| = la loc cioburile | Tamara Zub [08.Feb.08 20:22] |
| Ghicitori pline de poezie: ce măsurăm și ce-o să facem cu măsurile astea Aleg și aceste versuri minunate: imaginea unei scări pe care cineva stă cu privirea în În ce? "Nedefinit" e cam banal, sau mie așa mi se pare. Mai citim, tama | |
| = ce zici? | Ioan-Mircea Popovici [08.Feb.08 20:37] |
| Tama, incearca tu variante sa vezi cata libertate de nedeterminari iti lasa acest nedefinit. Si nedeterminarile sunt cele mai provocatoare forme de limite. Limitele astea care nu sunt nici margini si nici interioare sunt nedefinirile care nasc actul, gestul, posibilul si imposibilul. Crezi ca-i mai bine: cu privirea in gol (in ceata, in cantec)? (intre golul banal pana la golul lui Brook). Ce zici? Sunt sigur ca-n lema lui prea mult si prea putin, dam de sunetul care umple golul... | |
| = aici | Dana Banu [08.Feb.08 20:48] |
| aprigule matimaticar, cum mai știi tu să dai viață imaginară unor realități simple, iartă-mă că nu prea sunt în formă comentatoricească astăzi dar totuși nu las să treacă seara fără semn de lectură ești sigur și obosit, singur nu elian e aici am spus Iann, ăsta e un text plin de simboluri și aparente incifrări dar îți poartă amprenta și asta îl face deosebit cu bine, elian | |
| = in cerc | Ioan-Mircea Popovici [08.Feb.08 21:06] |
| Bine, tu stii ca-n spatele fiecarui simbol sta cel putin un sentiment. Si pentru ca ai intrat pe simbol, cel de pe scara chiar sta cu privirea in cerc. Uite ca modific acum si-un fel de tangenta la cercul asta, iese din plan si urca pe mana ce tocmai invarte compasul intr-o doime nedefinita (... poveste lunga cu Pitagora si nedeterminarile lui) | |
| = obicei din bordeiul meu... | ioana matei [08.Feb.08 21:19] |
| de data asta nu poate sa taca...7+1? nu 8...ci o realitate cruda, definita si despartitoare...in drumul ei pana la 1...un text interesant, ce parca *indreapta* imaginatia...prin cunoastere... | |
| = unde e | Ioan-Mircea Popovici [08.Feb.08 21:54] |
| si atunci imi schimb privirea intr-un unghi dintr-un triunghi si-mi fac casa iar pe plaja din mosia unui unchi recunosc ca intrebarea vine dintr-un vers de ieri unde e dunga albastra pe o plaja din fereastra tipa iarasi pescarusul dinspre Farul Genovez innoind in mine Tympul si carara unui crez | |
| = Bătrânul e totuși cu noi | George Pașa [09.Feb.08 10:40] |
| Sigur, rămâne o taină "semnul ăsta de 7+1", pentru că nu ține numai de semnul de Infinit al celor două simboluri din numerologia sacră. Și de aceea "intră în tăcerile dintre noi". Habar n-am ce aritmetică e aici, poate una a sentimentelor, deși se pare că am pierdut măsura (poate ascunsă în fișiere necunoscute, sau pierdută odată cu îndepărtarea de cântecul orfic). Oglinzile ascund uneori adevărul și-ți arată numai ceea ce vrei să vezi, știi asta. Dar "oglinda din scutul Athenei" spune totul... Privesc acum numai dintr-un unghi, celelalte observ că sunt ocupate. | |
| = pui pariu | cezara răducu [09.Feb.08 22:13] |
| că 7 tăceri și o privire îți vor fi ecou dincolo de celelalte semne? ps știam că nu uiti cine stă pe treapta a 7a. | |
| = nod de scara (scutul Athenei) | Maria Gheorghe [11.Feb.08 00:58] |
| 7+1... unu dupa altul... cata aritmetica... cu 8 note ce iau masura unui portativ... de la Do de jos la Do cel inalt,...chiar ca m-am rostogolit cu cele 77 de zaruri si te-am gasit singur si obosit pe prima treapta a scarii... ii faceai o poza annei care aseza pietrele si le dadea fiecareia un nume de tacere... noua... "pe lângă punctul de intersecție, am lăsat să lipsească mai multe virgule", dar el insusi lipsea... "Tu zici..." | |