agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ L'hiver
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-26 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Maria Elena Chindea Pentru Frangoise-Renee Saint-Leger Leger III Nu a fost destul că atâtea mări, nu a fost destul că atâtea țări ne-au răzleÈ›it mersul anilor. Pe malul nou unde tragem, povara în creÈ™tere, năvodul drumurilor noastre, mai trebuia acest imn al zăpezii spre a ne răpi urma paÈ™ilor... Pe căile celui mai întins pământ veÈ›i lărgi oare sensul È™i măsura anilor noÈ™tri, zăpezi risipitoare ale absenÈ›ei, zăpezi crude în inima femeilor unde slăbeÈ™te aÈ™teptarea? È™i Cea la care cuget între toate femeile rasei mele, din adâncul vârstei ei mari își înalță spre Dumnezeul ei față de blândeÈ›e. È™i harul ei È›ine în mine un neam pur. «Ne lase pe amândoi la acest grai făr-de cuvinte cu care te-ai deprins, o, prezenÈ›a, o, răbdare! È™i ca un mare Ave de graÈ›ie în paÈ™ii noÈ™tri cântă încet cântul foarte pur al rasei noastre. È™i-i atât de mult timp de când stă de veghe-n mine acest chin de blândeÈ›e... Doamna de naltă stirpe îți fu sufletul mut sub povara crucii tale; dar carne de biată femeie, bogată-n ani, fu inima-È›i vie de femeie, în toate femeile torturată...în inima frumoasei țări captive unde vom da foc spânului, e mare păcat de femeile de orice vârstă cărora braÈ›ul bărbaÈ›ilor le-a lipsit. È™i cine te va conduce, în această văduvie mai mare, la Bisericile-È›i subterane unde lampa e săracă, È™i albina, dumnezeiască? ...È™i tot acest timp al tăcerii mele-n pământ străin, la rozele pale ale răsurii am văzut pălind slăbirea ochilor tăi. È™i singură aveai parte de-acest mutism în inima bărbatului ca o piatră neagră... Căci ni-s anii pământuri de feudă, fără stăpân, ci ca un mare Ave de graÈ›ie în paÈ™ii noÈ™tri ne urmează din depărtare un cânt de neam pur. È™i e atât de mult timp de când stă de veghe-n noi această spaimă de blândeÈ›e... Ningea, în această noapte, în partea de lume unde-È›i înalÈ›i a rugă mâinile?... Aici e mult zornăit de lanÈ›uri pe străzi, pe unde merg zoriÈ›i oamenii la umbra lor. È™i nu se È™tia să fie-n lume atâtea lanuri pentru roÈ›ile care fug spre zi. È™i-i de asemeni mare larmă de lopeÈ›i, pe la uÈ™i, o, vigili! Negrii lucrând la drumuri merg pe aftele pământului, ca oameni de bir. O lampă supravieÈ›uieÈ™te cancerului nopÈ›ii. È™i-o pasăre de cenușă viorie, ce-a fost de jar toată vara, luminează deodată criptele iernii, că Pasărea Fazului [11] în Ceasloavele din Anul o mie... SoÈ›ie a lumii prezenÈ›a mea, soÈ›ie a lumii aÈ™teptarea mea! Ne mai încânte proaspătă suflare de minciună!... È™i tristeÈ›ea oamenilor e în oameni, dar È™i această forță ce n-are nume, È™i acest har, când È™i când, la care trebuie c-au surâs.» Traducere Aurel Rău
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité