Poèmes (0.030s) Poesie, prose, commentaires, critiques - Littérature et Culture Français
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Règles | Publicité | Contact | Inscris-toi | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Création ]](/images/menu/fra_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/fra_INTERNET.png){kind=small} ![[ Culture ]](/images/menu/fra_CULTURE.png){kind=small} ![[ Société ]](/images/menu/fra_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Evénements ]](/images/menu/fra_EVENTS.png){kind=small} ![[ Arts ]](/images/menu/fra_ART.png){kind=small} ![[ Livre ]](/images/menu/fra_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polémique ]](/images/menu/fra_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Presse ]](/images/menu/fra_PRESS.png){kind=small} ![[ Régional ]](/images/menu/fra_REGIONAL.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· Monet, loeil impressionniste
Article 
Despre Boierism: manifest si razie
Table ronde
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-12 | [Ce texte devrait être lu en romana] | la început a fost un bob de mazăre din el s-a născut lumea durerilor mele de multe ori văzută printr-un ecograf viața ne apare ca o libarcă în ciorbă nu am știut până ieri un lucru atât de banal un trunchi de lemn sau un copil rochia pe care o vei purta la toate înmormântările dragostei noastre bărbatul care te va purta în brațe peste pragul casei orice paralelipiped de lemn sub formă de ramă fără chip trupul lui isus pe o cruce făcută din drumurile noastre despărțite toate lucrurile indiferent dacă soarele răsare de altă culoare în fiecare zi lasă pământului o umbră întunecată făcută din același material din care sunt făcute costumele ce le îmbrac de atunci am găsit punctul pe care l-ai lăsat în urma ta am tot încercat să-l umflu ca pe un balon să citesc ultimele tale cuvinte din păcate oricât m-am străduit punctul nu a crescut mai mare decât o boabă de mazăre pe care am înghițit-o gândindu-mă că o să mă doară cuvintele tale înăuntru nimic nu s-a întâmplat efect de pilulă roșie lumea trece peste mine sunt un stâlp ce susține o linie de înaltă tensiune pe care stoluri de păsări stau nepăsătoare ciufulindu-și moțul există un spirit răutăcios care îmi șoptește că și în china ca pe la noi copiii se nasc în numele tău din trupul tău viața ta e o infinită diviziune de intervale de nouă luni femeile plîng cu icnetele tale rîd cu buzele tale nasc cu uterul tău dar ele nu știu asta nici măcar bărbații care dorm lîngă tine nu știu arhimede a strigat evrika cred că te văzuse lîngă el în albie de atunci pentru mine fiecare zi e un aparat de filmat țin în el toate mimicile posibile felul în care îți țugui buzele limba scoasă făcutul cu ochiul stîng apoi cu dreptul filmul se derulează întotdeauna în sens invers începe cu finalul din o floare și doi grădinari și se termină cu apusul soarelui în ochii tăi orizontul cât o pleoapă uriașă urmând să înghită ziua luna cât mazărea se învârte ptolemeic în jurul inimii prăbușindu-se la final în ea tot de atunci am devenit altul altul altul tot eu la final cu o teamă în degete port o mănușă pentru modelat dureri o fecundare a realulului pentru a te naște vis viu nicio păpușă nu spune mamă până nu a învățat asta de undeva lumea e un spectacol de pantomimă în care știi toate replicile nespuse lumea este o cale cunoști orarul tuturor trenurilor venirile și plecările cînd îți freci palmele se formează un câmp de energie electrostatică suficient pentru toate big-bangurile posibile arcurile electrice aprind luminile orașelor lumii însă comută pe roșu toate semafoarele de pe străzile ce mă leagă de lume/timp/vise/împliniri sunt o linie de înaltă tensiune fără acces în orașul tău la secretele tale acolo unde în multiple catacombe aurolacii barbugii pârnăiașii profesorii universitari mukesh ambani agenții de circulație gigi becali daniela nane paraziții clopotarii bill gates piețarii prim-ministrul oameni cu bilețele și papagali și nu numai spun în gând numele tău asta aș vrea să le adun tresăririle fâstâcelile să prepar o supă de manevră ultraproteică de parcă ar urma o pomană uriașă pentru înmormîntarea neputiințelor așa voi avea încă o zi de curaj să mă apropii să sar zidul să văd reclamele barurilor cum pulsează într-o singură culoare ce poartă numele tău în muzee manet gogh degas renoir matisse ceilalți amestecându-ți tonurile sîngelui tău pictându-ți umbrele și lumina din păr pe chipul meu m-am hotărât să falsific bani dar toată lumea e deja cumpărată cu bacnote cu portretul tău poliția nu m-a arestat mi-au râs în față mi-au spus că pe tine nu te pot cumpăra pășesc pe trotuare desprinse din picioarele tale mă țin de aer ca de o legendă urbană spusă pe șoptite din gură în gură prin colțuri intunecoase lumea se aprinde ca un glob de oglinzi într-o discotecă în toate orașele se șoptește a fost și ea pe aici eu am rămas o cămașă rece pe spate îmi înfig toate gesturile în noapte căutînd o singură dimineață cu un sărut potrivit facerii lumii nu sunt nebun femeile pe stradă ți-au furat înfățișarea nu mă recunoaște niciuna tac dar nu sunt nebun tac între doi fulgi de zăpadă pe tîmple mama le spune cocori albi zilele vorbesc în numele tău morții își așează mâinile pe piept să mai țină înlăuntru ultima fărâmă de căldură venită din tine apoi acel întuneric rupt din inelul fără gaură pe care îl porți în tocul cizmei axa lumii acesta ar fi neantul hotărât să nu mă rețină este doar un deget înfipt în realitate să vadă dacă mai mișcă pe mine mă împinge în spatele coastei a cincea acolo unde sângele furios topește faleza de unde ne aruncam odinioară în mare ca aievea peștii aveau ochii tăi spuneau atât de firesc te iubesc nu era nevoie să-i aud eram un om de brumă în mare arătam ca un coral pe mine se clădeau insule un arhiplelag mai multe asfințituri tot atâtea biserici în care te rugai pentru trecutul tău mă zămisleam în el nu știai ce o să iasă nu o să știm niciodată a fost tsunami prăbușirile interioare nervii noștri nepieptănați defibrilările mele transfuzia ta în procesele mele intime din sânge insulele s-au inundat pe mine m-au scos din apă o victoria din samotrace fără chip fără alte gânduri la final revenirea la viață îmi aduc aminte acolo în adâncuri eram ca în burta unei megaptere îmi lipeam obrazul de inima ei tremura îți spunea numele pe limba ei arunca o coloană foarte înaltă de dragoste atunci dumnezeu se simțea mai curat pe picioare dacă ne-am găsi aici te-aș pune să închizi ochii să o iei de la capăt cum universul vibrează ca o mantră care te invocă să nu uiți să nu uiți să nu uiți dacă lumea ar fi doar o boabă de mazăre aș planta-o între sistole și diastole să mă doară m-ar durea până te-aș naște dintr-o singură lacrimă
Visualisations: 784
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La maison de la litérature | | ||||||||
| ||||||||||
|
