plouă pe strada unde își doarme somnul de veci
azilul de bătrâni
gropi uriașe înfloresc câini flămânzi latră spre caravana ce trece
în același timp într-o gară de provincie doi cerșetori și un nebun stau la sfat
marfarele trec ducând spre departe orașul

de la etajul 5 lumea pare mai mică
ascunsă într-o coajă de nucă sau într-un glob de sticlă albastru
de aici stau și număr toate drumurile pe care nu le-am trecut cu pasul
toate nopțile în care mama mea Anna adormea cu fața la perete
oftându-mă neauzită de nimeni

plouă peste orașul acesta cu prea mulți oameni și mașini colorate
nu îmi e foame nu îmi e sete frigul nu ajunge până aici
uneori noaptea deschid fereastra
și tac

plouă peste gările mici de provincie ca într-o altă poveste
în care adorm cu fața la perete
spre capătul lumii
marfarele trec ducând cu ele orașul