Opt zile sfâºiasem eu bietele-mi botine
Mergând spre Charleroi, prin pietre, pe strãduþe.
La Cabaretul Verde cerui niºte tartine
Cu unt ºi cu jambon ºi le-am dorit cãlduþe.

Preafericit, sub masã, picioarele-am întins,
ªi contemplând în voie naivele prostii
De pe tapiserie, am fost plãcut surprins
Când fata ce-avea þâþe enorme ºi ochi vii,

- Aceasta, de sãruturi deloc nu se temea! -
Râzând cu veselie, aduse pâinea mea
Cu untul ºi cu ºunca pe-o tavã coloratã;

Usturoiatã, ºunca era rozã ºi albã,
Iar fata-mi puse-n faþã ºi-o uriaºã halbã,
Cu spuma auritã de-o razã-ntârziatã.