Textes inscrits par cet auteur dans la bibliothèque:
Biographie moisoaie razvan
Acum am inceput sa vad demoni in ceata
Sa ii aud cum imi soptesc : "Renunta la viata!"
Dar niciodata nu o sa renut la ea,
Voi continua sa lupt pana voi ceda.
O sa continui sa traiesc
Si o sa dobor demonii ce stau si ma pandesc
Precum o cioara
Din intunericul infinit si satanic numit.
Ceata am vazut si penele unui inger doborat
Caci am fost printre putinii ingeri
Ce pe diavol l-au infruntat.
Mi s-a parut ciudat la inceput...
Dar apoi am inteles....
Scrisul "Deschis NON-STOP" de pe poarta de la intrarea in iad...
Era pentru sufletele invinse si ispitite de pacat,
Care odata ajunse acolo sunt precum
Frunzele ce cad pe pamantul inegrit
Blestemate sa moara putrezite....
Rar mai apare o raza de speranta
Care pare sa puna capat
Demonilor ce ma pandeau etern
Si care in suflet imi provocau un freamat
Dar nu sunt indeajuns de puternic
Sa ii infrunt de unul singur.
Stand in intuneric neajutorat
aAsteptandu-mi sufletul ce mi-a cazut in pacat
Sperand ca imi va da puterea
Si sa-mi implinesc menirea
Caci greu e sa traiesti dupa a lui Dumnezeu carte...!
Ai fost inchisa intr-un castel fara intrare
Iar eu blestemat sa te dau in uitare
Dar nu pot sta in teroare,nu pot sta in intuneric
Vreau sa vad prin ochii tai universul renosferic.
Si stand in exil,ca un cadavru in sicriu
Amintindu-mi intr-una cine sunt eu.
Dar tu nu esti cu mine si nu ai cum sa-mi spui
Si simt cum inima mi-o strapunge un cui.
Cu sufletul indurerat si cu ochii umezi
Ma lupt cu demonii si-mi implor ingerul
Sa fiu langa tine sa-ti alin durerile ce sunt gramezi.
Sa ma uit in ochii tai demonici
Ce par sa fie in ei ale satanei cronici.
Dar e atat de greu
Si durerea creste in sufletul meu.
M-am decis sa fac ce-i bine
Dar sfintii m-au tradat
Credeam k sunt pierdut
Pana cand demonii m-au ajutat
Mi-au spus ca daca le dau sufletul
Or sa-mi aline cugetul
Am acceptat orbeste
Si-acum durerea creste....creste..
Acum inima-mi sufera
Caci sufletul l-am dat.....l-am dat..
Urlu de durere caci sunt neajutorat
Nimeni nu ma aude...doar demonii din cap
Ma sting incet si viata imi frang
Caci nu am fost in stare
In brate sa te strang...!
Am realizat ca nu mai am ce cauta aici.
Nu e lumea in care trebuie sa traiesc.
O iau la fuga astfel,prin intuneric si legat la ochi.
Fug orbeste.
Ma opresc.
Nu aud pasi in urma mea.
Nu pare sa ma urmareasca nimeni.
Ma invart doar pe loc pentru ca nu vad nimic.
-Ajutooor!strig.E cineva pe aici?
Nici un raspuns.
Si totusi ce caut eu aici?
Ce caut eu in acest cimitir?
De ce eram imbracat in negru?
Nu e nimeni sa ma salveze niciodata pe aceste straduti pustii.
De ce eram imbracat asa?
M-am schimbat?
Oare vreau sa ma schimb?
Reusesc sa-mi dezleg mainile apoi ochii.
Nu mai sunt imbracat in blugi.
Dar vad.
Vad in intuneric.
Si nimeni in jur.
Si nici o portita spre lumina.
O iau de la capat,ajung in fata aceluiasi mormant.
Nu-i nimeni.
E pustiu.
Un felinar cu o lumanare sta sa se stinga.
Se crapa de zi,incet,incet iar eu o iau spre mormantul meu.
Simt ca de data asta imi pot controla pasii.
Cineva ma striga.
Dar nu ma intorc.
Sunt altcineva.
Sunt un DEMON....
Textes Recommandés
