| + ... | iarina copuzara [12.Apr.11 13:29] |
ce frumos că s-au făcut toate din toate - poezie, tablou, muzică. și nu oricum, fiindcă știu și eu ce grea e căutarea lor, mai întâi în buticul cu butuci, apoi pe partiturile cu lacăt; și mai târziu trebuie să-i cauți în corn și inorogului. mie nu mi s-a arătat decât un clarinet fără muștiuc și, firește, când am cântat mi-am ținut respirația așa cum faci când intri-n grădina asta albă. noroc că mi-ai lăsat câteva semne mai sus s-ajung înapoi exact când se-mplinea ceasul anivărsărilor | |
| = "Inorogul Alb" | George Pașa [13.Apr.11 10:03] |
| Văd că ai revenit la "tradiția" de a lăsa un subtitlu pentru un alt titlu. Aici e oarecum aproximativ la fel, fiindcă subtitlul unui text recent postat era "Inorogul alb". E un text înțelept, cu magie, "copaci metaforici", inserții ale unui limbaj matematic, în descendența lui Ion Barbu. De aceea sunt și mai greu de interpretat imaginile poetice de aici, sensurile fiind unice. Oricum, textul stârnește interesul, încă de la primul vers. Probabil că va fi înțeles pe deplin de aceia familiarizați cu inserțiile criptice, cu numerologia sacră sau cu teosofia. Dar trebuie să salut un text recomandat, după mult timp, în pagina lui Ioan-Mircea Popovici. | |
| = Unde o fi dispărut Inorogul alb? | George Pașa [13.Apr.11 10:26] |
| Scuzele mele, poate m-a înșelat memoria, dar am citit acum vreo lună-două un text cu subtitlul "Inorogul alb". E posibil să îl fi retras, ca și alte poezii sau personale scrise de tine. | |
| = oglinda cu taine (cu urme pe prima treapta) | Ioan-Mircea Popovici [13.Apr.11 18:21] |
| Eugenia, sper ca nu te-ai inselat cu semnul tau. Stii ca eu iau semnele in serios si ca ele ma iau in serios pe mine. Cand imi iese o integrala in cale, eu iau cateva note de pe portativ, le arunc in aer si vantul le duce-n cantecul tarmului. Croitoresei mele-i spun ca-n masurile ei gaseste si cantecul intamplarilor masura. Ea stie sa "coboare pe pajiștea invizibilă, fiindcă a fost prima care n-a văzut-o". Ea stie sa tiveasca jumatatile de Infinit incat sa nu se ghiceasca tivul si motivul. Si multe altele le stie ea despre "marea galbena", despre zbor, nu departe de rodador. Lui Geroge-i spun, precum iar spune amicul Zelkanu, (cel zelos, ca un NU, cu vocatia ymposibilului lasata-n semnul magic al tridentului, care impaca miraculos da si nu in logica lui Trei) ca inorogul alb este acolo unde-a fost intotdeuna, ca toate treptele scarii duble sunt cu titlu si subtitlu si sa aiba grija de farmecele primaverii, ca astea-s precum nereidele. In prima treapta din scara fara nume gasesti ceea ce tu credeai ca a dosparut. Mai mult, o minune face ca personala aceasta sa interesecteze "evenimentul acela..." pe care nu-l numesc, ca-i usor de gasit. Si inca ceva. Eu ce scriu, e precum urma lui Andante pe trupul maslinului, nu se sterge niciodata. "acolo între copacii metaforici din gradina inorogului alb" sunt cateva taceri c are ma insotesc sub portativ le-am identificat ziua aparitiei intr-un septembrie trecut Daca tot sunt aici, la oglinda tainelor, fac corectura sloterista. Spunea cineva ca lui George (Poetul), cand era copil, i-a murit tatal. Eroare grava, pe langa multele greseli facute acestui Prieten. | |
| = un text ce te trimite într-o țară haihui | Cristina Rusu [09.May.11 11:30] |
| știi să poveștești grozav și meritul tău este că nu pierzi linia deloc. îmi place acest poem care te trimite cu totul undeva nu știu unde la nimănui. am trecut pe la tine, bia | |
| = pune-n balanță și bucură-te | Ioan-Mircea Popovici [11.Dec.11 09:16] |
| "lângă statuia pe care urcase iedera ca o mantie de alpheu care-mi fura semnalul din ecoul galopului vezi calul acolo între copacii metaforici din gradina inorogului alb" doar ce-am venit azi noapte luna era la zenit nu departe de ea o stea cobora spre izvoare povestea magilor trecea si ea prin decor | |