încă un ceas și aș fi văzut iarăși
cum soarele aleargă pe deasupra norilor
și cum la marginea lor pâlpâie
ca la ivirea zorilor
unei alte vieți. Încă un ceas
și aș fi privit sin nou valea îngustă în care stam
și aș fi numărat brazii proiectați în zare
și păsările sub care visam
și furnicile care umblau pe mine
ca pe un drum al lor obositor și trist.
Încă un ceas și le-aș fi simțit mușcătura
și m-aș fi bucurat că exist
și m-aș fi bucurat că sînt altceva
decît tăcerea aceasta hohotitoare.
Încă un ceas și norul acela negru
s-ar fi mutat de pe soare.