Nu-ți lasă urme-n val... Nici șesul tău
Nu-i prada lui – căci te răscoli cumplit
Și-l scuturi ori îl sorbi în fund de hău.
El – laș – pământul de l-a pângărit,
Tu-l zvârli spre nori pe valul răzvrătit,
Ori pe o plaje, ori în vreun fiord,
În loc unde speranța și-a zidit,
Aproape foarte de râvnitul port...
Și-așa este firesc... Acolo zacă mort!




Traducere Aurel Covaci