agonia
francais

v3
 

Agonia.Net | Règles | Mission Contact | Inscris-toi
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Textes du même auteur


Traductions de ce texte
0

 Les commentaires des membres


print e-mail
Visualisations: 3151 .



Viziunea de la No. 7
poèmes [ ]
Volumul: Omul profilat pe cer 1945

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
par [Ion_Caraion ]

2009-08-08  | [Ce texte devrait être lu en romana]    |  Inscrit à la bibliotèque par Dîrzu Andrei-Ovidiu



Închiși în camere pătrate, presimțim
din geam în geam, văpaie cu văpaie,
orașul grav cu heleșteie negre
cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.

Meridianul nu ne mai ajunge...
Plutim pe zona lâncedă de febre
castanii goi ne cheamă la fereastră
cu silueta lor de cocs și de vertebre.

Și zace-mbolnavită depărtarea...
ca-n mascarada tristului bufon,
chemăm copoii dorului la masă
dar ne-mbătăm cu stele de carton.

Convinși de-ntreg balastul inutil,
interiorul zace peisagii –
la ce să descompunem jucăria
și-acestui înger, care-și minte magii?

Dimineața vine lângă ușă
palidă și-n liniștea rebelă
doar pașii noștri mai trezesc asfaltul
contaminat de-o boală paralelă.

Să deschidem degetu și geamul,
trotuarul a trecut prin casă,
rana frunții – cancer – se dezbracă
pe dreptunghiul fețelor de masă.

O tăcere limpede, stilată
mi se plimbă noaptea prin odaie
și-și întinde mâna după mine
luna, ca o rufă, din copaie.

Nu, iubito, munții se destramă,
emigrăm pe rând în câte-un fel –
trotuarul a trecut prin casă
ca un domn cu strada după el.

Într-o seară galbenă pe garduri
s-au văzut inscripții de la Pol,
dispărând prin gangurile arse –
niște arbori mici cu capul gol.

Renii mari cu sângele pe arbori
despicau perdelele-nghețate,
traversând taigaua și oceanul
catre-o piață publică din State.

Nu, iubito, munții au fugit
mâinile ne ard în sus – tunel;
emigrăm pe rând în câte-un fel
din ținutul morții rătăcit.

Și ne-ngroapă zilele bețive
sub leșia inimii jumate,
toamna zugrăvește-n câmp șopârle,
noi visăm în camere pătrate.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii La maison de la litérature poezii
poezii
poezii  Recherche  Agonia.Net  

La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politique de publication et confidetialité

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites! .