|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 15582
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-30 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par Monica Manolachi
Inima se vărsa printre coaste,
sufletul cădea în fluturare. Se țineau de inelare, mîinile noastre, într-o veche, grea înserare. Eu mă rugam la umărul tău, mă rugam cu un fel de cuvinte albastre. Mă rugam astfel, mereu, pînă se-năspreau secundele noastre. Tu erai piatra, tu erai norul, tu erai vulturul, tu erai ora din care-și curmau asupră-ne zborul secundele dîndu-se tuturora. Astfel ne trecea viața, astfel muream, deveneam transparenți, de gheață. Priveliștea lumii trecea ca prin geam prin lipsa noastră verticală de viață. Numai păsările lovindu-se, foarte mirate, în noi își vărsau zborul. Eu mă rugam în cuvinte ciudate. Tu erai piatra, tu erai norul.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité