Þi-e teamă, inimă! Nu plânge pe stradă,
Te uită prin mine cum cad ploi, pe noi –
Udați de cuvinte, răniți de uiare,
Te tragem de mână pe-un drum înapoi,

Azi bați mult mai tare și dori dinspre noapte;
Privește la cerul plecat pe copaci
– Prin irișii mei verzi-galbeni, de toamnă –
Când duși sunt cocorii și n-am nici un vraci,

Mai stai lângă mine, e muzică-n stele
Și luna îngână un zbor de cuvânt;
Cad pietre din suflet pe visele mele
Și-adie tristețea prin plete de vânt,

Zadarnic alergi zăludă, în noapte,
Cu atriile, toate, întoarse la mal;
Ai lacrimi în doruri și cearcăne-n șoapte,
Așteaptă-mă, încă! Mi-e gândul amar.


Þi-e teamă, inimă! Nu plânge pe stradă!
Îți dau aripa mea, încă poți să mai zbori
Și uită de lume, oricum, viața-i scurtă;
Mai stai înc-o toamnă, tu nu știi să mori!

Þi-e teamă, inimă! Nu plânge, te rog!

14. 10. 2011