| = "luna e rotundă-n ceață" | Elia David [20.Nov.10 22:11] |
| Firul necurmat al Poeziei si al Vietii - pastrand vie memoria poetului, cuvintele se aduna intr-un poem peste ani, nascut parca din rosul stropilor ce au insemnat oglinda... | |
| + .ți-ai lipit țeava de tâmplă /și oglinda s-a stropit | ștefan ciobanu [21.Nov.10 02:15] |
| m-am oprit la aceasta poezie si am citit-o de mai multe ori. face parte din poeziile cu o muzicalitate aparte si o coregrafie care ramane undeva in tine, lasa urme. aici simti ca nimic nu trebuie schimbat sau inlocuit, nu pentru ca ar fi o poezie perfecta, ci pentru ca asta este curgerea. si acel intro isi face datoria. | |
| = dincolo de intamplare | Ioan-Mircea Popovici [21.Nov.10 07:16] |
| s-a intamplat azi noapte eu ajungeam prin pohema ta "ar fi intrat totul în firesc și asta ar fi fost cel mai trist nici unul dintre noi nu și-ar fi dat seama de moarte am fi trăit așa vineți în jurul inimii" si sferturi de Infinit crescusera-n jumatatile (H)eliei dincolo de intamplare-n transformata lui Laplace punct original din mare odihneste pe Atlas | |
| = Atât cât ni se-arată, cât ni se mai cuvine | Călin Sămărghițan [21.Nov.10 20:53] |
| Poetul știe, uneori ei se-arată. Atât cât ni se cuvine, alături de noi pe cărări, pășesc aproape sfielnic pentru a ne limpezi. "Semne vii", "lămâi amari", desene de traversat dincolo. "Acolo unde ard stelele cărările inimii coboară din mine spre mare". Mări cu delfini. | |
| = scaune "liberate" | Maria Gheorghe [22.Nov.10 04:20] |
| ma bucur ca "eternitatea" n-a ramas straina memoriei "celuicare" a urmat. "amintirile ne vor proteja", chiar si cele dureros de amare. un scaun "liberat" va ramane vesnic "ocupat" de cel care a plecat... frumos si dens poem "personal"! | |
| = unul vine, altul pleaca | serban georgescu? [25.Nov.10 15:49] |
| Domnule, nu stiu altii cum sunt, dar eu unul inca imi mai caut echilibrul poate ma ajutati ati putea va rog sa-mi spuneti ce este acela un echilibru Nash? ma gandesc ca mi s-ar putea potrivi multumiri anticipate (si salutari tuturor celor plecati) | |
| = strategii, accente, portativ | Ioan-Mircea Popovici [25.Nov.10 19:54] |
| 3. Evident, la partea aceasta “nu stiu altii cum sunt, dar eu unul inca imi mai caut echilibrul”, va pot spune ca echilibrul care-l cautati nu poate fi cel al lui Nash. Am mai cazut in capcana “off topicului” raspunzand serios unor “dileme strategice”. Ma bucur de intrebare si sunt sigur ca daca-mi ascultati sugestia, trecand prin Dilema prizonierului, e (imp)osibil sa nu dati de Problema lui Nash si de bila mea care se rostogoleste pe scara lui Escher si ale SLOTurilor in care Echilibrul Nash este un termen central al teoriei matematice a jocului. Prin jocuri este descrisă o stare a echilibrului strategic, plecând de la care un jucător nu are nici un avantaj, schimbând de unul singur strategia. Pe intelesul grupului social, solutia cea mai avantojoasa pentru toti este ca indivizii sa faca ce e mai bine pentru ei DAR si pentru grupul din care ei fac parte. (se poate ilustra asta cu un filmulet, dar nu acum). 2. adevar mare a spus Doamna Maria: “un scaun "liberat" va ramane vesnic "ocupat" de cel care a plecat...” 1. Pentru Domnul Samarghitan, n-am alta replica decat ca pe portativul marii notele cad singure | |
| = . | serban georgescu? [29.Nov.10 10:59] |
| multumesc pentru explicatii ati avut dreptate de la bun inceput: nu-i de mine! cu stima | |