Poèmes (0.025s) Poesie, prose, commentaires, critiques - Littérature et Culture Français
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Règles | Publicité | Contact | Inscris-toi | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Création ]](/images/menu/fra_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/fra_INTERNET.png){kind=small} ![[ Culture ]](/images/menu/fra_CULTURE.png){kind=small} ![[ Société ]](/images/menu/fra_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Evénements ]](/images/menu/fra_EVENTS.png){kind=small} ![[ Arts ]](/images/menu/fra_ART.png){kind=small} ![[ Livre ]](/images/menu/fra_BOOKS.png){kind=small} ![[ Polémique ]](/images/menu/fra_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Presse ]](/images/menu/fra_PRESS.png){kind=small} ![[ Régional ]](/images/menu/fra_REGIONAL.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· ART EN CAPITAL DU 22 AU 30 NOVEMBRE 2008 GRAND PALAIS
Article 
Despre Boierism: manifest si razie
Table ronde
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-18 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Inscrit à la bibliotèque par mariana fulger Cuvintele mă ajung din urmă. Ele detună pe timpanul întins între ceea ce este și ceea ce nu este. Cresc înapoia mea, cresc înapoi, în amintire, azvârlind o jerbă de trupuri înspăimântate. Trupuri în flăcări, trupuri în valuri, trupuri în uragane, trupuri în desimea pământului. Cuvintele mă ajung din urmă pipăindu-mă cu mâini de orb foarte subțiri, și sunând sticlos, de câte ori izbutesc să m-atingă urmele absenței. Iată, mă trezesc smuls și tras în sus în zona fără aer. Aici, fără de trebuință îmi sunt plămânii și brațele. Ochii numai, ei singuri, îmi rămân. Creierul va merge pe ei ca odinioară trupul, pe picioare. Sunt creier cu ochi privitori și aștept să fiu, deodată, tras mai sus într-o zonă fără de stele unde ideile îmi vor merge pe creier, cum odinioară trupul pe picioare. Dar și de aici pot fi tras mai sus, și-atunci, ideile vor fi simple picioare de mers. Dar cine va merge pe ele altcineva decât un eu însumi? Nu mă lăsați singur. Mâna în sine nu are nici un rost. Spuneți-mi, ce să fac cu două mâini? Înhămat sunt la un car abstract. Scade trupul meu pe măsură ce se umflă în mine măștile râzând și plângând ale cuvintelor. Cad în noțiunea de genunchi și mă rog de voi: nu mă lăsați singur și pradă gurii care în loc de dinți are statui, gurii imense pe a cărei limbă de piatră mă aflu. Sunt mâncat. Simt. Foamea și-a făcut patul în existența mea. A adormit. Aici. Visează pâini abstracte. Nu mă lăsați singur. Se arată întruchipările și apariția sferei. Nașterea, apogeul și moartea. Ca și cum eu aș fi fost ele.
Visualisations: 912
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
La maison de la litérature | | ||||||||
| ||||||||||
|
