agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
|
||||||
agonia Textes Recommandés
■ L'hiver
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-05 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Bot Eugen Iulian
Tăcerea se izbește de trunchiuri, se-ncrucișe,
se face depărtare, se face nisip. Mi-am întors către soare unicul chip, umerii mei smulg din goană frunzișe. Câmpul tăindu-l, pe două potcoave calul meu saltă din lut, fumegând. Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave! Soarele a izbucnit peste lume strigând. Tobe de piatră bat, soarele crește, tăria cu acvile din fața lui se prăbușește în trepte de aer, sticlește. Tăcerea se face vânt albăstrui, pintenul umbrei mi-l crește în coastele câmpului. Soarele rupe orizontul în două. Tăria își năruie sfârșitele-i carcere. Sulițe-albastre, fără întoarcere, privirile mi le-azvârl, pe-amândouă, să-l întâmpine fericite și grave. Calul meu saltă pe două picioare. Ave, maree-a luminilor, ave! Soarele saltă din lucruri, strigând clatină muchiile surde și grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.
|
||||||||
La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité