cândva eram foarte fericit
făceam dragoste sub duș
în parcuri și gări
țin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua și
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanți
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraș fără bariere

sunt sigur acum că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârșit
ca o împăcare
mă plimb și las păsările
să ciugulească din mine până la răni

cu fiecare atingere voi fi
tot mai aproape de tine