| = Un text foarte bun | Daniel Ionuț Vasile [16.Aug.09 19:17] |
| Felicitări pentru acest text, este unul foarte reușit, chiar subiectul lui este cel care mă atrage cel mai mult. Aștept cu nerăbdare continuarea. Multă baftă. | |
| = On "Eu cred..." | liviu ofileanu [16.Aug.09 19:48] |
| În atmosfera inedită și obținută în urma unui mixaj modern al genurilor, la granița dintre epistolă, jurnal și povestire cu efluvii poetice, ni se prezintă de fapt o confesiune calmă, care abia maschează realismul dramatic al subiectului. Consider că ai început bine. Poate că titlul e cam prozaic, are un aer de "copil mare", dar asta se poate îndrepta, tu decizi. Cu stimă, liviu | |
| = Părere și sugestii | George Pașa [16.Aug.09 19:58] |
| Dincolo de trimiterile biblice, pe care, de fapt, autoarea le face în finalul acstui fragment, mi se pare și proustianism aici. Oul îndeplinește, cumva, rolul madlenei lui Proust. Textul are o valoare de document sufletesc (un fel de "dosar de memorii"). Cred, totuși, că niște descrieri mai ample, sau o axare pe monologuri interioare ar putea da și valoare literară textului. Dar e abia începutul. Așteptăm continuarea. | |
| = ÎMulțumesc pentru încurajări ! | Virginia Popescu [16.Aug.09 20:58] |
| Daniel Ionuț, bine ai venit pe pagina mea! Mă bucur mult că ți-au plăcut aceste amintiri care poate, vor sta mai târziu la baza unui roman autobiografic. M-am hotărât foarte greu să scriu aceste rânduri, deși le am de multă vreme în minte iar cei trei copii ai mei și mai ales nepoții le știu deja pe dinafară. Orice început este greu, mai ales când toate aceste lucruri ți-au marcat profund copilăria. Am postat textul cu o mare strângere de inimă, neștiind care vor fi reacțiile cititorilor... Îți mulțumesc mult pentru încurajări! Vor fi un stimulent pentru mine. | |
| = Erată | Virginia Popescu [16.Aug.09 21:01] |
| Mulțumesc... | |
| = La granița dintre epistolă, jurnal și povestire | Virginia Popescu [16.Aug.09 22:00] |
| "la granița dintre epistolă, jurnal și povestire cu efluvii poetice, ni se prezintă de fapt o confesiune calmă, care abia maschează realismul dramatic al subiectului." Dragă Liviu, ai surprins foarte bine, în doar câteva cuvinte ceea ce vrea să fie acest text. Este în primul rând o epistolă, cum bine ai sugerat care se adresează unui prieten foarte drag sufletului meu. El are și aspect de jurnal, dar este mai ales o confesiune a unor evenimente din copilărie, cu momente mai triste sau mai vesele. Faptul că i-am spus "Eu cred în minuni", nu este deloc întâmplător, dar nu vreau să dezvălui prea multe amănunte. Toate la timpul lor... Îți mulțumesc mult pentru oprirea pe pagina mea! | |
| = Un document sufletesc | Virginia Popescu [16.Aug.09 22:29] |
| Dragă George, ai spus foarte bine că e vorba de un document sufletesc. Cât despre apropierea dintre acest "ou miraculos" prin faptul că el reușea să sature trei guri flămânde, cu micuța madlenă proustiană, mă simt mai mult decât flatată. Numai că la Proust intervine o serie de senzori gustativi, olfactivi care-l transportă pe autor într-un anume moment din copilăria sa. Aici, miracolul e de o cu totul altă natură: cum reușea mama să ne sature doar cu un ou moale, pentru că, dacă oul ar fi fost fiert prea tare nu ar fi avut același efect, sunt absolut sigură. Faptul că fac referințe biblice nu este deloc întâmplător. Din lipsă de alte cărți, am citit Vechiul și Noul testament la o vârstă foarte fragedă, prin clasa a doua, cred... Dar primele mele lecturi formează un alt episod... Mulțumesc mult pentru trecere și sugestii! | |
| = suntem născuți sub zodie rotundă ca o mămăligă de aur cald. | viorel gongu [16.Aug.09 23:31] |
| Draga mea, am pășit sfios pe rogojina curată. Atât cât ai scris acum este un ceva rotund ca mămăliga aceea ca un soare. Te rog nu modifica și nu continua. Un alt tablou poți așeza lângă acesta dar alt tablou.Chiar dacă eu sunt născut de multă vreme , se pare că ai reușit să fii mai aproape de ou decât mine. mulțumesc pentru ocazia de a te citi.Noapte bună. | |
| = Sub zodia mămăligii.... | Virginia Popescu [17.Aug.09 00:29] |
| Viorel Gongu, e deja trecut de miezul nopții, dar nu pot să nu-ți urez bun venit la această mămăligă frumoasă și aburindă. Cât despre ou, trebuie să-ți spun cu mult regret că nu a mai rămas decât o amintire... Glumesc acum, dar când îi dau nepoțelei mele oușorul fiert moale, așa cum îi place ei, nu uit să-i amintesc din când în când, că mama hrănea trei copii cu un astfel de ou. Mulțumesc de trecere și de cuvintele de suflet! | |
| = Un | Liviu-Ioan Muresan [17.Aug.09 14:49] |
| text ce mi-a făcut o plăcere deosebită. Scena aceea e surprinsă cu multă dibăcie, reușește să stîrnească sentimente și să trimită spre meditație. Da, e minunea vieții și a supraviețuirii. LIM. | |
| = Minunea vieții și a supraviețuirii | Virginia Popescu [17.Aug.09 15:05] |
| LIM, ai surprins un aspect esențial din această tristă aducere aminte careia am încercat oarecum să-i dau o aură de nostalgie. Pe atunci eram doar un copil și nu am realizat grozăvia acelor realități care au fost urmate de cunoscuta perioadă care ne-a marcat copilăria și adolescența -perioada stalinistă din care nu regret un singur lucru:faptul că am venit în contact cu marea literatură rusă pe care o apreciez în mod deosebit. Îți mulțumesc mult de trecere și te aștept oricând! | |
| = din bucățele | Maria Tirenescu [17.Aug.09 21:15] |
| Aseară, când am citit, nu am reușit să scriu un comentariu. Acum, spun că mi-a plăcut cum ai scris, cu multe amănunte care completează chipul mamei și ne dezvăluie situația unei familii imediat după război. Cred că romanul tău poate fi compus din astfel de povestiri de mici dimensiuni. Scrie numai ceea ce se ridică la acest nivel. Romanele de azi au forme din ce în ce mai neașteptate. Aștept și alte povestiri cu caracter aurobiografic. Cu prietenie, Maria | |
| = erată | Maria Tirenescu [17.Aug.09 21:18] |
| Autobiografic am vrut să scriu, dar a ieșit auro-biografic. Sper să nu fi greșit grav! | |
| = Incursiune în căutarea timpului meu interior | Virginia Popescu [17.Aug.09 21:38] |
| Maria, bun venit după o despărțire de două săptămâni! Da, ceea ce am scris eu poate fi numit și un mic expeeriment. Probabil că pentru început vor fi mici povestiri care au marcat momente importante din copilăria mea plină de evenimente. Apoi, voi vedea ce va ieși din această incursiune în căutarea timpului meu interior pe care nu-l consider pierdut ci recuperabil. Îți mulțumesc mult de trecere și de vestea frumoasă a apariției noastre în revista franceză 575. | |
| = Re- Eu cred în minuni - VP | Ștefănescu Romeo-Nicolae [08.Nov.09 06:02] |
| Un moment de viață deosebit O frumoasă stare ai atunci când termini de citit acest fragment de suflet. Sunt convins că emoția de atunci încă este vie în mintea și în inima dumneavoastră. Simplitatea și naturalețea textului atrage ochii sufletului care firesc vin spre lumina acestui mic roman. Succes și inspirație, Cu toată admirația, ASiIiVro | |
| = De ce nu m-a făcut mama marinăriță ? | Virginia Popescu [15.Nov.09 19:52] |
| Ștefănescu Romeo-Nicolae, mi-ai făcut o surpriză mai mult decât plăcută. În ultimul timp nu am mai intrat deloc pe Agonia datorită unor probleme de sănătate ale soțului meu care m-au ținut departe de lumea literară. Poate nu intram nici acum, dacă cineva nu mă trăgea discret de mânecă. Poate e timpul să revin încet-încet la vechile preocupări care-mi erau dragi... Îți mulțumesc mult pentru cuvintele de suflet, dar mai ales pentru faptul că mi-ai amintit de promisiunea făcută:să-mi continui firul amintirilor care așteaptă să iasă la lumină... | |