|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ce monde fin fin fin Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-05 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Bogdan Laurențiu Marin
In numarul din 20 noiembrie 1896, Sara publica in pagina a II-a o poezie, intitulata Amintire si semnata Sandernagor (era pseudonimul lui George Ranetti, de care pe Caragiale il va lega o strinsa prietenie):
"Divina mea bucătăreasă, O unguroaică durdulie, Avea un păr ca de mătasă Și ochii plini de poesie. Părea o drăgălașă zână Din basme aevea întrupată; Spre a-mi găti, cu alba-i mâna Cea mai superbă marinată. Indură-te, crudelă Roză! Fii milostiva și cuminte; Voiesc să uit a vieții proză În sărutarea ta fierbinte. Dar ea ne-ndurătoare, rece, Mi-a zis: "La mine am bărbat Nem larmă, altfel mine place Eu spui lui Ianoș ce-ntâmplat". S-a dus infama făr-o vorbă Dar mi-a lăsat ca amintire În ziua aceea chiar în ciorbă... O buclă blondă și subțire! George Ranetti
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité