Azi mi-am luat emoția
De la naftalină
Și m-a prins în capcană.
Exact de tine
Să mă atașez
M-am ferit
Și tocmai asta
Am vremuit…
Þi-am rugat inima
Să rămână în cumințenia ei
Și m-a ascultat
Însă pulsul alei mele
M-a înfrământat.
- Neliniște, tu! Ai vreun capăt?
Inimii mele, când îi pace dai?

E prea frumoasă și dulce viața
În șiruirea ei,
Încât să-i schimb acum sorocul
Cu mici rațiuni,
Menite să facă
Pe placul meu?

- Haide suflet, povestește
Cum de ai intrat în horă?
Atât de frumos iubită
De un alt suflet?
Mă mir. De mine. Dar dragostea n-are hotar.
Dincolo de diferențe și înstrăinări,
Doua inimi își dăruie
Dragoste, de dincolo de mări și țări.
Dulce, Doamne, ai lăsat
Iubirea, pe acest pământ
Lăsatu-ne-ai însă, oare
Și leacul sfânt,
Prin care, să atragem, fără întinare
Acea dragoste imensă care
Capăt nu are?
Care să tot crească, să se-nmulțească
Și nicicând să nu se micească?
Pathos. Dans perfect armonios
Între cei doi ce se iubesc frumos.
Câtă energie, foc dumnezeiesc,
O îmbrățișare caldă
Ce topește singurătatea
Adunată-n colț de gene îngerești…
Și-o bucurie, euforie.
Însă, Doamne, gustul ei,
Din gura Ta-n-țeleaptă
De l-om sorbi,
În veci nu ne-om opri.

Vindecă, Tu, Lumină
Ce vezi, chiar și-n ungherele
Cele mai adânci, de fire,
Toate câte Te micesc!
Și transformă,
Ãst frumos
Început de joc divin
Într-un palat de cleștar
Unde prințul, prințesa
Se împrietenesc armonios,
În taină, blând, prietenos.
- Ajută-mă, Tu, Doamne,
Să mă simplific,
Și în inimă să viețuiesc!