mă plimb în oraș în căutarea singurului meu prieten,
și nu mă găsesc nicăieri în același oraș plin de prietenii altora.
mă caut adesea acolo unde nu sunt decât întrebări despre mine...
și urăsc să recunosc că probabil e vorba despre mine când
discută între ei prietenii altora.

o paranoia mimată cu mult talent de cel mai prost actor al
tuturor timpurilor...
și urăsc să spun că probabil sunt eu.
e vina mea că încă mai cred în zâna cea bună și în..peștișorul de aur.
e vina mea că m-am dat drept peștișorul de aur...
tu încă mai crezi că poate sunt, nu-i așa, corina?