et ratisser les étoiles
je me mets à monter une affaire de lucioles
je ramasse la poussière sous ma tempe
et regarde l’herbe se préparer pour le fauchage
j’enfile l’habit de rosée
et tords de la quenouille de la raison
cet étrange tissu de soie
fait tantôt en larmes d’ange
tantôt en papillons non-nés
j’ouvre mon cœur comme une paupière
et j’étale mes tempes entre deux mondes
j’écoute d’un corps allongé le chant du ciel
le chant de l’oiseau de feu
des cendres amères de mon corps

puis, comme si jamais je n’avais eu mal
j’aimerais naître mille fois encore

(traduction de Amalia Achard)


în loc sã scutur cerul de stele

pun de o afacere cu licurici
îmi trag ţãrâna sub tâmplã
și privesc iarba cum se pregãteşte de coasã
îmbrac veşmântul de rouã
și rãsucesc din caierul minţii
borangicul acesta ciudat
când din lacrimi de înger
când din fluturi nenãscuţi
deschid inima ca pe o pleoapã
și-mi întind timpanele între douã lumi
ascult cu trupul deşirat cântecul cerului
cântarea pãsãrii de foc din cenuşa amarã a trupului meu

apoi ca şi când nu m-a durut niciodatã
m-aș mai naște de o mie de ori