A bătut la ușa ta
cineva ...
Și n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopți,
stă un om și plânge ...
Fața Lui e numai răni,
pieptul numai sânge.

- Cine ești, străin pribeag ?
cine ești ?
De-a cui jale pribegești ?
Pentru cine te-au brăzdat
bice fără număr ?
Ce povară Þi-a lăsat
rana de pe umăr?

- Eu sunt robul ce slujesc
tuturor ...
Un om al durerirlor ...
Nimeni plată nu mi-a dat ...
Numai spini și ură.
Numai roșii trandafiri
pieptul Mi-L umplură.

Eu sunt Pâinea ce S-a frânt
Lumii-ntregi.
Și sunt vinul noii legi !
N-am venit să-ți plâng în drum
răni usturătoare ...
Plâng pe cei ce pierd acum
ultima chemare.

A bătut la ușa ta
cineva ...
Și n-a deschis nimenea.
Dar deschide, nu mai sta !
Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta
n-are sș mai bată.