Émile Verhaeren[Émile_Verhaeren]

Ville de résidence: Saint Amand
A une langue maternelle


Biographie Émile Verhaeren

Site web personnel Émile Verhaeren


 L?adresse directe de cet auteur est : 

Les textes les plus récents:

Les textes les plus récents:

Commentaires:

Textes inscrits par cet auteur dans la bibliothèque:

_PAGES_LINKS

À la Belgique :
Poèmes 2012-05-29 (7027 -1 affiches)

A la gloire des cieux : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (10002 -1 affiches)

A la gloire du vent : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (10374 -1 affiches)

Ardeur des sens, ardeur des coeurs... : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (9218 -1 affiches)

Asseyons-nous tous deux près du chemin : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (10561 -1 affiches)

Au bord du quai : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (10955 -1 affiches)

Au clos de notre amour, l'été se continue :
Poèmes 2005-10-25 (7668 -1 affiches)

Au loin : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (10152 -1 affiches)

Au passant d'un soir : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (9106 -1 affiches)

Au temps où longuement j'avais souffert : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (9802 -1 affiches)

Avec mes sens, avec mon coeur ... :
Poèmes 2005-12-03 (6996 -1 affiches)

Chanson de fou (1) : Les campagnes hallucinées
Poèmes 2006-02-06 (9906 -1 affiches)

Chanson de fou (2) : Les campagnes hallucinées
Poèmes 2006-02-06 (10041 -1 affiches)

Chanson de fou (3) : Les campagnes hallucinées
Poèmes 2006-02-06 (9477 -1 affiches)

Chaque heure, où je songe à ta bonté : Les heures claires
Poèmes 2006-02-06 (10298 -1 affiches)

Des fleurs fines et mousseuses comme l'écume :
Poèmes 2005-12-26 (9753 -1 affiches)

Dis-moi, ma simple et ma tranquille amie : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-05-08 (10872 -1 affiches)

Fleur fatale :
Poèmes 2006-04-15 (7423 -1 affiches)

L'Escaut :
Poèmes 2012-05-28 (6847 -1 affiches)

La chance :
Poèmes 2006-07-15 (7287 -1 affiches)

La Grand'Place :
Poèmes 2012-05-29 (6575 -1 affiches)

Le passeur d'eau :
Poèmes 2006-10-24 (8085 -1 affiches)

Lorsque tu fermeras mes yeux.... : Emile Verhaeren
Poèmes 2004-04-10 (9712 -1 affiches)

Mon village :
Poèmes 2012-05-29 (6814 -1 affiches)

PORCII : traducere de Lazăr Iliescu
Poèmes 2003-02-06 (9939 -1 affiches)

Biographie Émile Verhaeren

Poet belgian de expresie franceză, născut la 21 mai 1855 în Saint-Amand, într-o familie burgheză; își petrece copilăria în câmpia flamandă, pe malurile Escaut-ului; învață la colegiul iezuit din Gand, apoi la Universitatea din Louvain, unde studiază dreptul; se stabilește și practică avocatura la Bruxelles; debutează în 1883 cu volumul de versuri Flamandele; vreme de câțiva ani trece printr-o criză spirituală, cu dereglări psihice; călătorește în Spania, Germania, Anglia; în 1891 se căsătorește cu Marthe Messin, care va juca un rol important în vindecarea poetului; se apropie de mișcarea socialistă belgiană; îi apar într-un interval de zece ani (1893-1903) câteva cărți de versuri care-i aduc o notorietate internațională; invitat în multe țări, conferențiază pe teme literare în Germania, Elveția, Franța, Rusia; la începutul primului război mondial își afirmă poziția de patriot belgian, refuzând compromisul unei neutralități individuale; în 1916, 26 noiembrie, venind la Rouen pentru a ține o conferință, moare, călcat de tren.

Les Flamandes (Flamandele) - 1883; Les Soirs (Serile) - 1887; Les Flambeaux noirs (Flăcările negre) - 1890; Les Villes Tentaculaires (Orașele tentaculare) - 1895; Les Forces tumultueuses (Forțe tumultoase) - 1902; Les Blés mouvants (Grâuri mișcătoare) - 1912.

„Totul în versurile sale ia o înfățișare nouă, stranie și fantastică. Florile au aparența soarelui, ierburile devin arbori, arborii cresc peste măsură urcând până la cer (...). Omul acesta teribil a scris și lucruri duioase, căci în el e și un suflet nevinovat, sensibil la iubirea dintre oameni și la frumoasele visuri cu caracter social. Putem deci afirma că, cel puțin în ceea ce privește unele din calitățile sale, e singurul poet care poate fi confruntat cu Victor Hugo. Dacă Verlaine reprezintă în străinătate poezia franceză, el, Verhaeren, simbolizează această poezie în tot ce are ea mai pur și mai tradițional.” (Rémy de GOURMONT)