agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 7401 .



Balada întrebării lui Parsifal
poèmes [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [Stefan_Augustin_Doinas ]

2012-09-11  | [Ce texte devrait être lu en romana]    |  Inscrit à la bibliotèque par Miriam Cihodariu



Cândva, într-o câmpie legendară,
un vechi castel de bronz tânjea sub prav.
Durerea-l bântuia ca o fanfară
pe dinăuntru și pe dinafară,
căci Regele Pescar era bonav.
Pecinginea se lăfăia-n donjoane.
Puia șopârle purpura-n postav.
Ogivele cădeau peste balcoane,
și pragurile licăreau broboane,
căci Regele Pescar era bolnav.
Osânda lui plutea peste ogoare.
Parfumul ierbii, mai demult suav,
rotea-n văzduh vârtejuri de duhoare.
Nici pasăre nu se iubea, nici floare,
căci Regele Pescar era bolnav.
Pe boltă izvorau într-una semne
din pensula unui cumplit zugrav.
Și fosforul clipea din ochi pe lemne,
și apele, sleind, stagnau solemne,
și Regele Pescar era bolnav.
Pădurile - schelete care țipă,
văzduhul tras prin tină ca un sclav,
și streșinile toate-ntr-o aripă,
cântând sub vântul galben, a risipă,
și Regele Pescar mereu bolnav.
Veneau din patru vânturi cavalerii
să-ntrebe pe monarh de Graalul Sfânt.
Dar toți intrând în camera durerii,
grăiau cuvântul blând, al mângâierii,
uitau să spună celălalt cuvânt.
Iar Regele se-mbolnăvea mai tare.
Străjerii-n turn strigau de patru ori.
A doua zi, sub proaspete vlăstare,
erau găsiți zăcând, fără suflare,
frumoșii cavaleri rătăcitori.
Doar Parsifal, uitând ce se cuvine,
îl întrebă pe regele-n delir
care tânjea de zece ani mai bine
de dorul întrebării ce nu vine:
- Messire, unde-i misticul potir?...
Atunci, deodată, codrii înfrunziră,
cetățile țâșniră din noroi,
și apele albastre năvăliră
jucându-și spumegarea, ca o liră
pe care umblă degete de ploi.
Iar Regele, sărind din așternuturi,
primea uimit prin aerul verzui
cum holde noi nodeau în vechi ținuturi,
și flori și păsări, bete de săruturi,
cântau liturgic învierea lui.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .