Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,
În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,
Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;
Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.
Floarea din vie, nici ea n-are chip și culoare,
Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.



Traducere M. Banuș