Intre noi doi
Această oglindă moale, nesigură
Astfel înclinată încât
Eu nu mă văd
Și tu nu te vezi,
Dar te văd
Și mă vezi,
Ochii ni se întâlnesc
Și se încleștează
În zarea ei argintie.
Cât timp această oglindă
Va continua să fie
Și să ne găzduiască
În visul ei afund,
Viața și moartea
În care ești, în care sunt,
Rămân doar povești
În care sunt, în care ești.