cã acum nu mai mã tem de ele. ªi scriu aici, nebãnuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund între cartoane cu fiºe. ªi scriu în miezul toamnei. ªi nimeni nu. poate sã afle dacã sunt trist.
ªi nu sunt trist, nici de toamnã, nici de povestea cu amintiri.
VII. MUNCILE ªI ZILELE
Iarna, cercul s-a adunat în sala Societãþii, la care intervenise pre¬ºedintele. Dar membrii nu erau niciodatã prea numeroºi. Cei care îºi aminteau mansarda intimã ºi caldã se simþeau stânjeniþi într-o salã prea mare, streinã, rece, cu scaune multe ºi cu tablouri oficiale între ferestre. Preºedintele era disperat de tânjeala care ameninþã sã destrame, de¬finitiv, cercul. Munca iernii - banii adunaþi la cor, la festival, la bal - era primejduitã. Comitetul sfãtuise ºezãtori intime sãptãmânale, dar nici unul nu voise sã-ºi ia rãspunderea. Nici revista universitarã, pe care pre¬ºedintele mi-a încredinþat-o, nu izbutise sã refacã atmosfera din va¬canþele Crãciunului. Trebuia sã cutreier singur sãlile ca sã întâlnesc pe profesorul care ne fãgãduise articolul de fond. Trebuia sã scriu singur cronica, sã fac singur trei corecturi, paginaþia ºi expediþia. Adormeam istovit, dupã miezul nopþii, în mansarda încãrcatã cu fascicule.
Revista nu se vindea. Nefiind nici antisemitã, nici filosemitã, n-a interesat. Cel dintâi numãr a fost cumpãrat din curiozitate. Celelalte aºteptau.
Eu nu disperam. Mã întovãrãºisem cu un prieten din liceu, Petru, în al doilea an la Drept ºi Filozofie, temut la seminarii prin dialectica-i iritantã. Cunoºtea toatã Universitatea. Gãsisem ºi un administrator: pe
166
dirijorul corului, care îºi cumpãrase un caiet ºi izbuti sã încurce atât de mult socotelile, încât trecuse un excedent de douãsprezece mii de lei.
Cu numãrul 3 se ivi un incident, de pe urma cãruia revista nu mai supravieþui decât o lunã. Publicasem recenzia obraznicã asupra cãrþii de frunte a unui bãtrân ºi celebru profesor. Recenzia avea pãcatul de a fi documentatã. Un ochi pãrunzãtor ar fi înþeles cât de scump mi-a fost autorul cãrþii, cât de mult îl înãlþasem, ca sã mã dovedesc atât de crunt ºi nestãpânit în faþa unei deziluzii. Ar fi descoperit, înapoia paginilor de intempestiv frondeur, reproº de discipol, care a încercat mai mult decât o decepþie.
N-a înþeles nimeni. Cel criticat a intervenit pe lângã profesorii mei, a protestat, s-a tânguit, a scris câteva articole în cotidianul sãu sub obsesia faptului, fãrã sã-mi pomeneascã numele. Prin Petre, îmi ajun¬geau zvonuri care îmi dãdeau de gândit: revista va fi suprimatã, eu su¬pus consiliului de disciplinã, riscând eliminarea. Ca sã nu piarã revista, m-am retras, fãgãduind lui Petre sã lucrez alãturi de el sub pseudonime. Numãrul în care s-a tipãrit vestea retragerii a fost ultimul numãr. Prin intervenþia unui profesor politicos ºi binevoitor, conflictul nu ajunse în discuþia senatului universitar. Logic, nici nu putea ajunge.
Profesorul de esteticã literarã m-a învinuit, într-una din revistele sale, de ignoranþã ºi obrãznicie. Am rãspuns aspru. Aceasta a bucurat pe autorul cãrþii recenzate ºi a stânjenit pe profesorul politicos, care trebuia sã intervinã din nou la profesorul de esteticã literarã. Eu nu înþelegeam nimic din tot ce aflam. Gândeam cã e firesc sã critic cu argumente o carte imperfectã ºi s-o judec în pagini pãtimaºe când autorul fusese pentru mine un îndreptar. Ameninþãrile nu mã amarau. Eram hotãrât sã pierd un an, dacã prin aceasta evitam o adulare. Ghiceam de pe atunci gândurile la care am ajuns mai târziu: cã sensul vieþii nu e fericirea, ci realizãri eroice. Fiecare suflet stãpâneºte virtual eroismul, gândeam. Dar fiecare suflet pâlpâie câþiva ani tineri în jurul viziunii eroice, apoi acceptã valori mediocre, se pleacã vieþii celorlalþi, se usucã ºi piere. De ce n-aº fi eu acel suflet care - cu oricâte renunþãri sã ating eroismul? Cine ºtie; poate voi birui ca erou. ªi apoi, biruinþa nu poate avea însem¬nãtate, ci numai încordarea neostenitã cãtre ea.
...In acel început cald de primãvarã, cele dintâi primejdii îmi erau îndemnuri nebãnuite. în ziua când am citit rândurile profesorului de esteticã literarã împotrivã-mi, am lucrat îndârjit, aproape fãrã sã mã ridic de la masã, douãzeci de ceasuri. Vestea am aflat-o dimineaþa. Am strâns dinþii ºi am început sã citesc. Am prânzit într-un sfert de ceas. Seara, m-am mulþumit cu un pahar de lapte cald, la masã, cu ochii pe carte. Am citit iarãºi toatã noaptea, fãrã sã mã ºtie nimeni, pânã în zori. M-am deºteptat dupã câteva ceasuri, cu capul greu. Mi-am amintit un
167
singur cuvânt: „ignorant". Aceasta m-a limpezit, m-a îndârjit. Tremu-ram de furie ºi de încredere. Aº fi cântat, aº fi urlat, cu dinþii strânºi ºj Ochii pe carte. Am adormit în zori. închisesem uºa cu zãvorul. Cineva al ciocãnit, a treia zi. N-am rãspuns, cu ochii pe carte. îmi tremurau muº-chii ºi fruntea îmi ardea, ºi creierul vibra ca în febrã. Eram atât de în-; cordat, încât nu-mi scãpa un cuvânt. A patra zi, mã simþeam istovit, nãuc, cu oasele sfãrâmate, cu creierul tulbure. Am închis ochii ºi mi-am închipuit sala profesorului de esteticã literarã; „e un somnoros", îl au¬zeam... Somn? Uite? Sã-mi fie mie somn? Iarãºi mi-am simþit mintea proaspãtã ca în prima zi din regimul douãzeci de ceasuri. ªi nu bãnuia nimeni. Minþeam, spunând cã-mi pregãtesc o lucrare urgentã de seminar ºi trebuie sã mãnânc la masa mea, ca sã nu pierd continuitatea. Dar ei nu ºtiau cã nu dorm nopþile. Mã deºteptam la opt, ca pânã atunci.
Dupã o sãptãmânã, citesc o notiþã batjocoritoare într-o revistã pro¬vincialã. Am hotãrât sã suprim somnul. Mã înãbuºea gândul cã sunt un ignorant. Dupã câteva ceasuri de muncã, un junghi îmi fulgerã inima. Mã încovoiai. Nu puteam rãsufla. La cea mai neînsemnatã miºcare, simþeam cã mi se sfarmã viscere încordate. M-am târât în pat, palid ºi rece. Eram furios cã voi muri stupid, cãlcat în picioare, eu, eu care voisem sã ucid somnul. Rãsuflãm greu, fãrã sã pot ridica grumazul din piept. A trebuit sã sun. Panicã, planºete, tânguieli. Doctorul venise cu trusa urgentã. Când a aprins lampa cu alcool, m-am înviorat. Am început a respira, uºor, uºor. Nu mai mi-a fãcut injecþia. Mi-a numãrat bãtãile inimii, repezi ºi neregulate. Spaima ºi junghiul îmi pricinuiau palpitaþii a cãror primejdie nu o bãnuiam. Dupã câteva ceasuri, criza tre¬cuse deplin. M-am tulburat privindu-mã în oglindã: livid, descompus, cu pãrul umed ºi ochii supþi în pleoape vinete. A trebuit sã-mi îngãdui, de atunci, patru ceasuri de somn, oricâte insulte aº fi primit.
Mã întãrâtau nu numai cele ce se spuneau împotriva-mi, ci, mai ales, cele ce nu se spuneau. Lunile de tãcere în jurul muncii care o împlineam gemând mi-au fost cele mai prielnice. Gândeam: „Domnii nu vor sã ºtie cã exist? îmi ignoreazã, încãpãþânaþi, scrisul? Cu atât mai bine. în curând vor trebui sã ºtie, pentru cã astfel vreau eu!" Pentru mine, pro¬nunþarea poruncii: vreau! era aproape un rit magic. Se legau de ea atâþia ani de chinuitã adolescenþã, atâtea experienþe, atâtea mii de ceasuri de lecturi surde. Voinþa era pentru mine o realitate, cu roade în rafturi ºi în sertare.
Cu cât mai mult se tace în jurul meu, cu atât mai mult scriu ºi citesc. Mã întristeazã gândul cã în zece, douãzeci sau treizeci de ani nu voi întâlni aceeaºi duºmãnie. Dacã voi fi lãudat, pierdeam. Atunci îmi voi clãdi o casã cu terase la mare ºi o voi locui singur. Nu voi citi nici o re¬vistã, nici un ziar. ªi voi munci necontenit. Sunt încã atâtea lucruri care
trebuiesc adâncite: limbile orientale, matematica, istoria anticã, religiile, istoria ºtiinþelor, ºtiinþele, filozofia, istoria artelor, ocultismul, filolo¬gia... Pentru toate acestea trebuie timp ºi disciplinã, socoteam eu. ªi va trebui sã scriu, iar scrisul e amar ºi anevoie de împlinit câteodatã. Cum am sã le sfârºesc fãrã duºmãnie sau rarã tãcere?...
Mã îmbãta, pe atunci, mireasma eroismului care nu înfloreºte decât în sufletul aspru ºi vast, revelat sieºi de singurãtate. Dar eroismul -singura justificare a vieþii - nu rodeºte decât prin cumplite ºi neconte¬nite renunþãri. Nu fuga de realitate mã tortura, ci voinþa de a stãpâni, re¬nunþând, realitatea. Nu-mi era teamã de ispite. Aº fi vrut sã nu vieþuiesc decât vânturat de ispite, dar sã ºtiu a le depãºi. Nu tânjeam dupã liniºte, dupã confortul mizantropului. Pofteam lupta necurmatã, neînfrântã, care pogoarã în suflet aroma dumnezeirii ºi a dracului. ªi luptã necur¬matã nu întâmpin decât în singurãtate, unde ispitele ºi amintirile sunt puhoi.
Viaþa mea, de nimeni cunoscutã, a fost o neistovitã încordare dupã eroism. Pofteam amãrãciunea ºi disperarea eroului ca pe un fruct sau un ºold alb. Nu-mi zâmbea sufletul decât dupã împlinirea unui fapt care depãºea omenescul. Visam câmpuri largi ºi vânt aspru, ºi drumuri de piatrã detunatã spre munþi cu nori. Mã zãream urcând, urlând, muºcând stânca, sângerând. Visam o austeritate care sã înspãimânte forþele me¬diocrilor din oraºul ºi timpul meu. Atunci aº fi fost erou. Voiam sã vie¬þuiascã, încã o datã, prin mine, eroicul.
Eram de multe ori înfrânt. Din suflet, din carne, nãvãleau ispitele desfãtãrilor imediate ºi dulci. îmi spunea arunci un strãin, din suflet: renunþarea înseamnã mutilare; eu sunt complex, sunt nesfârºit în dorurile mele; cum sã aleg? Cum sã renunþ?
ªi nu ºtiam ce trebuie sã fac.
Voinþa mi-o înãspream prin muncã. ªtiam atât: cã trebuie sã-mi descopãr ºi sã-mi exalt toate potentele sufletului ºi creierului. Nu mã te¬meam de experienþe cerebrale. Dar celelalte? Viaþa, sufletul?... Ce tre¬buia sã stãpâneascã în mine? Voinþa ºi creierul sau sufletul?... Eu îmi poruncisem sã lupt întotdeauna pentru împlinirea adevãratei mele vieþi, de nimeni cunoscutã. Dar dacã viaþa lãuntricã se va realiza prin suflet, jar nu prin creier? Voi avea atunci voinþa sã renunþ la creier, la mine Msumi, la munca ºi scrisul meu izvorât din forja þestei?
ªi nu ºtiam ce trebuie sã fac...
168
169
VIII. DRUM DE LA MÃNÃSTIRE
în dimineaþa Floriilor, trenul de Constanþa ne-a lãsat în gara mãnãstirii. Eram toþi copleºiþi de primãvarã. Eu mã împrietenisem din nou cu Nonora, iar Bibi râdea de ºoaptele lui Radu. Gaidaroff ieºise din iarnã îndrãgostit de Mãriuca. ªi Mãriuca îl îndrãgise, ºi era blondã, cu I buze roºii ºi ochi negri.
în vagonul nostru se mai afla un grup de studenþi ce plecau tot spre mãnãstire. Râdeau, râdeau. Printre ei, la o fereastrã deschisã, am zãrit un chip de fatã. Tresârii. N-a observat nimeni, nici Nonora, care mã încredinþa cã primãvara îmi va fi fatalã ºi voi sfârºi prin a mã îndrãgosti de ochii, pãrul ºi sânii ei. Am coborât în garã zgomotoºi, cu preºedintele în frunte. Nu ºtiam câþi suntem, ºi aceasta ne bucura; poate eram mulþi, mulþi. Am pornit pe drumul ce înconjoarã lacul. Pãdurea îºi deºira mugurii. Printre copaci, arbuºti înfloriþi, frunze veºtede ºi colþi de iarbã
mare.
Grupul de studenþi ºi studente ne întovãrãºea. Auzeam necontenit ºi stânjenitor de clar râsul fetei de la fereastrã. De ce tresãrisem? Mã chi¬nuia pãrerea cã o mai vãzusem undeva, la munte, într-o varã, demult. Nu izbuteam sã desluºesc nimic. ªi totuºi, ochii verzi ºi nostalgici în umbre viorii, sub sprâncene frânte în unghi de mirare, îmi erau cu¬noscuþi. Nu înþelegeam de ce, privindu-i, mã abãteau tristeþi vechi ºi amintirea unei vacanþe singuratice, ºi melancolia adolescenþei aspre. ªi râsul continuã clar, enervant, larg. Poate eram singurul pe care sã-l su¬pere. Mã supãra, pentru cã râsul fetei era pentru alþii...
Am pãºit smeriþi ºi ne-am închinat în bisericã. Era frig întunecat printre candele. La ferestre, înfloriserã ramuri de cireº. ªi fata cu ochi verzi ºoptea, ºoptea, stãpânindu-ºi râsul...
O clipã, a rãmas tãcerea în bisericã. Ceilalþi plecaserã, pãºind. Ple¬case, poate, ºi fata. Era de acum liniºte. întorcându-mã, o zãrii privind lumina stinsã prin ferestre. Buzele i se adunaserã într-un zâmbet trist Ovalul feþei se liniºtise, palid. Ochii lãcrãmau dar poate nu lãcrãmau, ci numai mi se pãrea mie. Ochii îi erau atât de ciudaþi în pânza de tristeþe... M-am prefãcut cã nu vãd nimic. ªi eram fericit, ºi mã desfãta gândul cã a rãmas aici, singurã. ªtiam cã nu crede ºi cã nu se roagã. Bãnuiam tristeþea care o nãpãdeºte, pentru cã aici sunt umbre, întuneric, trecut, iar afarã e soare ºi zvonuri de viaþã; ºi, poate, nu vrea sã le asculte. Cine ºtie de ce lãcrãmeazã? Poate iubeºte sau poate aºteaptã; ºi nãdejdile ei încep sã le iroseascã anii. Cine ºtie de ce priveºte fereastra stingând soarele-
170
Poate îºi aminteºte; sau poate presimte durerea vieþii care cere sã fie vieþuitã toatã ºi nu îngãduie, în acelaºi timp, decât fãrãmituri de desfãtare...
Pe mine m-au chemat. Când i-am trecut prin faþã, ochii râdeau, fãrã lacrimi. în curtea mãnãstirii era prea multã luminã, ºi bãieþii erau prea zgomotoºi, ºi fetele râdeau, râdeau...
Am vizitat cu Nonora cripta înþesatã cu sicrie. Oase galbene, lu¬cioase sau putrede, mate, printre coroane vechi, cu înfiorãri metalice. Nonora nu era tristã.
- Hârcile acestea mã învaþã sã-mi fac de cap, acum, când sunt tâ¬nãrã...
Am râs amândoi. Mã privea fãgãduitor ºi atunci, fãrã sã înþeleg, am sãrutat-o. Buzele Nonorii îmi stãpâneau gura ca o ventuzã. Pãrul ei îmi tulbura pumnul. Am zguduit-o de bucle ºi i-am strivit iar buzele de gura mea. îi luceau ochii ºi rãsufla cu nãri fierbinþi.
- Vezi cã mi-ai luat tot rouge-A...
Ce mulþumit am fost cã mustrarea Nonorii, amintindu-mi aþâþi strãini care o sãrutaserã, mi-a îngãduit sã mã întristez...
în curte, am întâlnit iar râsul fetei cu ochi verzi. O înconjurau cinci bãieþi, ºi ea le declama frânturi de strofe: Codreanu, Minulescu, Iosif, Coºbuc, Arghezi. Mã uimea ºi mã tulbura. Celui din urmã i-a recitat frumos ºi enigmatic câteva strofe banale ºi sincere.
- Ghici?
- Victor Eftimiu?...
- Fugi de aici, cã nu ºtii nimic! Ascultã alta.
- Philippide, Demostene Botez?...
- Aºi!
Cum de n-au ghicit cã era un poet tânãr, care poate o îndrãgise ºi îi scria strofe cu gândul la ochii ei?...
- Ce vreþi? Eminescu sau Topârceanu?
- Spune-o p-aia cu balada popii...
Fata se opri, dupã câteva versuri, zâmbind galeº.
- Alegeþi alta, cu dragoste... Nonora mã chemã.
- Haide, s-aduce rachiul...
în pãdure, am mâncat pe faþa albã, întinsã deasupra ierbii ºi frun¬zelor. Preºedintele destupã sticle cu vin vechi, ºi se bucura cã renaºte viaþa cercului. Cele douã „Florenþe" fãcurã cafea. GaidarofF cãuta brân-duºi cu Mãriuca. Radu se plimba pe alee alãturi de Nonora, fumând ºi ª°ptind.
171
Atunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nãdãjduiam sã se împli¬neascã. Fata cu ochi verzi venea alergând. Bucle scurte îi întunecau i fruntea. Când ºi le resfirã, ostenitã, rãmâneau numai câteva ºuviþe care-i I dãdeau un aspect sãlbatic ºi gingaº.
S-a apropiat zâmbind de „Florenþa"'.
- Vrei sã-mi dai ºi mie o cafea? ªtii cât mi-e de somn... A zâmbit atât de frumos mãrturisind cã îi e somn...
- Pe dumneata te ºtiu de la Facultate, spuse lui Bibi. ªtiu ºi cum te cheamã... Avem o prietenã comunã, Viorica.
Bibi s-a luminat.
- Dacã îmi bãnuieºti numele, adaogã cu sprâncenele poruncitoare, te rog sãnu-lspui...
Bãieþii începurã reflecþii ironice. Fata cu ochi verzi le rãspundea tot atât de prompt, râzând ºi clipind. Preºedintele se desfãta. „Florenþa" îi servi o ceaºcã cu cafea neagrã.
- îþi mulþumesc, duduitã. Domnul de lângã d-ta seamãnã cu un per¬san; poate sentimental ºi erotic; în orice caz, fereºte-te.
„Persanul" de la Drept râdea mãgulit.
- Eu, domniºoarã, nu înþeleg...
- Fireºte, eºti consecvent cu remuneratoriile d-tale însuºiri...
- Pardon.
- Cu d-ta nu mai discut.
„Persanul" se mulþumi sã ridice din umeri în faþa cozonacului adus de preºedinte. Ceilalþi erau iritaþi de vorba degajatã ºi causticã a stu¬dentei necunoscute. Eu încercam zadarnic sã mi-o închipui în bisericã.
începurã inevitabilele ghiciri în ceaºca de cafea. Fata cu ochi verzi voia sã ºtie, voia sã afle viitorul cu o nerãbdare dezarmantã.
- Spune-mi... Numai atât? Flaide. spune-mi ºi altceva...
Se ruga, se alinta, poruncea, ispitea. N.-o mulþumea nici un tâlc. Fatal, îmi ajunsese ºi mie rândul.
- Dumneata eºti prietenul lui Bibi? ªtii sã ghiceºti?
- Numai în palmã, minþii eu încercând un zâmbet de chiromant.
- Poftim!
îmi întinse palma. Dar cum era sã-i spun ceea ce aflasem din vorbele ºi privirile ei faþã de ceilalþi?
- Mai bine sã renunþãm. Nn vã pot trãda caracterul în public, încercai eu o retragere onorabilã.
Fata se supãrã. îmi apucã pumnul ºi mã sili... Ceilalþi comentau bine dispuºi mersul meu terorizat. Am ales un trunchi rãsturnat, aproape de lac. Gândul cã aº putea pãrea ridicol, mã calmã. Vorbeam desluºit, fãrã „d-strã" ºi fãrã sã roºesc. I-am apucat mâna, am privit îngândurat linii din care înþelegeam prea puþin ºi i-am fãcut portretul.
172
O ºtiam atât de bine, o simþeam atât de apropiatã, de lãmuritã... Mã asculta tot mai interesatã, mai atentã. Eu vorbeam, vorbeam. Sufletul fetei cu ochi verzi - pe care îl voiam capricios ºi neliniºtit, slab ºi vast, torturat de doruri ºi paralizat de mediocritatea împlinirilor — îl modelam tot mai precis, cu contrastele evidente, cu umbre, cu gânduri ascunse chiar faþã de sine.
Cele ce aflasem din Freud, strecurate cu pricepere, o revoltarã.
- De unde ºtii ºi asta?...
Eu eram încurcat, pentru cã sfârºisem toate liniile palmei. Am trecut apoi la faþã. Acolo înþelegeam mai mult. dar ceea ce bãnuiam era mai aproape de adevãr. La rãstimpuri, fata tresãrea ºi ochii verzi îºi pãleau luminiþele. Sfârºind, nu ºtia ce sã-mi spunã. Zâmbi, stânjenitã.
- Trebuie de acum sã mã feresc de d-ta! poate îmi ghiceºti ºi visu¬rile...
Am rãmas pe trunchiul rãsturnat pânã seara. Am vorbit, am vorbit deschis ºi mult, despre cãrþi, despre visuri,, despre sex, despre înfrângeri, despre biruinþe neºtiute de nimeni. Fata asculta. La rãstimpuri, stânjenit de sinceritatea ºi debitul vocabularului, o întrebam.
- Vã jeneazã?... -Nu.
Mãrturisea aceasta fãrã alte cuvinte.
Se schimbase. Nu m-a întrerupt, nu a glumit, nu a încercat calam¬bururi cum fãcuse cu ceilalþi. Eu bãnuiam tot ce se petrece în sufletul ei de sentimentalã naiv mascatã sub vervã ºi bãnuiala mã încuraja. Vor¬beam, vorbeam... îi surprindeam, câteodatã, ochii alunecându-i peste lac, peste pãdure, departe.
ªi nu voia sã-mi spunã numele... Un capriciu deplasat, gândeam eu.
- Mi-e teamã sã nu-þi placã, se alinta ea.
Mi-amintesc cum s-a înserat, cum ceilalþi au plecat spre garã, dupã ce ne-au chemat lung prin pãdure. Aveam atâtea sã-i spun, pe care nu le spusesem Nonorei, nici lui Bibi... Am întrebat-o de tovarãºii ei.
- Sunt niºte colegi obraznici. Am preferat cercul d-strã pe care îl ºtiam de la o prietenã...
Trebuia sã ne grãbim. ªi, totuºi, ea serezemase de trunchi ºi-mi punea întrebãri cu rãspunsuri lungi, ºi-mi povestea, ºi-mi povestea.
Am plecat spre garã când rãsãreau stelele. Apucasem cãrarea ce ocoleºte lacul, am trecut de pãdure ºi am ajuns pe ºosea. Noaptea stãpânea rece ºi seninã. Am întrebat-o dacã îi era frig.
-Nu.
Observai, însã, cã nu mã priveºte decât pe mine, cã îi e teamã sã-ºi 'ase ochii alãturi, pe câmp, pe ºosea. Poate o înspãimânta noaptea.
- Þi-e fricã?
173
- Mult, foarte mult. Mi-e fricã întotdeauna noaptea pe câmp... Dar dacã d-tale nu þi-e fricã...
- Mie, nu...
Adiau arome de iarbã umedã, de flori, de pãmânt. Ne opream, lai rãstimpuri, sã ne odihnim pe marginea ºoselei. Aveam mâinile argintate de lunã. Ea mi-a recitat sute de versuri cu luna. Eu i-am vorbit de tul- I burãrile celor care îi primesc lumina direct pe craniu. S-a îngrozit.
- Mi-e fricã, iar mi-e fricã...
- Dumneata ai bucle...
La garã, aflarãm cã ultimul tren personal trecuse cãtre oraº cu un sfert de ceas înainte. Ochii verzi s-au înspãimântat o clipã, apoi au râs.
- O aventurã mai mult... Ce ne facem acum?
I-am spus gândul meu: apucãm ºoseaua înapoi ºi luãm drumul cel mai scurt, care taie calea feratã. Pânã în oraº nu sunt mai mult de doisprezece kilometri.
- Câte ceasuri?
- Trei.
- Vom ajunge la unu noaptea.
- De abia în oraº. Nu ºtiu în ce cartier ºezi mata...
- Altã soluþie nu e? -Nu.
- Haidem.
în servietã, mai pãstrasem cornuri ºi cozonac. Tovarãºa mea le gãsi fãrã pereche. Eu nu mâneam ºi îi povesteam cu amãnunte Martin Eden.
- Cât sunt de incultã, se întrista ea.
Forþa lui Martin Eden a impresionat-o. îmi spuse cum nu poate suferi bãieþii spilcuiþi, drãguþi ºi proºti. îmi destãinui preferinþe prin Universitate, printre profesori ºi studenþi. Eu îi povestii conflictul meu cu recenzia din revista universitarã ºi fui fericit cã îmi dã dreptate. Cum de am ajuns, apoi, la Sixtine ºi la ocultism?
Nu aveam nici unul, nici altul, ceas. Mãsurãm timpul dupã lunã ºi dupã oboseala ei.
- Crezi cã mai avem mult?
Eu îndrãgisem rãspunsurile afectând maxima.
- Un drum în noapte nu-l sfârºesc decât zorii; dar niciodatã nu oboseºte în doi...
- Am început sã ostenesc.
- Dacã vrei, braþul meu...
Mergeam, cu luna înapoia noastrã. Noaptea era tot mai rece ºi mai aromatã de câmpuri.
Tremura, îngreunându-mi paºii. Eu, niciodatã nu mã simþisem mai odihnit.
174
- Tot nu þi-e fricã?
-Nu.
ªi mergeam, ºi eu vorbeam, iar ea mã asculta, cu pãrul înfrigurat de adieri. ªi înapoia noastrã, luna. Iar înaintea noastrã, ºoseaua albã, ducând spre oraºul cu lumini multe în noapte.
Am ajuns târziu, dupã douã, în faþa casei. Povara braþului mi se pãruse binecuvântatã. Mã simþeam mai puternic, cu muºchi proaspeþi. Ea pleca pleoapele ºi pãºea istovitã.
Oraºul o înviorase o clipã. îmi mãrturisea cã trecerea pe acea uliþã de periferie, cu lãtrat de câini ºi felinare pâlpâind, o înspãimântase. Pe bulevardul pustiu înainta cu încredere. A trebuit, apoi, sã urce stradela cu piatrã tare, ºi osteneala o copleºi. Rãsufla prelung.
în faþa casei, o întrebai:
- Pãrinþii d-tale n-au sã te certe?
- Pãrinþii mei nu stau aici. ªi apoi, la vârsta mea, sunt absolut liberã...
îi întindeam mâna, spunându-i „noapte bunã". Mã opri.
- Nu mi-ai ghicit viitorul. Sã-þi mai arãt palma? -Nu.
Mi-amintii de toate hotãrârile ºi nãdejdile pe care mi le mãrturisise: îºi va lega viaþa numai de un om superior; va ºti sã înfrângã voinþa pãrinþilor ºi prejudecãþile mediului. Acel om nu-i va fi numaidecât soþ, ci poate numai „le compagnon".
ªi atunci i-am prevestit cãsãtoria cu un bãrbat pe care nu-l cunoaºte ºi care nu o cunoaºte, viaþã de provincie, profesoarã cu soþ funcþionar, acceptând tot mai mult mediocritatea, cedând zi dupã zi, uitându-ºi nãzuinþele ºi dorurile, abrutizându-se de munca stupidã, de absenþa aerisirilor, de amanþi ºi copii...
- Astfel, duduie, te va înãbuºi viaþa oraºului mort, pustiu de suflete... Vei uita cãrþile frumoase... Vei lãcrãma sau vei plânge, poate, toamna. Toamna cheamã atâtea amintiri... E stupid... îþi vei pierde timpul amintindu-þi ceasurile de elan universitar ºi poate vei regreta renunþãrile la originalitate... Va veni, însã, o vreme când nu vei mai avea nici regrete... Ci numai un soþ vulgar ºi copii. Vei înþelege cã tinereþea þi-e definitiv încheiatã, cã n-ai vãzut încã lumea, cã n-ai trecut oceanul, cã eºti osânditã sã-þi suporþi familia pe care ai acceptat-o într-un ceas de obosealã sau de laºitate plictisitã... Vei duce viaþa obscurã ºi mediocrã a tuturor celor care îºi fac, tineri, visuri ca ale d-tale... Nu vei pãstra cel puþin nici conºtiinþa înfrângerii.. Vei uita tot, tot, în mediocritatea surã ªi invincibilã...
175
De ce m-am întristat ºi eu, prevestindu-i? ªi de ce simþeam realitatea j cuvintelor, pe care i le rosteam deprimat eu însumi de soarta ei?....
Când am privit-o iar, plângea. Plângea, de aceasta sunt sigur; j lacrimile îi alunecau blând pe obraji, ºi din ochii ei se revãrsau tristeþi i de mare moartã.
A izbutit sã vorbeascã, zâmbind.
- Dumneata glumeºti. Niciodatã nu voi accepta viaþa din nuvelele lui Cezar Petrescu.
- Aºa spun toþi ºi toþi sfârºesc acolo. Dumneata vei suferi mai mult, pentru cã þi-ai plãnuit vieþi prea frumoase ºi te-ai nãscut mai sensibilã. Atât...
Iar a lãcrãmat. Mi-era milã de ochii ei, dar simþeam atâta bucurie sãlbaticã sã-i prevestesc biruinþa vieþii mediocre ºi ucigãtoare...
- Ca sã supravieþuieºti, ai nevoie de o voinþã ºi o perseverenþã în nebunia renunþãrilor, cum d-ta nu poþi atinge, niciodatã... Pentru cã eºti femeie, ºi eºti sensibilã, ºi eºti capricioasã...
- Voi gãsi un om!...
Zâmbii. Ce era sã-i rãspund? Ca sã sfârºesc, am glumit.
- Pun rãmãºag cã în trei ani vei fi cãsãtoritã în provincie, ºi cã nu vei fi fericitã... Precizez, resemnarea nu înseamnã fericire... mai ales la anumite femei...
Ea a deschis alene poarta. O istovise atât drumul de la mãnãstire...
Am plecat singur pe strãzile pustii ºi reci. începuse vânt de zori. Mã simþeam singur ºi puternic. Cu pumnii strânºi, cu ochii ridicaþi, alergam. Eram fericit.
N-am putut adormi. Am coborât din pat ºi, înainte de a începe lucrul, am scris: „Jurnal intim de primãvarã; astãzi, Florii, începe o viaþã nouã
pentru mine".
Dar m-am întrebat: de ce?- Am înþeles cã dãdeam prea multã în¬semnãtate unui fapt ca oricare altul. ªi am rupt foaia caietului.
Zorii limpezeau grãdinile cu case de piatrã albã. Poate eram singurul care vegheam. ªi eram fericit.
176
IX. O CHEAMÃ NIªKA!
La începutul Sãptãmânii Patimilor am întâlnit mai mulþi colegi din cerc, care mi-au comunicat zvonuri asupra dispariþiei mele din excursie. Preºedintele a fost neliniºtit tot drumul. Mã aºtepta la fiecare garã. Radu a venit chiar în dimineaþa aceea sã mã caute. A rãmas uimit când i-am povestit întâmplarea. Credea cã îi ascund.
- Numai atât? -Da.
- Ori eºti prost, ori eºti îndrãgostit, ori eºti nebun... Nu rãmâne oricine noaptea cu o fatã, care îi place, în pãdure... Ai pierdut o ocazie.
Pentru cã era Radu cel care mã mustra, am încercat sã-i explic cã la fiecare împrejurare eu caut soluþia cea mai perfect eticã, cea mai frumoasã ºi cea mai nouã, ºi cea mai eroicã. A fost mult mai frumos drumul pur în noapte, alãturi de o necunoscutã, simþind cum îmi ajunge prietenã, decât oricare altã serie prelungitã de îmbrãþiºãri, sfârºite, poate, cu o siluire pe brazde. Aceasta o putea face oricine. De ce sã nu vieþuiesc fapte pe care numai eu sã le pot înfãptui? De ce eroul sã fie . înþeles întotdeauna ca o brutã, când depãºirea nietzscheanã cãtre supra¬om se poate face pe calea împlinirii celor mai nebuneºti porunci etice? De ce sã nu mã deprind cu necesitatea cotidianã a eroismului, astfel ca viaþa mea sã ajungã a funcþiona firesc o viaþã eroicã?
Radu îmi cunoºtea prea bine ispitele ºi posibilitãþile sexuale; nu mã putea bãnui de castrare, de timiditate, de insuficienþã. Aºadar, purtarea mea nu fusese poruncitã de slãbiciune, ci de forþele spirituale ce-mi stã¬pânesc conºtiinþa. De aici, o serie de tâlcuri date creºtinismului: ºi Radu pãrea cã mã înþelege ºi mã explicã. Deºi, adaogã, el n-ar fi putut face nebunia aceasta.
- Celor care n-au îndurat niciodatã lupta pentru împlinirea unei absurditãþi li se pare nebunie orice le depãºeºte slãbiciunea ºi medio¬critatea, am încheiat eu, crunt, privindu-mi prietenul.
Peste câteva zile, puþin înainte de apusul soarelui, am auzit râsete ºi bãtãi în uºã. Venise Bibi ºi fata cu ochi verzi. Þie pot sã-þi spun; o cheamã NiºkaL.
Numele îmi luminã, deodatã, amintirile. ªtiam unde o vãzusem, la Sâcele, pe cãrarea alãturatã liniei ferate, cu ºase ani mai înainte. Avea rochie scurtã de adolescentã ºi fugea printr-un lan. Un domn cãrunt o strigase: „Niºka! Niºka!" în dupã amiaza aceea, eu mã hotãrâsem sã-mi
177
închin viaþa chimiei. Legasem jurãmânt cu mine însumi sã nu-mi pierd ] vremea cu nimic altceva. Pe cea dintâi filã a unui caiet Jurnal, scrise- 1 sem, în dupã amiaza aceea, cea dintâi poruncã: „Nu voi iubi!..."
Amintirea îmi rãtãcise sufletul într-o varã singuraticã, într-un sat de J munte, printre încordãri ºi nostalgii de mult apuse. Vizitatoarele mele 1 mã priveau fãrã sã-mi înþeleagã umbrele feþei, amare, amare.
- Nu-þi pare bine cã am venit? Niºka îþi mulþumeºte încã o datã...
- Lasã-mã sã spun eu... Am venit sã-þi amintesc cã te-ai purtat foarte drãguþ acum câteva seri ºi mi-ai vorbit foarte frumos, deºi la plecare te-ai supãrat ºi mi-ai prezis niºte minciuni pe care acum sunt sigurã cã
le regreþi...
Am îngânat câteva cuvinte fãrã rost ºi le-am oferit scaune. Niºka se uimea în faþa fiecãrui raft. Scotea cãrþile, rãsfoia, admira, exclama.
- Mã primeºti bibliotecarã? Sã vezi ce frumos ºtiu sã aºez cãrþile...
Spune da!...
- Biblioteca nu poate fi rânduitã de mâini strãine.
- îmi pare bine cã ºtii ºi asta!
Credeam cã s-a supãrat, dar îi zãrii ochii zâmbind.
- Cu dumneata nu ºtiu cum sã mã port, mãrturisii eu. Dacã îþi vor¬besc sincer, te necãjeºti, dacã îþi vorbesc rezervat, mã suspectezi...
- Vorbeºte-mi ca ºi cum þi-aº fi prietenã...
Am roºit de bucurie, dar m-am prefãcut încurcat de intimitatea pe care mi-o vãdea ºi mi-o cerea Niºka.
- ªtii ce se vorbeºte asupra noastrã? Cã a fost o încercare de rãpire neizbutitã. Auzi; ca ºi cum ar fi fost numaidecât nevoie de rãpire!... Bibi, prietenul tãu, care s-a purtat revoltãtor de cast, sã fie învinuit de
abuz...
De ce „revoltãtor" lângã „cast"? I-am vorbit Niºkãi despre imboldu¬rile mele etice. I-am spus cã, în conºtiinþa-mi, faptul acesta e concret ºi viu, nu luat din cãrþi, nici moºtenit din copilãrie. Eticul e o descoperire, o cucerire de a mea în ultima iarnã. I-am spus de ce nu trebuie sã con¬funde un suflet luminat eticeºte cu un rigorism uscat ºi absurd, cu un moralism pedant ºi fals, ca tot ce e poruncit de familie ºi ºcoalã prin te¬roare. Eticul trebuie sã se cristalizeze ca o încheiere de experienþe.
- Dar aceasta nu o face nimeni...
- Au fãcut-o alþii, înaintea mea. De ce sã nu o trãiesc ºi eu, încã o datã?... Crezi numaidecât cã a avea o conºtiinþã cu valori etice înseamnã a fi castrat, îmbãtrânit, nesimþitor sau imbecil? Crezi cã etica nu poate vieþui alãturi de pãcat, alãturi de ispite?...
- Opreºte-te, opreºte-te cã nu mai înþeleg... De altfel, mã simt atât de
strãinã...
- Femei'a nu poate experimenta eticul.
178
- ªi dumneavoastrã, bãrbaþii, puteþi?
- Nu toþi: o elitã. Trebuiesc serii întregi de experienþe ca sã pârgu-iascã un suflet masculin. Câþi le suportã, mai ales acele experienþe care primejduiesc viaþa, somnul, liniºtea?...
Seara se pogora lin în mansardã. Cea dintâi searã de primãvarã când întârziau sus, la mine, studente. N-am vrut sã le-o spun. Niºka m-a în¬trebat dacã am þigãri. Nu fumase pânã atunci, dar simþea un dor sã fu¬meze... Bibi refuzã cu încãpãþânare.
Lãcrãmând, zâmbind, frecându-ºi pleoapele, cu sprâncenele mobile, sfârºi jumãtate de þigarã. Alãturi de restul meu, o pusei într-un plic ºi scrisei data.
- Ce faci? -Le pãstrez...
- Farmece?
- Nu, amintiri.
Am râs, înveseliþi de tristeþile care se vor aduna de acum deasupra plicului, ani dupã ani.
Coborând scãrile, Niºka m-a întrebat dacã mã poate vizita.
- Ai cea mai simpaticã odãiþã ºi cele mai multe cãrþi... E reconfor¬tant...
I-am spus cã în anumite zile, când am mai puþin de lucru, primesc câteva ceasuri.
- ªi care sunt zilele?
- Niciodatã nu m-am gândit sã le fixez.
- Cu alte cuvinte, nu vrei sã mã primeºti?
- Mata exagerezi.
- Ei bine, nu te speria... n-am sã vin...
Umbrele care mi-au întunecat ochii, nu le-a observat.
- ªi eu care credeam cã ne vom împrieteni... Voiam sã-þi prezint ºi pe Viorica...
Nu ºtiam ce sã-i spun. Tãceam, încruntat.
- Ne putem întâlni câteodatã...
- Mersi, eºti prea drãguþ.
A plecat, râzând nepãsãtoare. Bibi mi