Făcuse-un cântec aspru şi zbârlit
ca o spinare de mistreț, roşcată,
un cântec pentru munți, pentru granit
şi pentru țara lui însângerată.

L-au prins pe răzrătitul cântăreț
şi l-au zvârlit în ocnă şi-n ocară,
dar cântecul lui, gol şi pădureț,
precum un sfânt, umbla desculț prin țară.

Sărea cum mierlele prin paltini şi prin nuci,
fierbea cu apele în scocul morii,
neamu-şi făcea din el opinci, măciuci
şi basamac şi praştii şi prigorii.

Murea în ocnă vânătul poet,
dar lângă drugi şi lacăte, afară,
paznicii cruzi cântau şi ei încet
cântecul celui ce trăgea să moară.