agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ l'errant
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-09-08 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Teodor Dume
Cu omul din spatele meu
ducem împreună o ușă – lemnul din care-i închipuita brutal e ud și greu de zgâriat. Ca și cum toate bataliile absurde ale lumii cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit loc pe întinsurile ei. Câmpia muceda ne hărțuie din urmă. Suntem în zori și coborâm o pantă. Azi-noapte a plouat și luneca pamântul sub călcâie. Cămașile albe umflate de vânt — parcă ducem un mort printre valuri de grâu nemișcat. Omul ar trebui să fie în față. E mai înalt și panta coborând-o toată greutatea a navalit pe mine și mi se umfla venele la gât și-aș vrea grozav să trag o înjurătură. Cine ești, omule? Când alunec eu, omul din spate râde cu gura lui de roată darâmată. Când luneca el, eu aproape mă prabusesc de n-ar fi ușa, gunoi de lemn, un fel de echilibru. Mergem încet spre cine stie unde. Când trecem pe la-ncrucisari de uliti, ne scoatem palariile tacuți și ascultam – plesnește soarta lumii. Apoi nu-l mai întreb; știu eu pe unde să apuc și printre pomi înguști înclinam ușa ca să putem pătrunde mai departe. Cad picuri mari de ploaie de pe frunze cum le clintim crengile-n mers și reci îi simt sub gulerul cămășii, pe umeri și sprâncene, și mi-e foame. Am fost luat direct din somn la treaba asta neînțeleasă și tu, mama, nicicând n-ai să mai știi încotro fiul tău a dispărut fără să lase-o urma.
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité