poc!
îmi trag un glonte în cap și mă uit prin
gaura încă luminată de focul ucigaș.
ceea ce văd nu seamănă cu o poartă de aur
nici cu o ușă înaltă nici cu o coroană
din ramuri de brad.

scap stiloul made in china pe podea
îmi vâr prin gaura fierbinte o mână
cu cinci degete ude
simt că vântul începe să bată dinspre
aurora boreală.

îmi strecor umerii coșul pieptului burta lunecoasă
șoldurile late și tălpile goale
prin tunelul rămas în capul meu
după ce glontele iese prin tâmpla stângă
mai respir o zecime de secundă.

sper să nu-mi revăd viața ca într-un videoclip
cadrele acelea cu fetița așezată pe iarbă
lângă o râmă umflată și cu părinții tineri
jucând volei pe stadionul de la marginea
satului și cu bunicii înmărmuriți
în fața unui trandafir alb,

toate imaginile astea m-ar face
să plâng și acum nu e momentul.
cei de dincolo de gaura mirosind a țeavă a fum
mă așteaptă să le aduc vești bune
eu însă le voi spune cu vocea mea guturală:
nimic nou sub soare.