agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ Voir son épouse pleurer
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-11-22 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Maria Elena Chindea Pentru Atlanta și Allan P. ...E-à , zeu al adâncului, căscatul tău nu e mai vast. Civilizații s-au perindat în văpăile oglinzilor, cu flacăra marilor vinuri. și aurorile coborâte din sărbătorile boreale, în mâinile cameristei, Încă nu și-au schimbat setul de albituri. Vom culca în această seară anotimpurile moarte în rochia lor de gală, în dantelele lor de aur vechi, și ca un cântec de uscățele pe urmele armatelor, la răsturnarea meselor Minunatelor, Filfizonilor, Strofa noastră e ușoară cărăușiei anilor! Nu contați pe mine la spectacolele de adio ale Malibranelor, Cine-și mai amintește de sărbătorile la oameni? - Paliliile, Panoniile, Christmas și Paștele, și Intrarea-n Biserica, și Thanksgiving Day … Voi care știți, viitoare tărâmuri, unde vor răsună pașii noștri, Voi înmiresmați piatra goală și iarba de mare a cristelnițelor noi. Cărțile în fluviu, lămpile în străzi, locul meu e pe acoperișurile noastre de unde poți privi creșterea furtunii. Dacă izvorul unei cunoașteri mai înalte ar fi să sece, Să fie culcată goală o femeie singură sub căpriori - Acolo unde cu miile au stat cărțile triste pe grațiile lor ca servitoare și fete de-nchiriat... Acolo, să fie un pat de fier pentru o femeie goală, toate obloanele deschise în noapte. Femeie prea frumoasă și castă, aleasă între toate femeile Orașului Pentru muțenia și farmecul ei și pentru carnea-i fără cusur, îmbibată cu ambră și aur în preajma vintrelor, Femeie aromitoare și singură cu Noaptea, ca în vremuri, sub țiglă de bronz, Cu greul animal negru având fruntea în cerc de fier, pentru facerea cunoștinței zeului, Femeie cu-ngăduire la poftele Cerului ș numai pentru el dezgolindu-și miezul viu al ființei... Acolo ea să cunoască visul priincios, ca adulmecată de un zeu pe care nu-l mai știm, și lovită de muțenie, dimineață, să ne vorbească prin semne și priviri cu înțeles. și în semnele dimineții, la răsăritul cerului, să fie de asemeni un licăr și o bănuială... Astfel când Vrăjitorul, pe drumuri și pe uliți, Merge la oamenii vremii lui în strai de rând, și s-a dezbărat de orice povară publică, Om foarte liber și de răgaz, în surâs și în bună dispoziție, Cerul pentru el își păstrează distanța și propria versiune a lucrurilor. și poate-ntr-o dimineață aducând cu cea de azi, Când cerul în Apus e ca marile inundații, El ia sfat de la noile uneltiri în patul vântului. și sfatul e încă de forță și violență. Traducere Aurel Rău
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité