Eugenio Montale (n. 12 octombrie 1896, Genova – d. 12 septembrie 1981, Milano) a fost poet, prozator, editor și translator italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literaturã în 1975.
Montale s-a fãcut cunoscut ca unul dintre principalii arhitecți ai poeziei italiene moderne a anilor 1920. Este inițiatorul și reprezentantul poeziei ermetice italiene; un liric meditativ abordând motivele simple: peisajul uneori "halucinant", evaziunea, iubirea, timpul mitic, copilãria, aspirația spre libertate dar și dialogul cu istoria recentã. Este considerat unul dintre cei mai importanți poeți italieni moderni alãturi de Giuseppe Ungaretti și Umberto Saba.
Eugenio Montale s-a nãscut în 1896 la Genova. A urmat studii superioare de muzicologie și muzicã teatralã în orașul natal. Aceste studii au fost întrerupte de încorporarea ca ofițer de infanterie în timpul primului rãzboi mondial. La sfârșitul primului rãzboi mondial, Montale și-a împãrțit activitatea între poezie și cronica muzicalã, colaborând la diverse reviste și publicând în 1925 prima carte de versuri, Ossi de sepia.
În 1928 se stabilește la Florența unde va rãmâne pânã în 1943. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial a fost în Elveția la Lugano, iar din 1948 la Milano, unde ține ani în șir cronica muzicalã a ziarului "Corriere della sera".
Moare la 12 septembrie 1981 lãsând în urmã o operã restrânsã cantitativ, doar cinci volume de versuri și douã de eseuri, dar impunãtoare prin valoarea și particularitãților artistice.
OperaOssi di seppia (Oase de sepie) (1925)
Le occasioni (Prilejurile) (1939)
Finisterre (Finister) (1943)
Quaderno di traduzioni (1948)
La bufera e altro (Furtuna și altele) (1956)
Farfalla di Dinard(1956)
Xenia (1966)
Auto da fè (1966)
Fuori di casa (1969)
Satura (1971)
Diario del '71 e del '72 (1973)
Sulla poesia (1976)
Quaderno di quattro anni (1977)
Textes RecommandéS
