Acesta e poemul în care Joanna se sinucide,
se aruncă dintr-un tren în viteză. Se trezește
în gară și caută oameni. Unul singur,
sau măcar pieptenele lui. Joanna a comparat
timpul, multă vreme, cu un păr lung, lung.

Într-o gară, se întâmplă un om care își spune
Philosoraptor, în drumul căruia Joanna
se oprește și se tunde scurt, scurt. Dacă
foarfeca e moartea și pieptenele - viața, părul
lung, lung și prodot al Joannei e necunoscuta.





MEMORIA HIENEI, 2018