|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 7529
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-29 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Dîrzu Andrei-Ovidiu
Cu apele-adormite-n mine
de cine știe câte veacuri, mi-au răsărit pe suflet lacuri prin care mișună jivine. În molimă și colcăitul pieirii certe ce mă-nchide, aud cum urlă infinitul acestor mari păduri lichide. E-o reversare planetară de ploi, prin care însetații îndrăgostiți de luna-și cară fantasticele oase-n spații. Ca peste-un cosmic stârv, în seară când dorm solzoasele șopârle, popoare mari de ciori coboară spre talmeș-balmeșul de gârle. Mă-nec în fiecare noapte, iar înecații de-altadată - frumoși ca fructele necoapte mă iau de mâna și-mi arătă cadavre lopătând sub stele c-o resemnare ideală, în cranii albe și inele rămase de la altă gală. Și-apar pe valuri fete moarte; e frig și sânge-n vizuină; iar ploaia plouă mai departe și-necul nu se mai termină.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité