Am văzut-o azi pe cea care mi-a furat inima... Am rămas nemișcat întrebându-ma ce să fac. Trupul parcă nu mă mai asculta, luând volum. Și creștea din ce în ce mai mult iar eu nu puteam să fac nimic. Când mi-am dat seama în sfârșit ce trebuie să fac, plecase.
Am văzut-o azi pe cea care mi-a furat inima. Am alergat spre ea hotărât să îi spun! Ce să îi spun? Nu știu ce, dar eram tare hotărât! Dar pănă să ajung la ea, m-am împiedicat și mi-am rupt gâtul.
Am văzut-o azi pe cea care mi-a furat inima. Cu gâtul rupt, încet, încet am reușit să ajung lângă ea. Dar când s-a întors brusc, m-a lovit cu cotul și m-a lovit așa de tare încât am leșinat.
Am văzut-o și azi pe cea care mi-a furat inima. Era departe de mine... Nici nu am mai încercat să ajung la ea. Era ocupată cu ceea ce făcea. Ce făcea? Ciudat, dar nu pot să spun ce făcea. Nu am reținut decât că se mișca într-un fel deosebit. Parcă era un dans în absența muzicii. Își mișca adesea capul, își atingea părul, zâmbea, vorbea. Vorbea? Ciudat, eu credeam că e singură. Sau poate numai pe ea o vedeam eu? "Dar cu cine vorbea?", m-am întrebat atunci. "Cu cine vorbea?". „Cu cine vorbește cea care mi-a furat inima?”, am spus chiar cu voce tare, spre uimirea mea, fără să vreau. Atunci, ca dintr-un vis, un glas din apropiere mi-a șoptit ușor la ureche: „Cu tine.”

Îmi place când fetele visează cu ochii în stele. Le arăți o stea, ele se fac că o văd, dar sunt complet oarbe, pentru că gândul lor este la următoarea ta mișcare. Și parcă își spun în sinea lor: "hai, nu o faci mai repede mișcarea aia de a veni spre mine?" Oare doar se prefac că sunt visătoare? Se prefac...mult.
De aceea trebuie să fii rece ca să poți să te ferești de florile care se prefac că visează.
Sunt rece. Pentru că atunci când ea mi-a spus: „Doar un vis a fost de ajuns să cred în tine”, am înțeles că nu mai pot fi altceva decât un vis, că singurul loc unde mai exist este un vis. Și de atunci, când sunt întrebat „De unde ești?” nu pot să răspund altceva decât „Dintr-un vis frumos”. Și la neîncrederea care urmează nu pot răspunde altfel decât: „Viața nu contează dacă nu o trăiești ca pe un vis”. Deci sunt rece în realitate, iar în vis sunt atât de fierbinte încât topesc orice se apropie de visul meu.
„Doar un vis a fost de ajuns să cred în tine”. Fraza aceasta exprimă o întreaga filozofie. De obicei, pentru fete, doar un vis e de ajuns să creadă în băieți. Pentru că fetele sunt foarte visătoare. Visează cu ochii deschiși. Și de capacitatea lor de visare depinde toată viața noastră.
Nu îmi spune că fetele nu visează, dar nici că nu se prefac că visează, pentru că acest lucru ar însemna să fim pierduți. Poți să îmi spui orice, dar te rog, nu îmi spune că fetele nu visează. Nu îmi spune că visele sunt amăgire, nu îmi spune că realitatea e alta, nu îmi spune că ea nu ea, și eu nu sunt eu. Și dacă o trezesc din greșeală tocmai eu, din visul ei prefăcut, vreau să îmi spună într-o armonie perfectă, cum îmi spune adesea când o trezesc dimineața: „De ce m-ai trezit? Culcă-mă la loc. Nu vreau să pleci !.. Nu vreau!... Lasă-mă!”.