|
Biographie Nichita Stãnescu
Primul nãscut al lui Nicolae ºi al Tatianei Stãnescu, urmeazã cursurile ºcolii primare în Ploieºti, iar între 1944 - 1952, este elev al liceului \"Sfinþii Petru ºi Pavel\". În continuarem studiazã la Facultatea de Filologie a Universitãþii Bucureºti. Debuteazã în revista \"Tribuna\", cu trei poeme. Lucreazã ca redactor la \"Gazeta literarã\", \"România literarã\", \"Luceafãrul\". Debuteazã editorial în 1960, cu volumul de poezii \"Sensul iubirii\" (colecþia \"Luceafãrul\"). Urmeazã:
- \"O viziune a sentimentelor\" (1964)
- \"Dreptul la timp\" (1965)
- \"11 Elegii\" (1966)
- \"Oul ºi sfera\" ºi \"Roºu vertical\" (1967)
- \"Laus Ptolemaei\" (1968)
- \"Necuvintele\" ºi \"Un pãmânt numit România\" (1969)
- \"Mãreþia frigului\" (1971)
- \"Epica Magna\" (1978)
- \"Opere imperfecte\" (1979)
- \"Noduri ºi semne\" (1982)
ºi volumele de eseuri:
- \"Cartea de recitire\" (1972)
- \"Respirãri\" (1982).
A fost de patru ori laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor, a primit Premiul \"Mihai Eminescu\", din partea Academiei Române (1978), Premiul Internaþional \"Gottfried von Herder\" (1975) ºi Premiul \"Cununa de aur\", la Festivalul poetic de la Struga (1982). A fost candidat la Premiul Nobel (1980).
A fãcut traduceri în limbile sârbo-croatã, englezã, francezã, germanã, spaniolã, maghiarã, polonã, bulgarã, suedezã, rusã, ebraicã, letonã.
S-a stins din viaþã în noaptea de 13 decembrie 1983, în plinã putere creatoare.
|