toamna-și trimite solii spre capăt de vară
plopii ning frunze arse de trecutul pârjol
vântul toamnei adună cocorii
insule în albastrul cerului... norii


în ochiul de apă
portativul așteptării
se umple de cântec


într-o seară fără lună fără nori și vânt
patru stele fără nume răsăreau în gând
și din raza amintirii clipe cad în gol
din fereastra ta cu scară vin în rostogol


umbre lungi treceau cărarea înspre zidul alb
ierburi nalte țin în mine flori din visul cald
patru stele fără nume casă de cocori
pete sfinte de culoare nasc în mine sori
în rotundul tău născură taine de fiori


o bilă se rostogolește pe scară


în împărăția apelor
pești zburători și prigorii
cocostârci pescăruși și cocorii
din când în când
din loc în loc
focurile și jocurile


inima plopului înconjurată de frunze
soarele se întoarce pe același drum
un alt acum
pe șeaua dealului
carul mare de atunci


zburătoarele și-au împărțit insula
în împărății


între acum și atunci
o mie de lunci
sălciile și nunta fluturilor


îngrijorată –tensionată
geamăna cafenie păzește un pui de arici
peste clipele mele s-a întins iedera


în ceașca de cafea
șapte cărări pline
ultima cărare înaintea primei cărări


în căutarea lui Alexis
rătăceam în povestea ta


dintr-o frunză
un spin și-un suspin
trandafirul


caleașca valizelor
peste deșertul banchizelor
oprește la scara mea


undeva-cândva
cântecul întâmplârilor


acolo unde
și atunci când
s-a întâmplat să strige Poetul
încă un rând



Constanța, 17-19 august, 2009


Link MP3 cântecul întâmplărilor

compoziție: Alexandru și I.-M. Popovici
pian: Alexandru Popovici