rochie de seară


zidesc această simțire din micile agonisiri.
în joacă plouă și pietrele în joacă ascultă.
la prășit de gânduri sosi și noaptea cu sapele ei.
un răcoros mister sângele albastru al nopții!
la întalnire au venit apoi buzele tale cu capcanele lor
neînfricatele spade ale ierbii iți lucesc în priviri
mă-nțeapă blând cu vitejia lor măruntă
îmi mănâncă visele până la oase…

și chiar am vrut să-ți spun ceva
dar pe tine nu te cunosc cuvintele mele
unde iubirea se varsă clopote răsuflă ușurate.
fereastră largă a unui zâmbet cu porumbei:
ce rochie de seară va purta glasul tău
când noaptea goală o voi lăsa lângă tine?